Despre Asia, Gangnam style

Deşi s-a terminat cu bine, săptămâna care a trecut, cu turneul mixt de la Beijing şi cel masculin de la Tokyo, a început şchiopătând. În China, Ferrer s-a retras cu febră iar Pavlyuckenkova a acuzat probleme gastrice. Nu e prima oară când mâncarea chinezească face victime: la turneul de la Guangzhou de acum două săptămâni au mai fost câteva retrageri din acelaşi motiv, printre care şi Marion Bartoli.

Turneul de la Shanghai, care se va desfăşura săptămâna aceasta, se confrunta între timp cu altfel de probleme: de securitate. Un  utilizator l-a ameninţat pe Roger Federer pe un forum chinezesc cu moartea, postând şi o poză trucată cu Federer decapitat pe terenul de tenis. Aşa ceva a îngrozit pe toată lumea, mai ales pe organizatori, care au mobilizat un dispozitiv de securitate demn de un şef de stat. Între timp, utilizatorul cu pricina a revenit cu un mesaj mult mai echilibrat, prin care-şi cerea scuze şi spunea că făcuse o prostie. După cum îi ştim de stricţi pe chinezi cu controlul opiniilor exprimate pe internet, nu m-ar mira ca „declaraţia” conţinând scuzele să fi fost dată de respectivul din subsolul unei  închisori, legat fedeleş şi cu o lampă-n ochi.

Federer, aflat fără familie în China, a comentat azi incidentul: “Bineînţeles că un lucru ca acesta te distrage. Trebuie să fii conştient de ce se întâmplă în jurul tău. Dar aşa este mereu pentru mine, oriunde mă duc. Însă faptul că a apărut în presă m-a dezamăgit, pentru că asta a schimbat lucrurile, totul a devenit mult mai public. Până la urmă a fost un incident minor pe un site, nimic clar sau concret. Faptul că a devenit aşa o ştire e puţin surprinzător pentru mine”. Federer a mai spus că a fost anunţat despre incident cu 10 zile în urmă, înainte să devină public, şi că s-a simţit tot timpul în siguranţă.

Să trecem însă la lucruri mai plăcute. La Beijing, turneul s-a jucat pentru prima oară într-un stadion nou, care seamană cu un diamant pe dinafară. Toţi jucătorii s-au declarat impresionaţi de ritmul în care asiaticii îşi îmbunătăţesc facilităţile de la an la an. La Tokyo, Japan Open se joacă într-un complex impresionant, care dispune de 48 de terenuri. Dacă la capitolul facilităţi sunt la egalitate, Japonia conduce însă detaşat la capitolul mâncare. Nu numai că japonezii nu i-au îmbolnăvit pe jucători, dar au avantajul de a fi inventat mâncarea preferată a tenismenilor: sushi. Lucru pentru care Milos Raonic le-a mulţumit azi public.

Cu Rafa Nadal încă nerefăcut şi cu Roger Federer aflat în pauza de după Cupa Davis, Tokyo şi Beijing şi-au împărţit deci frăţeşte pe ceilalţi doi membri ai exclusivistului Club 4: Djokovic a mers în China, unde mai câştigase de două ori, iar Murray a mers în Japonia, evident pentru sushi.

Novak s-a întrebuinţat un pic mai mult doar în primul meci, câştigat în 3 seturi contra lui Berrer, avansând apoi fluierând până în finală, unde în lipsa lui Ferrer a dat peste favoritul 3, Jo-Wilfried Tsonga. Acesta beneficiase şi el pe parcurs de retragerea lui Davydenko şi abandonul lui Feliciano Lopez. Finala a fost foarte disputată în primul set, care a ajuns la tiebreak. Moment în care creierul lui Jo a luat o pauză, nedumerindu-ne pe toţi prin nişte decizii neinspirate plus o dublă greşeală la momentul cel mai prost, şi anume 5-4 pentru Novak. Tiebreak-ul a fost momentul de cotitură, setul doi fiind o formalitate: 6-2.

Jo s-a mai înveselit oleacă la festivitatea de premiere, când chinezii l-au încolţit pe Novak şi l-au făcut să danseze în celebrul stil Gangnam împreună cu copiii de mingi. Novak, cum e el băiat de comitet, s-a achitat onorabil de sarcină. Aici aveţi video-ul, apărut  după 5 minute pe Youtube.

Djokovic câştigă deci a treia oară China Open (din tot atâtea participări) şi adună astfel 500 de puncte preţioase în cursa contra lui Roger Federer pentru poziţia de nr 1. Federer poate recupera la Basel, dar dacă Djokovic se va ţine departe de mâncarea chinezească şi nu va păţi vreo înfrângere devreme la Shanghai, va avea un avans considerabil la WTF.

La dublu, fraţii Bryan i-au învins pe Istomin/Berlocq cu 63 62. Cu această ocazie, Mike Bryan a doborât recordul de titluri la dublu deţinut până acum de Todd Woodbridge. Mike are 84 de titluri, cu două mai multe decât fratele lui. Bob Bryan l-a felicitat pe Twitter: „Felicitări fratelui meu mai mare pentru recordul de azi. Ticălosul are două titluri mai mult decât mine şi toată ziua se laudă”. Dar dacă vorbim de recorduri, Mike Bryan mai are ceva până să le ajungă din urmă pe Billie Jean King – 101 tilturi, Pam Shriver- 106 şi Martina Navratilova- 177!

Un mic amănunt amuzant despre perechea finalistă Istomin/Berlocq. Intraţi pe tablou în ultimul moment ca pereche de rezervă, cei doi au ajuns până în finală, iar săptămâna asta joacă în primul tur la Shanghai la simplu unul împotriva celuilalt! C-aşa-i în tenis…

La fete, Beijing-ul a avut ca miză stabilirea jucătoarelor calificate pentru Campionatele WTA de la Istanbul. Pentru ultimul loc disponibil, candidatele erau: favorita locată Na Li, Bartoli, Stosur şi Wozniacki. A câştigat cursa Na Li, dar dată fiind experienţa ultimilor ani cu accidentările, n-ar fi exclus ca Bartoli, Stosur sau chiar şi Wozniacki să pună piciorul pe teren la Istanbul. Chiar la Beijing, Kerber s-a retras contra Sharapovei cu o accidentare la picior, Errani s-a retras şi ea în primul tur, iar Aga e permanent lipită la umărul drept cu acea bandă kineto.

Semifinalele (Azarenka-Bartoli  64 62, Sharapova-Na Li 64 60) şi finala (Azarenka-Sharapova 63 61) au fost nişte afaceri interesante, care au confirmat ceea ce ştiam: Bartoli e bună atâta timp cât poate să susţină fizic ritmul infernal pe care-l necesită tenisul ei -adică doar la începutul meciului; deşi are un joc foarte solid şi e evident talentată, Na Li e în continuare una din cele mai fragile psihic jucătoare din circuit – s-a prăbuşit complet mental în setul doi cu Sharapova; iar Sharapova s-a luptat ca de obicei nu numai cu Azarenka, care a devenit mai nou coşmarul ei, ci şi cu propriul serviciu, care este coşmarul ei principal. Este uimitor cum în condiţiile acestea Maria a reuşit  să fie anul acesta în două finale de Grand Slam, finala JO, şi toate turneele Premier Mandatory şi Premier Five cu excepţia Madridului. Dacă n-ar fi fost permanent sabotată de serviciu, cred că 2012 ar fi fost pentru Sharapova ce a fost 2011 pentru Novak Djokovic.

Între timp la Tokyo, Andy Murray, proaspăt revenit în circuit după câştigarea US Open, a clacat în semifinale în faţa unui Milos Raonic în forma vieţii lui. Până la finala de azi, Milos servise 49 de aşi! Pe partea cealaltă de tablou aveam un alt tânăr jucător aflat şi el în forma vieţii lui, eroul local Kei Nishikori,  care a reuşit să-l scoată pe Berdych în sferturi. Finala de azi a fost cea mai tânără de anul acesta (21 de ani Raonic, 22 Nishikori) şi prima întâlnire dintre cei doi jucători şi stilurile lor diametral opuse. În vreme ce Milos nu-şi pierduse serviciul decât o singură dată tot turneul, Kei reuşise să facă 21 de break-uri! Deşi Raonic a început meciul cu un as de 228 kmh, Nishikori a reuşit să-i facă break în chiar primul game, stabilind tonul meciului. Folosindu-şi anticiparea şi deplasarea fantastică, Kei l-a pasat pe Milos şi l-a ţinut tot timpul pe picior greşit. Raonic a părut debusolat şi fără soluţii, jocul său ofensiv şi inspirat contra lui Murray dispărând cu desăvârşire azi. 76 36 60 şi Japan Open are în sfârşit primul câştigător japonez după 40 de ani!

Aflat la al doilea titlu din carieră, Nishikori a declarat că e ca şi cum ar fi câştigat un Grand Slam şi a mărturisit că anii trecuţi s-a simţit foarte ghinionist la acest turneu. A primit de la sponsorul Corona o cantitate de bere care să-i ajungă un an, dar a mărturisit că nu prea e băutor de bere. Bănuiesc că va face fericiţi nişte prieteni americani când se va întoarce la Academia Bollettieri.

Dincolo de rezultat, finala de la Tokyo prezintă semne bune pentru viitorul ATP. Două tinere speranţe au confirmat în sfârşit, la nivel de turneu 500, ceea ce e un pas important. Ambii jucători, rezidenţi acum în top 20, au declarat că următorul ţel pentru ei este atacarea top 10.

Preview Shanghai

Ştiţi că nu mă pricep la preview-uri.  Asta e pentru că, în secret, nu cred în ele. Dar cum Adrian, expertul Treizecizero în pronosticuri şi statistici nu este disponibil zilele astea pentru a ne spune părerea lui, am zis să fac eu un preview, dacă nu Gangnam style, atunci Camelia style. Iată-l:

Ultimele 16  turnee Masters Series (da, şaisprezece) au fost câştigate de unul dintre jucătorii din Top 4. Va continua Shanghai tendinţa? Probabil.

Bucuraţi-vă de tenis săptămâna asta, şi ne auzim în comentarii.