Ash Barty și Karolina Pliskova, două jucătoare predestinate să fie în finala Wimbledon, din motive diferite

Cum s-a întâmplat în destule alte ocazii în Slamurile ultimelor ani, semifinalele feminine n-au dezamăgit. Și asta, chiar dacă doar una a avut parte de set decisiv: Karolina Pliskova a învins-o pe Aryna Sabalenka, 5-7, 6-4, 6-4, și o va întâlni pe favorita 1, Ashleigh Barty, care a oprit-o pe fosta campioană Angelique Kerber, 6-3, 7-6.

Sâmbătă, una dintre Ash sau Karo îi va urma Simonei Halep pe tabloul campioanelor de la Wimbledon.

*

A venit la Londra cu un bilanț aproape neinteresant în acest sezon, 15 victorii și 12 înfrângeri. Pentru prima oară în ultimii ani, Pliskova nici măcar nu a câștigat vreun meci pe iarbă în segmentul de turnee pre-Wimbledon, în care în alte ocazii câștiga trofee. Acum a pierdut cu Pegula la Berlin și cu Giorgi la Eastbourne. Nu cu multe săptămâni în urmă, în ceea ce ar fi trebuit să fie o rază de soare în sezonul ei – adică prima aparițe într-o finală după ceva timp – Pliskova a pierdut usturător, 6-0, 6-0 cu Iga Swiatek. Pentru o jucătoare cu o lungă prezență în Top 10, așa ceva e greu de mestecat. Nu mult după aceea, Barbora Krejcikova devenea campioană de Grand Slam înaintea ei. Pentru Pliskova, cei mai buni ani păreau în urmă.

Și a venit acest traseu de la Wimbledon. E drept, unul destul de ocolit de nume importante (Zidansek – Vekic – Martincova – Samsonova – Golubic), dar de ce ar mai fi asta un asterisc, câtă vreme, în multe alte ocazii, Pliskova nu a putut profita de conjuncturi asemănător favorabile? A reușit să profite acum, ajungând în semifinale fără set pierdut.

Când însă a pierdut acel prim set așa cum a făcut-o – irosind opt mingi de break, pentru a-și pierde serviciul, și setul, la prima minge de break oferită, și nu oricum, ci printr-o dublă greșeală – mulți și-au zis că e gata. La prima adversară mai puternică, Pliskova va claca din nou, așa cum a făcut-o în multe ocazii în ultimul an și jumătate.

„Nu e ca și cum am uitat să joc tenis doar pentru că am ieșit de câteva ori din turul întâi” a spus Karolina la interviul de pe teren, o frază la care ar trebui să ne întoarcem ori de câte ori vedem un sportiv de top contestat la orice adiere de formă slabă. Există mereu un alt turneu undeva în față, unde totul se poate întoarce în direcția cea bună – e unul dintre adevărurile eterne ale tenisului, repetate până la obsesie, până când devine enervant. Dar fix așa stau lucrurile. Traseul Pliskovei la acest Wimbledon, turneu la care nu depășise vreodată optimile de finală până în acest an – o dovedește.

După ce și-a pierdut acel serviciu la finalul primului set, Pliskova n-a mai oferit vreo altă oportunitate, dominând impunător cu serva, adică exact ce ne-am aștepta să vedem la Wimbledon. Cu 31 de winners și 17 unforced errors, Pliskova a făcut un break la jumătatea setului al doilea și un altul în chiar primul game al decisivului și n-a lăsat nicio portiță prin care Sabalenka să se strecoare înapoi în meci. Bielorusa, deși la rându-i cu un raport pozitiv de winners – unforced (38 – 20), n-a putut genera nimic pe retur și a trebuit să accepte înfrângerea. Rămâne un turneu foarte bun pentru Aryna și satisfacția faptului că a scăpat, în sfârșit, de greutatea acelei presiuni care ajunsese să o definească în ce privește Slamurile. Pentru o jucătoare cu armele ei, era un pic ciudat să nu fi ajuns niciodată într-o semifinală (sau sfert) de Slam; de aici înainte, Sabalenka va fi privită cu ceva mai mult respect pe tablourile turneelor de Grand Slam.

Pliskova știe câte ceva despre presiunea așteptărilor. Au trecut cinci ani de când a jucat (excelent, chiar) în prima ei finală – iar de atunci an după an și-a auzit numele asociat cu sintagme precum „șanse pierdute”, „încă un an dus”, „cea mai bună jucătoare care încă n-a câștigat un GS”. Nu e nicio garanție că va putea sparge gheața sâmbătă, dar acest traseu îi va face mult bine și o va relaxa în privința Slamurilor viitoare.

N-a lipsit mult ca Pliskova să se revadă în finala Wimbledon chiar cu jucătoarea la care pierdea finala US Open 2016. Dar Angelique Kerber nu a putut-o opri în prima semifinală pe Ashleigh Barty, în pofida avantajului pe care l-a avut în setul al doilea.

Barty e o jucătoare parcă predestinată să aibă succes la Wimbledon. Din multe puncte de vedere, e ciudat că Ash a câștigat prima dată Roland-Garros, dar australianca e acum la doar un meci distanță de a-și trece în cont și turneul londonez. Ar fi o consolidare firească a sezonului foarte bun pe care Ashleigh îl are, cu atât mai remarcabil cu cât Barty a avut de revenit după o accidentare la șold, suferită chiar în timpul RG. În plus, la asta se adaugă stresul inevitabil pe care îl suportă cineva care e plecat de acasă de atât de mult timp. Din cauza regulilor de intrare în Australia, Ash e plecată din țară din februarie, de la finalul circuitului australian.

Cu Kerber, Barty și-a demonstrat încă o dată calitățile, atât tehnice – născute parcă pentru iarbă – cât și tactice. „Am încercat să-mi fac jocul”, a spus Angie, „dar ea a avut un răspuns bun de fiecare dată”.

Ash a controlat ritmul grație reverului slice, cu care a ținut mingea jos într-un mod care a împiedicat-o pe Kerber să controleze și să se simtă în largul ei cu ritmul schimburilor. Când germanca a ridicat viteza în setul al doilea, desprinzându-se cu un break și conducând cu 5-2, Barty n-a disperat în niciun moment: Kerber a lovit mai tare ca de obicei de pe ambele părți ca să creeze acel avantaj și să rupă dinamica primului set, or acesta nu e jocul ei și s-a simțit. Cu o serie de 11 puncte la rând, Ash a revenit în set. În tiebreak, ea s-a desprins la 6-0. Relaxată, Angie a încercat un comeback de poveste, dar acesta s-a oprit după ce a câștigat trei puncte consecutive. Era ziua lui Ash. „E o jucătoare foarte inteligentă, care știe cum să-și folosească slice-ul, și apoi preia inițiativa cu forehandul. În plus, a servit foarte bine azi”, a spus Kerber, cu liniștea omului care n-a avut mai multe de făcut azi.

„Meciul a fost de un nivel grozav, poate cel mai bun meci al meu de ceva timp încoace. Angie e o competitoare incredibilă și a scos tot ce e mai bun din mine azi”, a spus Barty, cu obișnuita-i eleganță.

Sunt 10 ani de când Barty a câștigat titlul la junioare la Wimbledon, iar de atunci viața ei s-a schimbat drastic. Și-a oprit cariera în tenis, apăsată de stres și dorindu-și să-și regăsească libertatea. După o pauză, Ash s-a întors la tenis matură și liniștită. Și-a început a doua carieră, din 2016, iar bucuria și limpezimea pe care le-a găsit în viață se văd în ușurința cu care joacă pe teren. Un lider mondial autentic, care a jucat mai puține finale de Grand Slam decât ar fi meritat, poate. Dar care aduce acum acest bilanț la cifre ceva mai normale.

Pentru Angie, Wimbledon 2021 a fost un turneu grozav, care i-a readus încrederea și ne-a reamintit tuturor ce jucătoare grozavă este. O campioană autentică, de prezența căreia tenisul mare mai are încă nevoie. Să sperăm că acest traseu o va motiva să continue alte câteva sezoane și că se va întoarce în fazele finale la Wimbledon.

Ash și Karolina au jucat în șapte ocazii până acum, cu Barty conducând cu 5-2. Primele lor două întâlniri au avut loc pe iarbă (1-1), una într-un ITF din 2012, alta într-un turneu WTA – ambele la Nottingham. De atunci, au jucat și în Slamuri (US Open 2018, unde s-a consemnat a doua victorie a Pliskovei), și la WTA Finals, și în finale de WTA 1000 (Barty, de fiecare dată). Precedenta lor întâlnire într-o finală (Miami 2019) a însemnat și startul ascensiunii lui Ashleigh către vârful clasamentului mondial. Cel mai recent duel dintre cele două a avut loc anul acesta, în sferturile de la Stuttgart.