Ash Barty se retrage și este o pierdere uriașă pentru tenis, dar e decizia potrivită pentru ea. Iar asta trebuie sărbătorit

Ashleigh Barty nu mai e jucătoare activă. Într-un anunț care a luat pe toată lumea pe nepregătite, liderul mondial al circuitului feminin de tenis și-a anunțat retragerea din activitate, punând capăt unei cariere care traversa o perioadă de grație: Ash a câștigat două din ultimele trei turnee de Grand Slam jucate, inclusiv pe cel desfășurat în țara ei, Australian Open, și a condus detașată clasamentul WTA în ultimele sezoane. Între iunie 2019 și martie anul acesta, Ash a coborât doar patru săptămâni de pe prima poziție, petrecând 119 săptămâni pe locul 1, al șaptelea cel mai lung total din istorie.

Cum pleacă cineva din sport lăsând pe masă atâtea și atâtea potențiale trofee încă de câștigat, cum pleacă cineva din sport când este în vârful puterilor și, mai important, în vârful tuturor ierarhiilor? Pentru că Ashleigh nu e doar numărul 1 din tenis, unul dintre cei mai îndreptățiți lideri din tenisul feminin post-Serena, ci este și liderul incontestabil de popularitate. Este, sau era, fața tenisului feminin, o personalitate cu o influență pozitivă enormă asupra întregului ecosistem. Ceea ce a a făcut ca vestea retragerii ei să aibă cumva efectul unei unde de șoc peste toate meridianele.

„A fost greu de luat decizia aceasta. Dar este decizia bună. Și știu, iar asta îmi aduce multă liniște, că este decizia bună pentru mine. Și sunt foarte bucuroasă”, spune Ash, într-o discuție cu prietena ei bună Casey Dellaqua, prin care și-a anunțat retragerea pe Instagram.

Acest „pentru mine” spune toată povestea și ne ajută să înțelegem că, în realitate, dincolo de stupefacția normală care însoțește o astfel de veste, reacția noastră imediată de după ar putea să fie un „aa, înțeleg de ce”.

Ashleigh nu a fost niciodată temătoare să ia decizii tari, poate șocante sau din afara zonei de confort pentru alții, dar potrivite pentru ea. Așa că ar trebui să fie cu atât mai puțin surprinzător că o face din nou acum.

În 2014, când a realizat că nu mai e fericită în circuit, iar presiunea vieții agitate din tur e prea mult pentru ea, n-a ezitat să facă exact ce a făcut și azi, să pună punct. E drept, atunci a fost mai mult un punct și virgulă. Și-a dorit să se îndepărteze de terenuri și să se întoarcă la viața normală, „să fiu o fată normală pentru o vreme”, ceea ce s-a suprapus însă și peste o luptă de doi ani cu depresia. O luptă pe care a câștigat-o, iar povestea revenirii ei, cu o pasiune redescoperită pentru tenis și o înțelepciune îmbogățită, a căpătat și mai mult sens odată ce, înapoi în circuit, Ash chiar și-a împlinit potențialul pe care-l vedeau în ea cei care o cunoșteau de mică.

În 2020, când tenisul a înghețat în pandemie, iar apoi s-a întors undeva târziu în august, Ashleigh n-a ezitat să-și închidă anul, alegând să rămână în Australia, chit că asta a dus la o pauză totală de 11 luni, a doua cea mai lungă din cariera ei. În 2021 a făcut opusul, îmbarcându-se într-o expediție prelungită. Cum regulile pandemice i-ar fi complicat sezonul dacă s-ar fi întors acasă între turnee, Ashleigh a plecat din Australia în februarie și s-a mai întors după US Open, un lung turneu prin lume, încheiat cu un succes grozav: multe titluri și victorii, în frunte cu cea de la Wimbledon. Dar a fost un sacrificiu mare pentru ea, pentru că rădăcinile ei sunt mult mai puternice decât ne-am închipui.

„Ash mereu a ales să meargă pe drumul mai puțin bătătorit, și asta o face specială. Niciodată nu s-a conformat normelor, până și jocul ei e unic raportat la ce se joacă în acest moment. Este o jucătoare completă și o persoană completă, pe teren și în afara lui. O adevărată legendă australiană”, o descrie Darren Cahill.

Această a doua retragere poate fi una finală sau nu, și niciunul din cele două scenarii posibile de aici înainte nu ar trebui să ne mire: niciun potențial comeback peste doi, trei sau patru ani, nici eventualitatea în care asta a fost totul. Însă un lucru e sigur: decizia luată acum este cu siguranță bună pentru ea. Are sens din punct de vedere sportiv, are sens din perspectiva motivației, după ce Ash a câștigat Roland-Garros, a câștigat Wimbledon, trofeul pe care și-l dorea cel mai mult, și a câștigat și Australian Open, turneul de acasă.

Și, dacă ne gândim la toate lucrurile pe care le-a spus de-a lungul ultimelor luni, are tot mai mult sens pentru ea, înainte de orice altceva. Ash a fost mereu exact cine credeam că este: o persoană absolut normală, fericită să fie așa, fericită să fie întâi o fiică și soră, și australiancă de rând, înainte de a fi campioana și prima jucătoare a lumii și multipla câștigătoare de Grand Slamuri Ash Barty. O persoană care, cum scriam la finalul AO, nu a fost niciodată definită de succesul ei de pe teren. Lucru care i-a adus tot acest echilbru care o caracterizează.

„A fost o schimbare de perspectivă pentru mine, în această a doua parte a carierei, când am realizat că fericirea mea nu depinde de rezultate, iar succesul pentru mine este să știu că am dat absolut totul, tot ce pot. Sunt împlinită. Și sunt fericită”, spune Ashleigh în interviul ei de despărțire. Și literalmente nu poți decât să te bucuri pentru ea.

E o alegere curajoasă pentru Ash, dar ea n-o va privi așa. E o pierdere enormă pentru tenis, care rămâne fără o sportivă de excepție și un model grozav. Prezența ei, declarațiile ei, comportamentul ei – toate astea sunt lucruri pe care le pierdem. Și nici n-am ajuns la jocul ei, un tenis absolut special – ce pierdere pentru WTA! – dar un joc care, cumva, trece în plan secund acum, obturat de personalitatea lui Ash, de care n-o să ne mai bucurăm acum în circuit.

Dar, chiar și așa, este o șansă pentru noi toți, pentru că inspirația rămâne chiar și după ce Ash nu va mai fi prin preajmă. Ash ne arată o cale diferită. Ne arată că putem fi curajoși și să luăm deciziile care sunt bune pentru noi, chiar dacă nu sunt cele pe care societatea, prietenii sau poate chiar și familia le așteaptă neapărat. Ne reamintește că ne este suficient și puțin ca să fim fericiți, și că nu avem neapărat nevoie de toți banii, toate trofeele, toate contractele, toate călătoriile, toate premiile, toate victoriile. Și, într-o epocă în care acest aspect este simultan tot mai mult discutat, dar și tot mai greșit înțeles și neglijat, ne arată că sănătatea mintală (și sănătatea, în general) este cel mai important bun pe care-l avem și pe care nu-l putem pune în pericol pentru nimic. Realmente trebuie să înțelegem care ne sunt prioritățile în viață.

„Am dat absolut tot ce am acestui sport minunat și sunt foarte bucuroasă cu asta. Pentru mine, ăsta-i succesul meu. Și știu că oamenii ar putea să nu înțeleagă decizia mea, și asta e ok. Sunt ok cu asta. Pentru că știu că, pentru mine, persoana Ashleigh Barty are atâtea multe alte visuri pe care vrea să le urmărească, visuri care nu presupun neapărat să fiu mereu atât de departe de familia mea, să călătoresc prin lume, să fiu departe de casă, care-i locul unde mi-am dorit mereu să fiu.

N-o să încetez niciodată să iubesc tenisul. Va fi o parte uriașă din viața mea. Dar acum știu că e important să mă bucur de următoarea fază a vieții mele, ca Ash Barty, persoana, nu Ash Barty, sportiva”.

Felicitări pentru curaj, mulțumim pentru înțelepciune și limpezime, Ash!

View this post on Instagram

A post shared by Ash Barty (@ashbarty)

• 

• 

•