Singapore Special

Așa începe! Simona câștigă confortabil primul meci de la Turneul Campioanelor

Adrian Țoca | 20 octombrie 2014

Simona a câștigat cu 6-2, 6-3 meciul cu Genie Bouchard, în o oră și opt minute.

Simona Halep a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale ultimelor luni și a început cu dreptul prima ei participare la Turneul Campioanelor. Într-un meci pe care l-a condus non-stop, Simona a învins-o clar pe Eugenie Bouchard, 6-2, 6-3 în o oră și opt minute și este primul lider în Grupa Roșie. Simo a adunat 11 lovituri direct câștigătoare și 11 erori neforțate și a încheiat meciul într-o oră și opt minute și a fost aclamată gălăgios de un public care i-a ținut partea. Cele câteva zeci de români au dat tonul.

Până la urmă, Simona chiar a fost Girl on Fire. Paralela începută ieri cu Hunger Games și inspirată tocmai de Genie Bouchard, s-a dovedit a nu fi chiar întâmplătoare. Începând cu dramatica introducere în arenă a celor două combatante – lumini, sunete, artificii, muzică asurzitoare, și continuând cu grafica video-games style folosită de WTA pentru prezentarea fetelor, multe detalii din show-ul care a dat startul evenimentului din Singapore au amintit de blockbuster-ul cu Jennifer Lawrence în rolul principal.

Pe de o parte Genie, tipologia clasică a unui reprezentant al Districtului 1 sau 2: multă pompă, multă încredere în forțele proprii, mulți admiratori. Mult „hype”. Pe de altă parte, Simona, naturală, simplă, credibilă, cu vulnerabilitatea aceea care cucerește inimi, dar capabilă oricând să tragă cu arcul ca să-și salveze viața. Mai găsim asemănări și printre personajele din jurul ei. Wim Fissette e de un calm care rivalizează cu cel afișat de Cinna, designerul jucat de Lenny Kravitz capabil să insufle atât de multă încredere cu atât de puține cuvinte. Mai e de căutat un corespondent pentru excentricul personaj al lui Woody Harrelson, iar de amorul artei am putea s-o plantăm pe Stacey Allaster în rolul Președintelui Capitoliului.

Intrată în Arenă, Simona a clipit nelămurită doar o singură dată: când zgomotul artificiilor a făcut-o să tresară. Nimic altceva n-a mai tulburat-o în restul serii: totul a căpătat sens pentru ea după câteva mingi. Imperturbabilă, creativă și emanând siguranță, Simona s-a comportat ca eroina principală de care te îndrăgostești după nu mai mult de câteva secvențe. Întrebați publicul din Singapore Indoor Stadium, care s-a lăsat vrăjit imediat de românca din Districtul 12. Dincolo, pentru Genie n-a funcționat nimic, nici măcar ajutoarele trimise de sponsori, sub forma sticluței de coaching marca Nick Saviano. Simona s-a răsucit pe călcâie, a redevenit Girl on Fire și a salvat tenisul.

Bun, gata cu joaca, gata cu filmele. Nu de alta, dar revenirea Simonei nu e deloc imaginată, nu face parte dintr-un viitor distopic, ci e cât se poate de reală. “Mi-am regăsit încrederea”, a spus ea, după meci, dar nu-i așa că era inevitabil? Cât putea să dureze deruta pentru o jucătoare care s-a comportat cu atâta calm și echilibru, în vreme ce o țară întreagă se dădea de ceasul morții în jurul ei, iar unii mai prăpăstioși se grăbeau deja să plece de pe Titanic, anticipând greșit scufundarea? Asta mi se pare, de fapt, cel mai relevant. Nu faptul că Simona și-a regăsit încrederea – cum am scris mai sus, era un aer de inevitabil aici -, ci felul în care ea și-a păstrat capul pe umeri cât timp soarele se băgase în nori. “Nu poți să-ți pierzi jocul pe care l-ai avut în timpul anului”, ne-a spus ea, pe un culoar, după meci. “Îți poți reveni într-o zi”. Simona ridică imaginat din umeri în timp ce spune asta, în fapt nu ridică, doar mi-am închipuit eu, dar fraza ei vrea să spună că revenirea se poate întâmpla oricând. Trebuie doar să muncești în continuare și să aștepți cu încredere că va veni, din nou, ziua ta.

Simona a muncit, iar impresiile pe care le-a lăsat acest meci cu Bouchard sunt două: că a muncit cu cap și conform unui plan bine gândit, care nu implică doar acest turneu, ci perspectiva pe termen mediu. Virginia Ruzici mărturisea comentatorilor TennisTV că planul pentru la anul este ca serviciul Simonei să capete atât mai multă eficiență, cât și extra “pop”, adică un pic mai multă forță, atât cât se poate extrage din serviciul unei jucătoare de înălțimea Simonei. Am întrebat-o și eu pe Simona despre acest aspect, iar numărul 4 mondial a răspuns: “Am lucrat foarte mult la serviciu și voi mai lucra în continuare. Am fost agresivă și pe primul, și pe serviciul doi. N-a intrat de atâtea ori primul, dar în mare a fost bine. Am și returnat bine, cred că a fost un meci complet”.

Simona n-a fost doar mai agresivă decât Genie, ci și mult mai variată. Schimbările de direcție și construcția punctelor au readus aminte de jocul din primăvară. Serviciul ei a cuprins aproape toate formele posibile. Mai tare, mai încet, cu efect, body-serve, serviciu în forehandul lui Genie, iar atunci când canadianca se pregătea să lovească iar cu dreapta, Simona o scotea mult în exterior. Genie n-a reușit niciun moment să se așeze la retur și să-l citească, găsindu-se mereu la capătul greșit al punctelor. Sigur că Bouchard a avut în general o zi proastă, împrăștiată de la început și până la sfârșit, “one of those days” cum a expediat ea meciul în patru cuvinte. Dar cred că e o legătură destul de evidentă între numărul mare de greșeli neforțate făcute de Eugenie și jocul foarte solid, all-court, simplu și eficient al Simonei. La rândul ei, serviciul lui Bouchard n-a deranjat-o câtuși de puțin pe româncă. Stephanie Myles, o jurnalistă canadiană pe cât de cinică, pe atât de obiectivă și, pe alocuri, o admiratoare a Simonei, observa corect că planul lui Genie de a crește procentajul scăzând riscurile asumate pe primul serviciu, cu scopul de a proteja vulnerabilul serviciu doi, s-a întors ca un bumerang împotriva ei în condițiile în care dincolo de fileu se află un returneur de calibrul lui Halep. Simona a pus multe mingi adânci înapoi, oferindu-și un avantaj rapid în rally. În condițiile în care Bouchard, mereu fidelă ideii de a îmbrățișa baseline-ul, a primit mereu mingea în picioare, canadianca a lovit de multe ori din poziții incomode, accentuând impresia de “mecanic” care îi însoțește loviturile smucite. Așa au apărut multe erori sălbatice sau mingi confortabile pentru Simona, care le-a redirecționat controlat, ca un general care trage liniile atacului pe o hartă imaginară.

Interesant că Genie a spus, la conferință, că a simțit efectele lipsei de meciuri din ultimele zile și că i-a lipsit ritmul tipic unui meci competitiv, în condițiile în care Simona a jucat chiar și mai puțin în ultima perioadă. Pauza a ajutat-o pe Simo să-și limpezească gândurile și să-și regăsească obișnuita-i claritate. Iar planul bine gândit de care vorbeam mai sus a mai avut un suport sub forma dorinței de revanșă. E clar un pattern la Simona, și e bine că e așa: când “rămâne datoare” sub diverse forme unor jucătoare, nu uită. S-a simțit dorința de revanșă după Wimbledon, deși e una mai degrabă intuită, nu exprimată direct de către ea. Această pornire a Simonei de a pune lucrurile la loc în matca lor firească i-a dat româncei o notă în plus nu de virulență, ci de joc cerebral și de determinare. Simona a adunat ca o furnicuță punctele în startul meciului și s-a desprins la 4-0 cât fanii din partea superioară a arenei încă mai pierdeau timpul la ceaiul și berea de după meciul câștigat de Serena. Încheierea setului inaugural s-a produs fără emoții sau pierderi de concentrare, care s-au tot întâmplat în această toamnă. Când Bouchard a avut o tentativă de a pune piciorul în prag în setul doi (în loc de 4-1 și dublu break s-a făcut 3-2), Simona a răspuns cu un hold la zero. Apoi, la 4-3, ea a rezolvat exclusiv cu serviciul doi un game care alunecase într-un deuce. “She’s so good”, a comentat, în spatele meu, un jurnalist asiatic cu care mă îndreptam spre ieșire, anticipând finalul. Game-ul următor, Genie și-a pus o bombă sub valiză, iar meciul s-a terminat ciudățel, cu o dublă greșeală semnalizată târziu de mai toată lumea. O victorie despre care WTA a scris că a fost “electrică”, jurnalista canadiană mai sus menționată a descris-o ca pe oglinda unei zile în care Genie a fost “outclassed” și “n-a fost nici măcar atât de strâns precum o arată scorul”, iar Simona a explicat, simplu, că e un rezultat care i-a readus încrederea. Nici n-ar putea fi un moment mai bun pentru un meci cu Serena. Am spus de la început că e un program bun pentru Simona, iar lucrurile continuă așa: ce lux mai mare decât să joci cu Serena și să știi că turneul continuă oricum, chiar și dacă pierzi? Miercuri, înainte de orice altceva, e o ocazie pentru Simona de a-și câștiga și mai mult respect în vestiar și legiuni noi de fani. Și, orice s-ar întâmpla, victoria de azi îi deschide perspective largi către o calificare în semifinale cât o celebrare a unui întreg sezon.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi