„Aș vrea să iau meciul de la capăt și să-l pot rejuca”. Irina, după meciul cu Anisimova. Dar „turul 3 aici la o lună de la revenire e îmbucurător”

Corespondență din Paris

Irina a deplâns, la conferința de presă, șansele apărute și neluate, în condițiile în care, conform propriei autoevaluri, a făcut un meci „foarte slab” contra Amandei Anisimova.

„Sunt dezamăgită deoarece, chiar și în condițiile în care am jucat slab, am avut șanse. Îmi pare rău că nu mi-am luat șansa în primul set, îmi pare rău că am ratat o oportunitate, dar încerc să iau lucrurile pozitive, încerc să plec de aici cu mai multă încredere și sper să fie un an cât mai bun începând cu turneul acesta”, a spus Irina, care a adăugat că s-a simțit „lentă pe teren”, în niște condiții complet diferite față de primele două tururi. Dacă atunci a plouat mărunt, iar zgura era într-o cantitate mai mare pe teren, azi a fost uscat, iar terenul bătătorit și alunecos. „Mingea a zburat complet diferit azi”, adaugă Irina, spunând însă că, deși condițiile au fost avantajoase pentru Anisimova, asta nu înseamnă mare lucru:

„Dar și eu puteam să mă folosesc de același avantaj: servind mai mult cu kick – eu am servit prea mult plat. Ooooofff, câte greșeli am făcut! Aș vrea să iau meciul de la capăt și să-l rejoc. Mi-aș dori foarte mult asta, dar e prea târziu.”

Nemulțumirea principală a Irinei este că nu a reușit să facă mai multe ajustări tactice. „În primul rând, am stat foarte aproape de linie, or trebuia să stau un pic mai în spate, să liftez mai mult și să n-o las pe ea să joace de la șold. Am greșit foarte multe retururi, faptul că ea a avut foarte multe puncte gratis i-a oferit o liniște în plus. Exemplu, la 4-3 în setul doi am greșit trei retururi. Eram pe un drum bun, revenisem de la 0-3 la 4-3, nici ea nu mai avea moralul foarte ridicat și nu am reușit deloc să profit de șansa aceea. Au fost multe, multe greșeli pe care le-am făcut și n-am reușit să fiu acolo. A fost un meci foarte ciudat”, spune Irina, care descrie un meci în care n-a reușit să facă lucrurile să se întâmple, ci mai degrabă i s-au întâmplat ei.

„Nu am simțit deloc jocul, nu m-am simțit deloc bine cu loviturile, să simt eu că, ok, pot să fac lucrul ăsta. Oarecum, lucrurile veneau așa de la sine, nu era ceva plănuit, gen acum stai în spate și faci asta. Nu. Iar asta nu a fost în avantajul meu. Dacă încetineam jocul, aveam o șansă în plus, ca la următoarea minge s-o atac. Așa, jucând în forță cu ea… ei îi place asta. Ea lovește întotdeauna de la șold bine. Ideea era ca eu să variez traiectoria mingii: slice, scurte, sus, repede, niciodată să nu vină mingea la fel, dar azi nu am reușit nicio secundă să fac asta.”

Oportunitatea de set neluată în tiebreak a contat și ea foarte mult.

„Evident că m-a afectat, pentru că m-am grăbit acolo, la 6-4… Și acum mă gândesc de ce am luat atât de repede mingea și am servit. Tactic, acela a fost un mod greșit de abordare. În loc să servesc cu primul, am vrut oarecum să forțez acolo, iar apoi dubla greșeală a fost foarte la limită. Și din păcate acolo am căzut un pic mental. Dar, cum ziceam, jocul nu a fost deloc strălucit azi, dimpotrivă am făcut un meci foarte slab. Și în condițiile astea tot am fost acolo”, spune Irina, care e convinsă că meciul ar fi avut o altă dinamică dacă ar fi luat primul set.

Însă tocmai acest motiv de frustrare – faptul că, deși a jucat insuficient de bine, tot a fost în meci – e și un motiv de a pleca de la Roland Garros cu motive de optimism:

„E un lucru pozitiv că, venind după o perioadă grea, venind după două accidentări, am reușit din nou să mă antrenez așa cum mi-am dorit. Lucrând foarte mult în ultima perioadă cu Victor (n.a. Crivoi, antrenorul ei) m-a ajutat să revin la jocul meu, să am câteva lucruri clare în capul meu. Dar durează. Gândiți-vă că eram la Madrid și după trei-patru schimburi nu mai aveam suflu. E greu, dar de acolo eu am clădit foarte mult. Acum pot să alerg la orice minge, pot să mă duc la scurte fără să mă gândesc. M-am antrenat mult mai bine, dar am nevoie de câteva lucruri clare pentru că au fost mai multe probleme în ultima perioadă, iar când lucrurile astea se vor așeza, cred că pot să revin la un nivel mult mai înalt. Durează.”

Irina va mai sta pe zgură pentru două turnee ITF, la Bol și la Roma, în căutare de meciuri în picioare, lucrul care simte că îi lipsește acum.

„E frustrant să pierzi în turul 1 și să o iei de la capăt. Practic, pentru mine turneele începeau luni și se terminau tot luni. Mental, era un dezastru, pentru că te-ai antrenat o săptămână, ai jucat o zi și gata, s-a terminat turneul, mergi la celălalt. Și din punctul ăsta de vedere e greu. Dar faptul că acum am adunat câteva victorii asta îmi dă încredere și pot să construiesc pe asta. Noi prin asta ne hrănim, rezultate.”

În schimb, acum a adunat câteva victorii între Roma și Paris și asta i-a reînoit cumva motivația. A învățat că „se întâmplă să nu poți juca tenisul tău cel mai bun, dar agățându-te de unele mingi, luptând pentru fiecare punct, asta te pune într-o șansă nouă și aici am reușit să fac asta. Faptul că totuși am făcut turul 3 aici la o lună de la revenire e îmbucurător.”

 

The Grand Slam Life is the best life!

Îmbracă-te de Roland Garros! Viață de Slam, tricou de Slam!

Comandă acum un tricou Grand Slam Life din 30-0 Shop!

***