Aryna se încoronează la New York! Aryna Sabalenka câștigă finala US Open cu Jessica Pegula

Aryna Sabalenka câștigă al treilea ei titlu de Grand Slam și primul în afara Australiei, după o finală spectaculoasă cu Jessica Pegula, 7-5, 7-5. 

Sabalenka a stopat fiecare tentativă de revenire a Jessicăi Pegula; americanca a revenit de la 5-2 la 5-5 în primul set, și de la 0-3 la 5-3 în al doilea, dar Aryna a avut de fiecare dată ultimul cuvânt. Numărul 2 mondial a câștigat un meci care a arătat, realmente, precum o finală de Grand Slam: mult echilibru, tenis bun și foarte bun, segmente de joc în care ambele jucătoare au arătat de ce au ajuns în această poziție de a se lupta pentru un titlu de Slam.

A fost prima finală de Grand Slam pentru Pegula, care o eliminase în sferturi pe numărul 1 mondial, Iga Swiatek, și Jessica a lăsat o impresie excelentă în cel mai important meci al carierei ei de până acum. Dar Sabalenka s-a dovedit până la urmă prea puternică. Bielorusa a cedat un singur set pe parcursul celor două săptămâni, în care le-a învins pe rând pe Hon, Bronzetti, Alexandrova, Mertens, Zheng, Navarro și Pegula, și și-a confirmat statutul de favorită al finalei.

E unul dintre cele mai logice rezultate din istoria recentă a US Open; după ce a ajuns în semifinale în 2021 și 2022 și a pierdut finala din 2023, Aryna a reușit, în cele din urmă, să triumfe la New York.

E al doilea titlu de Grand Slam al anului câștigat de Sabalenka, după cel de la Australian Open.

Cele două finaliste vor ocupa locurile 2 și 3 în ierarhia WTA valabilă de luni.

*

Un turneu pe care l-a început puternic e încheiat de Sabalenka în același stil: cu o victorie în care a fost mai mereu la cârma meciului, și-a câștigat punctele jucând curajos și și n-a avut nici cea mai mică ezitare când a fost pusă cu spatele la zid de adversară, răspunzând excelent sub presiune. E un nou turneu, după Australian Open 2024, în care Sabalenka vine cu o demonstrație pură de forță și înlătură totul în cale. Cu excepția primului set pierdut cu Ekaterina Alexandrova în turul trei (2-6), Sabalenka a fost copleșitoare. Ea încheie competiția cu peste 200 de lovituri direct câștigătoare (!) și devine prima jucătoare din 2016 încoace (Angelique Kerber) care câștigă două titluri de Grand Slam pe hard în același sezon.

Finala a fost foarte competitivă, probabil cea mai bună finală de Slam din acest sezon în circuitul feminin. Era, de altfel, de anticipat că meciul va oferi calitate, în condițiile în care finala a fost jucată de două jucătoare în formă foarte bună, care excelează pe hard și care se află în cel mai înalt punct al încrederii: Sabalenka neînvinsă de 11 meciuri, Pegula câștigând 15 din ultimele 16 meciuri jucate (singura înfrângere, la aceeași Aryna).

Totodată, e important că acest sezon de Slamuri se încheie cu o astfel de finală intensă, cu schimbări de situații și cu un tenis excelent jucat de ambele jucătoare. Până acum, acest sezon a fost lipsit de meciuri trăite intens, pe muchie de cuțit, cu reveniri spectaculoase și cu atât de multă calitate precum ne obișnuiseră sezoanele anterioare. Poate ultimul meci de acest gen a fost cel de la Roland Garros, din turul doi dintre Iga Swiatek și Naomi Osaka, iar faptul că am avut în finală un meci mare, demn de o finală de Grand Slam, pe o scenă mare, e mai mult îmbucurător.

Deși senzația generală a fost că totul e în mâinile Arynei și că totul depinde doar de ea, Pegula a avut în câteva rânduri răspunsuri care au pus-o pe gânduri pe Sabalenka. Întâi, americanca a revenit în primul set de la 2-5 la 5-5, dar Sabalenka a avut ultimul cuvânt și și-a ridicat foarte mult nivelul pe final de set pentru a închide cu break (și ce game frumos a fost acela) un set în care a muncit mult și a fost constant jucătoarea cu inițiativă. Apoi, în setul doi, tot Pegula a fost cea care a revenit de la 0-3 (și minge de 0-4) la 5-3, ea servind pentru a duce meciul în decisiv. Și de această dată Sabalenka s-a ridicat la timp și a preluat frâiele, jucând pur și simplu mai bine și mai coerent decât adversara sa. Iar într-unul din cele mai importante puncte ale finalei, la 5-4, Sabalenka a arătat că nu e doar forță, ci și finețe, executând impecabil un smash de rever dintr-o poziție extrem de dificilă.

În ciuda înfrângerii, Pegula s-a luptat frumos pentru șansele ei în această finală. Mai important decât acest deznodământ e drumul până aici. După ani de zile în care i s-a reproșat că nu performează în Slamuri, în care pierduse toate sferturile de finală pe care le jucase, Pegula e de acum finalistă de Slam – iar acest rezultat e unul important pentru cariera ei și pentru ce va urma de aici înainte.

Schimbarea Arynei e acum completă

În ceea ce o privește pe Sabalenka, cariera ei capătă din ce în ce mai multă greutate. Cu trei titluri de Grand Slam câștigate în ultimii doi ani, plus alte cinci finale de turnee WTA 1000 jucate din 2023 până în prezent, Sabalenka începe să își scrie o poveste specială în lumea tenisului.

De fapt, Aryna Sabalenka are una dintre cele mai frumoase evoluții din circuitul feminin – de la cum și-a cizelat și rafinat loviturile până la atitudinea de pe teren. Când a apărut în circuit, era doar o jucătoare care lovea puternic, care punea totul în fiecare lovitură, dar o făcea complet haotic. Nu accepta să piardă și considera că fiind atât de agresivă, totul depinde de ea, și doar ea e cea care decide încotro merge un meci. Asta e o capcană în care au căzut foarte multe jucătoare cu același fizic și stil de joc precum al Arynei: consideră că forța generată le e suficientă pentru a avea succes.

Istoria ne-a arătat că o jucătoare masivă, care-i totul despre agresivitate, poate avea succes temporar, dar nu poate deveni una dintre cele mai bune doar pentru că e agresivă.

De fapt, sunt două scenarii posibile. Primul: poți să alegi să rămâi cantonată în această convingere și să trăiești cu rezultatul. Poți avea zile când totul merge și câștigi dominant, sau zile când nicio minge nu mai prinde terenul și pierzi. Te poți mulțumi cu faptul că acest joc îți aduce, totuși, satisfacții și alegi să nu schimbi nimic, mergând doar pe risc și sperând că *astăzi* va fi o zi în care, poate, tot ce atingi se transformă în winner.

Și al doilea: să realizezi ce potențial ai, dar să schimbi, să ai curajul de a face lucrurile mai diferit, să adaugi nuanțe în joc, să accepți că nu totul stă în forță, că vor fi momente și meciuri în care nici statura și nici loviturile nu te vor face învingătoare.

Sabalenka face parte din această a doua categorie: a decis că vrea să fie mai mult decât o jucătoare agresivă care rupe mingea.

Toată această transformare spre jucătoarea de azi a fost greoaie. Și-a dereglat serviciul în încercarea de a schimba ceva pentru o perioadă, trecând prin acea perioadă teribilă, cu zeci de duble greșeli. A avut momente de confuzie în ce privește tenisul pe care trebuie să-l joace, ce jucătoare e și ce jucătoare vrea să devină. Dar, la trasul liniei, cu oamenii potriviți lângă ea, misiunea a fost dusă cu bine la capăt. A devenit o jucătoare agresivă, dar capabilă să construiască puncte cu răbdare, care a înțeles că e important să-ți alegi mingile potrivite pentru a le ataca, a înțeles că un meci de tenis se câștigă în moduri diferite. Acum e capabilă să țină mingea în joc, să lifteze pentru a-și oferi timp și a-și surprinde apoi adversara cu adevărate injecții de forță.

În plus, acoperă terenul mai bine. Sabalenka a făcut progrese enorme în deplasare, la retur și la jocul de fileu – iar dacă e necesar acum poate câștiga meciuri pentru că face câțiva pași în față spre fileu (așa cum a făcut-o și în această finală) sau pentru că stă mai mult decât de obicei într-un schimb de mingi – apărându-se, ba chiar forțând eroarea din partea adversarei. Sunt mici detalii care îi permit în unele meciuri să facă diferența fără a forța prin agresivitate.

Toate aceste detalii o fac o jucătoare care e bine poziționată pentru a avea, în viitor, succes (în fapt, nu i-a lipsit prea mult) și la cele două turnee de Slam pe care încă nu le-a câștigat – Roland-Garros și Wimbledon. Lucru care încă nu se poate spune în acest moment despre marea ei rivală în materie de titluri de Slam și de dominație a circuitului, Iga Swiatek.

În plus, schimbarea asta a Arynei nu s-a limitat doar la tenisul propriu-zis. A dus-o mai departe, și la nivel de atitudine, de fapt, îmbunătățirea cea mai importantă. Dacă o să compari un meci al ei din 2019 cu un meci de acum, când pierde, o să vezi o diferență absolut uriașă în modul în care încasează înfrângerea. Dacă urmărești cum juca în 2018 acele puncte mari, punctele care îți câștigă meciul, și cum le joacă acum o să vezi, din nou, o diferență considerabilă în abordarea ei. Dacă îi urmărești discursul după o înfrângere din anii trecuți, o să observi că înainte totul era despre ea – și nimic despre adversară. Acum, la conferințele de presă oferă meritul cuvenit adversarei și îți dă impresia că acea înfrângere e încă o lecție pe care trebuie să o învețe – iar data viitoare o va pune în aplicare și va fi mai bine. 

O lecție pe care a trebuit să o învețe anul trecut, în finala de la US Open cu Coco Gauff, a fost că un meci nu se termină după primul set. În finala de anul trecut s-a văzut prea rapid învingătoare și a lăsat să-i scape meciul din mână rapid: a câștigat categoric primul set, iar ce a urmat a fost o degringoladă totală, în care a greșit mult și s-a gândit prea mult la cât de rapid s-a schimbat dinamica meciului și cât de rapid a devenit din jucătoarea dominantă în cea dominată.

La următoarea ocazie, fix un an mai târziu – într-un context relativ similar, pe un Arthur Ashe plin, având în față o adversară din SUA – Sabalenka a venit cu lecția învățată și nu a mai lăsat să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în 2023. A arătat precum o jucătoare decisă, care știe ce are de făcut,  ce plan are de urmat și și-a luat victoria, ștergând dezamăgirea de anul trecut, când a încheiat meciul cu lacrimi în ochi și dând cu rachetele de pământ la vestiar. Și tocmai de aceea, deznodământul de azi se simte atât de logic și de meritat.

2021 – Semifinal
2022 – Semifinal
2023 – Final
2024 – 🏆 https://t.co/kneJ6KeaHs pic.twitter.com/iHoNm23ba9

— US Open Tennis (@usopen) September 7, 2024

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)