Aryna Sabalenka își cucerește demonii și o adversară inspirată, câștigă titlul Australian Open. „Am schimbat felul în care mă văd”
Adrian Țoca | 28 ianuarie 2023Aryna Sabalenka a fost cunoscută, o vreme, pentru modul aproape inevitabil în care claca sub presiunea fazelor avansate ale turneelor de Grand Slam. Au fost multe Slamuri în care Sabalenka se regăsea sus de tot pe lista capilor de serie, datorită rezultatelor foarte bune pe care le-a adunat în turnee ceva mai mici, dar Slamuri […]
Aryna Sabalenka a fost cunoscută, o vreme, pentru modul aproape inevitabil în care claca sub presiunea fazelor avansate ale turneelor de Grand Slam. Au fost multe Slamuri în care Sabalenka se regăsea sus de tot pe lista capilor de serie, datorită rezultatelor foarte bune pe care le-a adunat în turnee ceva mai mici, dar Slamuri în care numele ei nu impunea respectul cuvenit cifrei din dreptul ei.
Toate astea sunt acum istorie. Aryna Sabalenka, 24 de ani, și-a cucerit demonii într-o manieră impresionantă, ridicându-se la înălțimea momentului, a provocării și a adversarei. Premiul, primul titlu de Grand Slam al carierei, câștigat la Australian Open după o finală foarte bună, 4-6, 6-3, 6-4 cu Elena Rybakina.
Puține sunt finalele feminine de Grand Slam în care s-a lovit mai puternic decât în asta. Și puține detalii, și puncte, le-au despărțit pe cele două. Ambele au ajuns în formă maximă la ora finalei. Rybakina, cu o serie de victorii la nume importante, în frunte cu însăși Iga Swiatek; Sabalenka, cu un lung șir de meciuri câștigate anul acesta. În fapt, setul pierdut în finală a fost primul pe care l-a pierdut în 2023.
Simbolic, finala a început cu o dublă greșeală a Sabalenkăi, reamintind tuturor de problemele grave pe care le-a avut la serviciu; nu mai departe de anul trecut, pe vremea asta, bielorusa șoca prin numărul uriaș de duble pe care le făcea în fiecare meci. Simbolistica vine însă din felul în care a depășit acel moment: zâmbind larg și urmându-l cu un serviciu nereturnat. Apoi cu numeroase alte lovituri puternice, care au stârnit rumoare în tribunele de pe Rod Laver.
Dar întâi a fost totul despre Rybakina. Mai experimentată când vine vorba de cum să câștigi finale de Slam, Elena a fost splendidă în primul set, mai bună la toate capitolele, punându-și în valoare loviturile atât de curate de pe ambele părți, în drum spre un 6-4 care s-a simțit cumva chiar mai clar de atât.
Sabalenka a vorbit des în aceste săptămâni despre cum a devenit „plictisitoare”, în sensul că e mai puțină agitație în prezența ei pe teren. Și, dincolo de ocazionalele reacții uneori hilare ale bielorusei, s-a văzut asta și în finală, când era mai mare nevoie. Aryna a început să ridice nivelul devreme din setul al doilea și s-a simțit că terenul începe să se încline, iar Rybakina nu doar că nu mai este front runner-ul, poziție din care se simte atât de bine, dar are dificultăți în a mai ține pasul. Sunt puține jucătoarele din circuit care o pot domina pe Rybakina când vine vorba de forță, dar Sabalenka e acolo sus, în fruntea listei (head-to-head-ul de 3-0 nu era întâmplător). A contat, firește, și faptul că serviciul Elenei a început să dea rateuri, iar game-urile de pe serviciul ei s-au lungit.
Setul doi s-a simțit cumva inevitabil în dreptul Sabalenkăi. Iar break-ul desprinderii din setul al treilea, la fel. Până să vină, dar și după ce a venit, am avut o cascadă de lovituri năpraznice de ambele părți, cu ținte din ce în ce mai mici, de o calitate din ce în ce mai ridicată pe măsură ce finala se îndrepta spre un finiș.
Într-un final, Sabalenka a copleșit-o pe Rybakina cu un potop de lovituri născute dintr-un mix grozav de forță pură și precizie, iar Elena s-a văzut dusă, încet-încet, pe marginea prăpastiei. A căzut, dar nu înainte de a lupta strașnic în ultimul game, oferindu-și inclusiv o șansă de rebreak, în contextul unei alte duble greșeli făcută de Aryna într-un moment crucial. Și de această dată bielorusa n-a lăsat eroarea s-o copleșească. Câteva secunde mai târziu, era întinsă pe teren, copleșită de bucuria unui moment după care a alergat mult timp.
„Am trecut prin multe momente grele. Victoria asta e mai mult despre voi decât este despre mine”, le-a spus ea celor din echipa sa. Era un mesaj cu referire, printre altele, și la dinamica ei cu antrenorul Anton Dubrov. Anul trecut, după un început de an colțuros, Dubrov a venit la Aryna și i-a spus că nu simte că o mai poate ajuta. „Mi-a spus ‘nu știu ce să mai fac. Cred că ai nevoie de o altă voce care să te ajute.’ Dar eu am știut că nu era despre el, ci ceva despre mine. Ceva ce trebuia să rezolv. I-am spus că trebuie să trecem prin toate astea împreună. Sunt foarte fericită că am continuat să lucrăm împreună. Am trecut prin atâtea lucruri împreună. Cred că victoria asta e și mai dulce pentru că am obținut-o împreună ca o echipă. A fost o călătorie lungă, și iată-ne aici, cu un titlu de Grand Slam”, a povestit Aryna.
La conferință, unde Craig Tiley a făcut onorurile, primind-o cu un discurs frumos și cu câte un pahar de șampanie, Aryna Sabalenka a vorbit despre cum și-a redescoperit respectul față de sine, citând asta drept principalul motiv pentru care și-a pus cariera pe traiectoria câștigătoare actuală.
„Aveam mereu sentimentul ăsta ciudat când cineva venea să-mi ceară autograful. Mă gândeam de ce ar cere cineva autograful meu? Sunt nimeni. O jucătoare oarecare. N-am un Grand Slam și lucruri de genul ăsta.
Dar pur și simplu am schimbat cum mă văd. Am început să mă respect mai mult. Am început să înțeleg că sunt aici pentru că am muncit din greu și sunt, de fapt, o jucătoare chiar bună. Simplul fapt că înțeleg că sunt o jucătoare bună mă ajută să gestionez multe emoții, multe stări de pe teren. Ori de câte ori am avut un moment greu pe teren, mi-am reamintit că sunt suficient de puternică să gestionez tot ce mi se întâmplă”, a spus Aryna.
Sabalenka simte că e în această postură de campioană pentru că s-a înțeles mai bine după toate acele înfrângeri dureroase din trecut. „Cred că aveam nevoie de ele ca să mă înțeleg mai bine. A fost ca o pregătire pentru mine. Și cred că acum bucuria e și mai mare. Acum mă simt fericită că am pierdut acele meciuri, pentru că acum pot fi o persoană și o jucătoare diferită”.
Aryna a mai spus că un alt motiv pentru care succesul acesta are un gust special e și pentru că meciul a fost de o calitate foarte ridicată. „Cred că e cel mai bun meci al meu. Ea a jucat absolut incredibil. Am luptat din greu ca să câștig. Cred că tenisul a fost excelent. Sunt foarte fericită că n-a fost un meci ușor. M-am bucurat de lupta asta.
Conferința Elenei Rybakina a fost, în mod similar, plină de idei interesante. Dacă n-o știi pe Elena, te poate frapa ceea ce pare o ușurință în a fi depășit deja momentul și în a privi imaginea de ansamblu, una foarte pozitivă. Cumva, pentru ea părea o altă înfrângere; iar ușurința de a depăși repede un moment greu e exact genul de atitudine pe care am văzut-o, de-a lungul anilor, la cei mai mari campioni ai acestui sport.
„E o motivație în plus pentru următoarele turnee”, a început ea, adăugând că „au fost două săptămâni foarte bune”.
„Acum am și mai multă încredere, chiar și după această finală. Trebuie doar să muncesc din greu, cum am făcut-o în presezon și de-a lungul anilor, să stau sănătoasă, iar rezultatele vor veni”.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
