Aryna Sabalenka câștigă Australian Open al doilea an consecutiv. Despre transformarea, acum completă, a Arynei

Aryna Sabalenka a câștigat titlul Australian Open 2024, numărul 2 mondial apărându-și cu succes titlul la Melbourne după o prestație ireproșabilă în finala cu Qinwen Zheng, 6-3, 6-2, o debutantă într-o astfel de ocazie.

Este al doilea ei titlu de Grand Slam pe care îl obține Sabalenka, după cel câștigat anul trecut aici în finala cu Elena Rybakina; bielorusa a jucat finala în trei dintre ultimele cinci turnee de Slam.

Sabalenka devine astfel prima jucătoare de la Victoria Azarenka (2012, 2013) încoace care își apără trofeul la Australian Open și intră în grupul celor 10 jucătoare active care au câștigat cel puțin două trofee de Grand Slam, alături de Venus Williams, Svetlana Kuznetsova, Victoria Azarenka, Angelique Kerber, Petra Kvitova, Simona Halep, Garbine Muguruza, Naomi Osaka și Iga Swiatek.

Zheng va urca în Top 10 de luni, săltând până pe 7, în vreme ce Sabalenka își va menține locul al doilea.

Sabalenka încheie două săptămâni extraordinare, în care nu a pierdut niciun set în cele șapte meciuri jucate într-o manieră clasică: dominantă, pur și simplu prea puternică. Asta a fost senzația pe care a dat-o în fiecare meci pe care l-a jucat la această ediție a Australian Open, cu Lucia Bronzetti, Linda Fruhvirtova, Lesia Tsurenko, Amanda Anisimova, Barbora Krejcikova, dar și în semifinale și finală, cu Coco Gauff și Qinwen Zheng.

Sabalenka a dovedit că nu are rival și că jocul ei e acum atât de stabil iar mintea, atât de clară, încât nimeni și nimic nu o poate tulbura – și asta în condițiile în care traseul ei n-a fost neapărat unul ușor. Anisimova o învinsese în patru meciuri la rând; Krejcikova e mereu imprevizibilă și capabilă să o deraieze; Coco Gauff o învinsese în finala de la US Open. Pe lângă toate astea, presiunea apărării trofeului.

Fiecare dintre aceste jucătoare au simțit din plin agresivitatea și precizia Arynei Sabalenka, arătându-se neputincioase, sufocate de forța pură venită din partea cealaltă a fileului, fără opțiuni în fața unui joc atât de agresiv, totuși rotund, riscant, dar suficient de așezat încât să nu i se poată tăia avântul.

Finala

Meciul în sine n-a fost grozav, nu s-a ridicat, poate, la înălțimea așteptărilor, dar asta pentru că am avut o Aryna care a făcut totul ca la carte și o Qinwen care a încercat, dar n-a putut oferi mai mult. Zheng nici n-a fost lăsată să încerce mai mult, de altfel, iar afara unor sclipiri de moment, n-a avut nicio soluție în fața tenisului propus de Sabalenka. În forma actuală, cu Sabalenka debordând de încredere și deja simțindu-se ca acasă pe Rod Laver Arena, Zheng nu a avut cum să construiască și pe ce să construiască. Mai mult, nici match up-ul nu a ajutat-o: acest tenis liniar, cu lovituri drepte, agresiv, dar nu foarte agresiv a fost exact ceea ce avea nevoie Sabalenka pentru a se hrăni și pentru a-i hrăni ritmul.

Prin prisma scorului e o înfrângere grea pentru chinezoaică; e totuși o premieră pentru ea, iar acum e o presiune care dispare parțial de pe umerii ei. Zheng nu e de mult în circuit, are doar 21 de ani și este văzută drept jucătoarea care va atinge performanțele lui Na Li. Zece ani de la titlul câștigat de Na Li la Melbourne, China are o nouă jucătoare care joacă o finală la Melbourne. Zheng și-a demonstrat că e capabilă să aibă un asemenea un parcurs într-un Slam, iar acum poate să construiască pe acest rezultat.

De la *nimeni* la dublă campioană de Grand Slam

Începând de astăzi, Sabalenka e, așadar, dublă câștigătoare de Slam și reconfirmă ideea că a devenit una dintre cele mai dominante jucătoare din circuitul WTA, ajungând, din 2021 încoace, la șapte semifinale consecutive de Slam, dintre care o finală și două trofee. Sunt cifre impresionante, dar drumul până aici a fost unul extrem de complicat. A câștigat multe bătălii cu ea în primul rând, a făcut eforturi imense pentru a ajunge în această poziție și e dovada cea mai elocventă că tenisul îți poate oferi lucruri extraordinare, dacă ești dispus să oferi și tu, la rândul tău.

Poate că în tenis ne fură prea des discuția despre destinație, despre concret – în general totul e despre trofeu, Slamuri, cifre și victorii. Dar evoluția Arynei merită pusă în context, pentru că vorbim de o jucătoare care s-a reinventat, și-a rafinat loviturile și și-a schimbat atitudinea față de tenis, adversare și față de ea însuși într-un mod greu de crezut în urmă cu trei sau patru ani.

Când Sabalenka a apărut în circuit, în 2017, s-a introdus repede ca o jucătoare ultra agresivă, care nu acceptă să piardă, să greșească, sau ca adversara să-i facă puncte. Jocul ei a fost multă vreme haotic, bazat exclusiv pe o agresivitate dusă la extrem, necontrolată. Pentru că știa ce poate și că e capabilă să producă lovituri câștigătoare oricând și din orice poziție, Sabalenka a văzut tenisul la acea vreme doar prin prisma a ceea ce face ea: în accepțiunea ei, ea trebuia să câștige pentru că ea a fost mai agresivă; ea merita să câștige pentru că ea a făcut și desfăcut. O mentalitate prin care refuza să vadă și, mai important, să accepte ceea ce face bine adversara.

Această atitudine, firește, n-a ajutat-o, ba dimpotrivă, a limitat-o. Cu cât înfrângerile au fost mai dese, cu atât frustrarea a fost mai mare. Cu cât a pierdut un meci la limită sau pe care l-a controlat până spre final, cu atât a devenit mai neclar pentru ea ce are de făcut. O avalanșă negativă, până în punctul în care întregul ei joc s-a dezintegrat, începând cu serviciul și terminând cu încrederea în sine și în ce e capabilă să facă.

Deși rezultatele ei în perioada 2018-2021 au rămas bune, confuzia ei a fost din ce în ce mai mare. Asta pentru că își dorea mai mult, cerea să obțină mai mult de la ea și pentru că înțelegea că nu e neapărat aproape de rezultatele mari pe care ea le căuta. Au fost niște ani tulburi, în care s-a luptat cu ea mai mult decât cu adversarele. În 2022, Sabalenka, jucătoare masivă, cu un serviciu puternic ca armă principală, a rămas literalmente fără serviciu; în patru meciuri la Australian Open a avut 60 de duble greșeli. Până la turneul de la Dubai, unde a fost eliminată de Petra Kvitova în turul doi, a ajuns la peste 100 de duble (!) în doar patru turnee în acel sezon.

Turneul de la Dubai, din 2022, a fost de altfel și un punct de cotitură pentru ea. După acea înfrângere cu Kvitova, antrenorul ei, Anton Dubrov, i-a declarat că nu are rost să continue colaborarea, pentru că nu știe ce se întâmplă și cum o mai poate ajuta. ”Mi-a spus că nu știe ce să mai facă și că poate ar fi mai bine să găsesc pe altcineva care să mă ajute. Dar i-am spus că nu e despre el. Problema nu e el, ci eu. Eu trebuie să rezolv problema asta în principal, dar cu ajutorul lui. Trebuie să fim împreună în aceste momente grele și să revenim mai puternici”.

Acesta a fost un semn de maturizare și de schimbare din partea Arynei. De la jucatoarea nervoasă, impulsivă și fără răbdare, Aryna începea să vadă totul mai limpede. Acel episod cu Dubrov a făcut ca relația lor să fie și mai închegată – în special pentru că rar se întâmplă ca un jucător să nu își dorească să renunțe la un antrenor când rezultatele nu apar. Multe jucătoare, în situația ei, ar fi procedat fix invers.

Odată bifată această problemă, celelalte au început să se rezolve oarecum de la sine. Prima a fost la nivel mental, pentru că încrederea Arynei scăzuse foarte mult – atât de mult încât se considera un “nimeni” și nu înțelegea de ce oamenii îi cer să semneze autografe. “Am avut întotdeauna acel sentiment ciudat când oamenii veneau și îmi cereau autografe. Îmi spuneam în mintea mea: De ce îmi ceri autograf? Sunt un nimeni. Sunt doar o jucătoare. Nu am câștigat niciun Grand Slam, nu am câștigat nimic.”

Cu ajutorul unui psiholog, cu care a colaborat o perioadă de timp în 2022, Sabalenka a început să se respecte și să se aprecieze mai mult. “S-a schimbat modul în care mă simt. Am început să mă respect mai mult. Am început să mă înțeleg eu pe mine; să îmi spun că sunt o jucătoare bună și asta înseamnă că pot să îmi controlez emoțiile. Am început să înțeleg că sunt în acest loc pentru că lucrez mult și, în realitate, sunt o jucătoare bună.”

În paralel, Sabalenka a început să lucreze cu un antrenor la serviciu, pentru a fixa problemele apărute și a făcut câteva ajustări la modul în care aruncă mingea, cum accelerează, dar și variația. Îmbunătățirile au continuat natural: a început să joace și în proba de dublu (unde a avut și mult succes, câștigând două titluri de Slam) pentru a-și îmbunătăți returul și jocul la fileu, s-a concentrat mai mult pe partea fizică, slăbind câteva kilograme bune pentru că a înțeles că nu va putea câștiga unele meciuri doar fiind foarte agresivă. De altfel, ea pierdea multe meciuri pentru că, neputând să susțină schimburile de mingi intense, încerca să-și găsească ieșirea lovind și mai tare; dar asta, evident, venea la pachet cu o multitudine de riscuri.

Treptat, lucrurile au început să se lege, iar Sabalenka s-a transformat într-o jucătoare capabilă să câștige în fața oricui: suficient de puternică mental, stabilă în jocul de pe linia de fund, capabilă inclusiv să se și apere când e pusă să se apere.

În acest moment – și desigur pe parcursul acestor două săptămâni la Melbourne în care a dominat tot ce i-a ieșit în cale – Sabalenka s-a reconfirmat drept o jucătoare care pur și simplu își copleșește adversarele: e puternică în orice fază a jocului, își pune greutatea corpul în fiecare lovitură, servește bine, returnează la fel de bine și e foarte complicat să o deraiezi cu ceva. Lovește rapid, prea intens și tot timpul adversara e pusă în defensivă, neavând cum să construiască sau fiindu-i imposibil să poată schimba în vreun fel dinamica meciului printr-un joc mai variat, care teoretic ar trebui să o înfrâneze. Constanța ei de acum din turneele mari e o dovadă pentru schimbarea fundamentală pe care a traversat-o.

Aryna Sabalenka a devenit jucătoarea care e astăzi pentru că a știut cum să se ridice odată căzută. În tenis, și în general în viață, e important cum reacționezi la adversitate, ce înveți și ce faci pentru a te ridica. Nu e vreun secret mare, e doar munca. Iar Sabalenka e un exemplu: s-a detașat, s-a analizat și a trecut la treabă, căutând în fiecare zi să se îmbunătățească pentru a-și îndeplini visul pentru care a început să joace tenis.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

14 sets played, 14 sets won, the reigning champion retains her 👑!

Queen Aryna’s second coronation caps a perfect fortnight at Melbourne Park.@SabalenkaA • @wwos • @espn • @eurosport • @wowowtennis pic.twitter.com/x7639RQr84

— #AusOpen (@AustralianOpen) January 27, 2024