AO ziua 7: Nadal și Cilic trec testul, Dimitrov e prea tare pentru Kyrgios

Suntem la jumătate, dar nu pentru mult timp. Peste câteva ore intrăm în cea de-a doua săptămână a primului Grand Slam al anului. Am dat noi niște pronosticuri înainte să înceapă nebunia, dar trebuie să dăm un refresh la tablouri, că socoteala din taste arareori se potrivește cu cea de pe teren. Pe unele le-am nimerit, pe altele nu prea și poate n-ar fi rău să facem săptămâna viitoare un text de redacție cu titlul ”Am prezis asta, s-a întâmplat astălaltă”.

Camelia

Primele două optimi (Nadal-Schwartzman și Cilic-Carreno Busta) au avut câte patru seturi disputate, dar parcă n-au fost cu adevărat sub semnul îndoielii. Cei doi favoriți superiori au fost provocați, însă 3 din 5 la un Slam cere resurse fizice și mentale, nu glumă, iar Diego și Pablo au fost nevoiți să se întrebuințeze semnificativ pentru a putea smulge câte un set. Deși mă tentează tare să treacă și băieții la 2 din 3, trebuie să fiu de acord că 3 din 5 este un adevărat test mental și fizic și separă mai bine jucătorii.

Cele două optimi de dedesubt erau oarecum mai misterioase, pentru că opuneau jucători care ar fi putut să câștige toți. Au răzbit Edmund și Dimitrov, Seppi și Kyrgios mai încearcă data viitoare. Edmund și-a depășit emoțiile începutului de meci și a ridicat mult agresivitatea, mai ales pe forehand. Dimitrov a făcut un meci infinit mai bun decât precedentele: serviciul n-a mai fost o slăbiciune (deși a mai căzut în păcatul dublei greșeli pe ici pe acolo prin punctele esențiale), iar ca tactică și mental a părut cu o clasă peste volatilul Kyrgios. E o diferență de ani între ei și Grigor a simțit deja pe pielea lui cât costă greșelile off-court sau atitudinea incorectă on-court. Kyrgios încă se răsfață pentru că încă mai are timp. Am sau n-am dreptate?

Codruț

În privința lui Rafa, nici nu mai știu ce să cred. Dacă-l scotea Schwartzman, nu m-aș fi mirat prea tare, dar faptul că l-a bătut mi se pare cel mai natural lucru din lume. Diego e rapid, dar nu rapiditatea adversarului i-a pus vreodată probleme lui Nadal. Din Cilic cu Carreno-Busta am înțeles și mai bine cum de a făcut spaniolul sezonul pe care l-a făcut. E unul din băieții ăia care au ajuns să piardă numai la cei peste el în clasament. Și nu-s prea mulți, că a urcat până pe 11.

Edmund a devenit preferatul meu, gata. Dacă dai 63 de lovituri câștigătoare împotriva unui tip ca Seppi, pe care, într-o vreme, îl cereau toți la antrenamente, ei bine, e ceva de capul tău. Și nu m-ar nemulțumi să aibă presa britanică și pe altcineva de bruscat, în afara lui Andy. Andy merită un locotenent pe măsură. Dincolo, îl așteptam pe Kyrgios să facă pasul spre săptămâna a doua. Chiar și la 2-0 pentru Grigor eram optimist. Din păcate, a luat-o pe arătură fix când îi era lumea mai dragă. Ba țipa că nu-i convine cum i-a pregătit echipa rachetele, ba că loja lui nu se ridică în picioare suficient de des și zgomotos la punctele importante. Omul e incorigibil.

Camelia

Oricum, iată că ne-am ales în această așa-zisă jumătate ”slabă” cu două sferturi interesante: Nadal-Cilic și Edmund-Dimitrov. Primul opune doi jucători deja consacrați, al doilea doi jucători în căutarea consacrării. La Nadal-Cilic h2h e dezechilibrat: 5-1 pentru Rafa, Cilic luând doar primul meci în 2009. Anul trecut Rafa a câștigat de două ori, în Acapulco și Shanghai, ambele semifinale, ambele două seturi (în China scorul a fost mai strâns, în Mexic deloc). În afară de o victorie pe zgură, toate celelalte patru ale lui Nadal sunt pe hard. Se pare că Rafa e un match-up dificil pentru croat pe sintetic – la prima vedere n-ai zice, dar cred că ascendentul mental poate explica dezechilibrul. Săptămâna asta au jucat bine amândoi, dar istoria lor comună, recentă și mai puțin recentă, nu-l avantajează pe croat.

Edmund-Dimitrov e mai echilibrat, deși Grigor a câștigat ambele lor meciuri, ultimul recent, la Brisbane. Totuși, amândouă au necesitat trei seturi, deci nu cred că meciul ăsta e chiar NID. Apoi, jocul lui Grigor a scârțâit tare până azi, dar și Edmund, debutant la acest nivel, se poate crispa. Eu aș cam vrea o reeditare a meciului anului 2017, semifinala dintre Nadal-Dimitrov de la AO17. Oricum, dacă Grigor vrea să devină un pretendent la titluri de Slam, trebuie să înceapă să câștige contra barosanilor, iar aceștia nu prea dau semne că s-ar da bătuți cu ușurință.

Codruț

Lăsând deoparte h2h-ul nemăgulitor de care spuneai, Marin ar trebui să-și dea seama că are tot ce-i trebuie, în momentul ăsta, să treacă de Rafa. Încredere, victorii la rând adunate, un joc consistent și arma principală funcționându-i bine. Evident, una e să dispui de unelte de cioplit și cu totul altceva este să preschimbi bucata de mahon în bustul lui Rod Laver. Cred însă că vom avea cel mai greu meci al lui Nadal de până acum. Ceea ce ar fi și normal, că doar sunt sferturi, iar Cilic nu mai e demult plăvanul copleșit de fazele avansate ale Grand Slamurilor. Cinci seturi, câștigător Cilic.

La Dimitrov-Edmund, mizez pe favorit. Dar britanicul nu e doar un shot maker de weekend; pentru cineva de numai 23 de ani și aproape 1.90 înalțime, returnează bine. Cu Seppi, a câștigat aproape jumătate (45%) din punctele pe care italianul le-a jucat cu serviciul doi. Dar Grigor și suprafața de la Melbourne se înțeleg din ce în ce mai bine, iar slăbiciunile nu mai sunt atât de vizibile de cînd cu Vallverdu. Grigor în 4.

Camelia

Bun, acum să ne întoarcem spre tabloul feminin, unde jumătatea mai săracă în nume mari a făcut loc unor jucătoare care au avut multe de arătat. Și nu mă refer la ținute simandicoase sau manichiuri fanteziste, ci la joc. Aplauze pentru Petra Martic și jocul ei variat, plin de fler; la fel pentru Elise Mertens, care, deși debutantă pe tabloul principal, are o tărie și un calm remarcabil sub presiune. Estoniana Kontaveit sper că va fi un nume frecvent în ultimele tururi ale turneelor. Chiar și Allertova și Rybarikova, deși azi nu prea au putut opune rezistență, sunt jucătoare necesare pentru varietatea ecosistemului.

Sferturile care au rezultat conțin trei jucătoare de top, foste sau actuale (Svitolina, Suarez-Navarro, Wozniacki) și o debutantă: Mertens. Îmi plac posibilitățile ambelor meciuri. Svitolina a învins-o în singurul lor meci pe Mertens, anul trecut la Istanbul pe zgură. Până acum ucraineanca nu a pierdut set decât la Siniakova, dar nici Mertens n-a stat degeaba – le-a scos pe Gavrilova, Cornet și Martic. Dacă Elise nu se sperie deodată de ideea de a se trezi într-o finală de Slam, ar avea arme destul de puternice ca s-o destabilizeze pe Elina. Carla și Caro au vechime mai multă – s-au întâlnit deja de șapte ori, cu Caroline conducând 5-2. Spaniola n-a învins-o decât pe zgură, inclusiv în cel mai recent meci de anul trecut de la Madrid. Wozniacki are trei victorii pe hard și două pe zgură. Balanța pare să încline semnificativ în favoarea ei.

Codruț

Sincer, nu aveam niciun interes să o văd pe Svitolina stând mai mult pe teren decât a făcut-o. Toleranța mea pentru underdogs e destul de ridicată, dar mai avem și preferințe mainstream. Cum ar fi să o vedem cu un Slam pe an câștigat? La Paris o să fie Simona, la Wimbledon Bartoli, iar la US Open Serena. Deci poate că aici, la Melbourne, va pune Elina prima cărămidă importantă la cariera sa. Cu Mertens și Martic nu m-am împrietenit cine știe ce. Au joc bun și victorii în spate, dar sunt unele jucătoare cu care nu stai la șuetă mai mult de cinci game-uri. Asta e. Primul sfert: Svitolina în două seturi.

Victoriile lui Woz și Carla m-au bucurat din motive diferite. Suarez-Navarro e cam singura zguristă pe care îmi face plăcere să o urmăresc. Iar la Caro, haideți să fim curajoși și să ne dorim o revanșă a Simonei, nu o eliminare prematură a danezei, cum era să se întâmple în turul doi. Doar ele, cu locul 1 întâi pe masă și glezna dezumflată. Pe mâine!