Angelique Kerber și-a încheiat povestea din tenis. O privire spre cariera unei campioane autentice care a schimbat paradigma în tenis

Angelique Kerber a jucat astăzi, la Paris, ultimul ei meci oficial din carieră. A fost învinsă în sferturile de finală ale Turneului Olimpic în trei seturi (7-6, 4-7, 7-6) de chinezoaica Qinwen Zheng, numărul 7 mondial. Nu putea fi o ieșire mai potrivită din scenă pentru Angie. A fost un meci care i-a sumarizat întreaga carieră: un maraton, cu vârfuri și văi, cu sclipiri și căderi, cu uzură și multă energie consumată.

Retragerea lui Kerber, triplă campioană de Grand Slam, fost număr 1, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice din 2016 și câștigătoare a 14 turnee WTA, reprezintă un moment special pentru tenisul feminin, ea fiind cea mai titrată jucătoare de la Serena Williams încoace care își anunță retragerea din tenisul profesionist în ultimii ani. Kerber a anunțat că e însărcinată în iulie 2022, a devenit mamă și s-a întors în circuitul feminin anul acesta, în ianuarie, participând la toate turneele importante. 

Locul lui Kerber în tenisul feminin rămâne, de asemenea, unul important. Și nu neapărat pentru rezultatele atinse, ci pentru impactul pe care, în mod subtil, l-a avut asupra tenisului feminin.

Drumul lui Angelique Kerber în tenis a fost atipic, o traiectorie neobișnuintă, la fel ca mișcările ei pe teren. Angie n-a impresionat la juniori, a trecut la profesioniști și, mai mult de jumătate din cariera ei, a fost considerată o jucătoare întâi solidă, apoi bună și atât. Una care ar putea face vreodată pasul spre Top 10. Finala sau titluri de Slam? Foarte puțini așteptau asta de la ea. A pierdut, în prima parte a carierei, toate finalele importante (9 din 12 finale au fost pierdute) și a fost deseori comparată cu Caroline Wozniacki, de multe ori în sens negativ, reamintindu-i-se că jucătoarele defensive nu pot câștiga Slamuri. Din 2011 însă, de când a intrat cu adevărat în prim-planul tenisului mondial, odată cu semifinala de la US Open, și până în 2018, Kerber a fost jucătoarea cu cele mai multe meciuri câștigate dintre toate jucătoarele din tenisul feminin. Mai mult, ea a stat timp de șapte sezoane în top 10 WTA.

Marea transformare

După sezonul 2015, pe care l-a încheiat la Turneul Campionilor de la Singapore, eliminată din grupe, a avut loc probabil cea mai spectaculoasă transformare văzută la vreo jucătoare de tenis: Kerber a devenit cea mai dominantă jucătoare a circuitului WTA, într-o perioadă în care forma Serenei Williams era la cele mai înalte cote. În 2016, la 28 de ani, Kerber a câștigat primul Grand Slam al carierei, după o finală cu Serena la Australian Open (asta după ce a salvat o minge de meci în primul tur cu Misaki Doi), și a ajuns în aproape toate finalele importante din acel an: la Wimbledon, la Jocurile Olimpice, la Cincinnati și mai apoi la New York, ude a câștigat US Open, al doilea ei Slam. Victoria asta a urcat-o pe locul 1 – poziție pe care a păstrat-o timp de 34 de săptămâni. Doi ani mai târziu, Kerber avea să-și treacă în palmares și trofeul de la Wimbledon, după o nouă finală câștigată în fața Serenei Williams.

Secretul acestei transformări a fost, spunea ea, o vacanță petrecută alături de Steffi Graf la Las Vegas și meciul chinuitor pierdut la Singapore în 2015. „Mi-am promis, după acel meci, că nu voi mai pune niciodată presiune pe mine și nu voi mai gândi negativ despre mine sau despre ce fac”. Iar depre Graf spunea că “m-a scăpat de toate îndoielile avute”.

Cu un nou mindset, mult mai bine pregătită fizică (exemplar chiar) și cu un plus de agresivitate, Kerber a uimit pe toată lumea. N-a mai fost doar o jucătoare care pierde mai mereu în finale, n-a mai fost jucătoarea defensivă și atât, incapabilă să aibă un cuvânt de spus în meciurile mari. Kerber a devenit o jucătoare completă, capabilă să lanseze atacuri, să aibă o tranziție uimitoare defensivă-ofensivă, să aibă o știință a jocului specială și să-și bată adversarele, de cele mai multe ori, cu propriile lor arme.

Și s-a mai întâmplat ceva. Pentru prima dată după foarte mult timp, o jucătoare precum Kerber, fără argumente extraordinare, și-a făcut loc pe lista campioanelor de Grand Slam. Până la ea, turneele de Grand Slam au fost dominate de jucătoare precum surorile Williams, Davenport, Sharapova, Azarenka, Mauresmo sau Clijsters. Venirea ei pe scena mare a tenisului mondial a schimbat paradigma. Pe de o parte, Angie a contrazis teza că tenisul defensiv și de contraatac nu poate avea succes în turnee de Grand Slam. Reușitele ei au arătat multor alte jucătoare că se poate: vezi ce s-a întâmplat în turneele de Grand Slam după anul 2016, când jucătoare precum Sloane Stephens, Caroline Wozniacki, Simona Halep sau Ash Barty au câștigat titluri de Grand Slam fără a rupe mingea sau a servi ași după ași.

Pe de altă parte, Angelique a creat portretul unui lider mondial diferit de ceea ce tenisul feminin a fost obișnuit zeci de ani  – unul simplu, modest, care își lasă racheta să vorbească. Din nou, și aici, e de urmărit câte similitudini cu Kerber au avut următorii lideri mondiali din circuitul feminin, mai ales Simona Halep și Ash Barty. Poate nu e întâmplător că Simona și Angie au păstrat mereu o relație bună. Meciul lor din semifinalele Australian Open 2018 va rămâne întotdeauna nu doar unul din momentele cheie ale carierei Simonei, ci și o amintire specială pentru fanii ei.

De altfel, poate cuvântul cel mai potrivit pentru a o descrie pe Kerber e inspirațional. Ea n-a fost cea mai bună jucătoare a generației sale, a intrat târziu în prim-plan și nu a încercat niciodată să atingă record după record. Kerber a jucat tenis în stilul sau propriu, atipic, a depășit multe limite, s-a autodepășit și a atins cele mai înalte vârfuri posibile. În timpul acesta, timidă și calmă, a arătat că e posibil să domini un circuit întreg, că poți fi campioană de Grand Slam și lider mondial la orice vârstă, în ciuda tuturor preconcepțiilor despre tine, în pofida propriile limite și limitări.