Andy Murray intră iar în istorie, aduce punctul decisiv în finala Cupei Davis. Marea Britanie câștigă Salatiera după 79 de ani!

În timp ce urmăream lupta sisifică pe care Goffin a trebuit să o ducă tot meciul pentru a-și face serviciul și a câștiga un punct două pe al lui Murray, m-am întrebat în sinea mea: nu cumva Belgia ar fi putut să-i pună probleme mai mari familiei Murray pe hard?

Dilema echipei gazdă când alege suprafața în Cupa Davis este următoarea: optează pentru suprafața lor tare sau pentru suprafața slabă a adversarilor? A doua variantă este cea mai uzitată, însă, în opinia unora, este cea păguboasă. Judecând după imposibilitatea lui Goffin de a lovi prin Murray azi, zgura n-a fost nici suprafața slabă a englezilor, nici cea bună a belgienilor. De altfel, anul 2015 a adus o răsturnare dramatică în relația zbuciumată a lui Andy cu zgura. Faimos pentru dificultățile pe care le avea în a se adapta la rigorile celei mai lente suprafețe din circuit, anul acesta Murray a spart cifrul. Din cele patru turnee pe zgură pe care le-a jucat, a câștigat două (Munchen și Madrid), a abandonat în turul trei la Roma (de înțeles, pentru a se proteja în vederea Parisului) și a pierdut în cinci seturi în semifinală contra lui Djokovic la Roland Garros. Oare belgienii au luat asta în considerare când au ales suprafața?

În orice caz, chiar și pe hard, Goffin tot ar fi trebuit să joace semnificativ mai bine decât azi pentru a avea vreo șansă. Pur și simplu au fost prea multe lacune în jocul lui, începând cu procentajul scăzut pe primul serviciu, eficacitatea scăzută al celui de-al doilea (pe care Murray i l-a neutralizat constant și previzibil), lipsa unui retur care să se apropie de serviciul beton al lui Andy și, cel mai costisitor, inabilitatea lui de a încheia schimbul, chiar și atunci când se afla în interiorul terenului. Am pierdut șirul punctelor în care Goffin se afla într-o poziție avantajoasă și nu reușea să închidă: neforțate cu nemiluita, pe ambele părți, în fileu, în out, uneori cu Murray scos din dispozitiv și terenul gol. 34 de greșeli neforțate este mult de oriunde te-ai uita.

De partea cealaltă, Murray și-a făcut jocul său și l-a făcut la perfecție: defensivă implacabilă, serviciu de netrecut la punctele mari (12 ași), retur nimicitor. ”I-am făcut viața foarte grea lui David azi, nu i-am dat nimic gratis”, a recunoscut Andy după meci. Deși era favorit pe hârtie, atitudinea lui îndârjită de pe teren și ieri, când a tras după el dublul, și azi, când nu i-a dat nici o șansă lui Goffin, spun cât de în serios a luat Murray această finală. ”Nu credeam că vom avea vreodată această șansă”, s-a confesat el, cu vocea încă tremurând de emoție după meci. ”Îmi pare nespus de bine că am câștigat”.

US Open, medalia olimpică de aur, Wimbledon și acum Cupa Davis. ”Where do you go from here?” a fost întrebat Andy. ”În curând vine Australian Open. Am pierdut acolo finala de patru ori. Trebuie să iau ce am învățat la Cupa Davis în acest an și weekend, dedicația și concentrarea totală la fiecare punct și să încerc să le aplic în Australia.”

Cupa Davis este o competiție controversată, al cărei program se încadrează cu greu în calendarul și așa aglomerat al circuitului masculin. Și formatul ei este dificil – potențiale meciuri de cinci seturi în trei zile consecutive, dacă joci și dublul. Așa ceva nu se mai găsește nicăieri, nici în Grand Slamuri. ”A fost un an foarte greu” a spus Andy vorbind despre parcursul Marii Britanii până în finală, dar pe undeva parcă se simțea mândrie în tonul lui. E contraintuitiv, dar dacă tocmai acesta dificultate este ceea ce îi atrage pe jucătorii de top și îi motivează? Dacă soluția nu este să se simplifice Cupa Davis, ci să fie lăsată exact așa, sau chiar să fie făcută și mai dificil de câștigat?

În plus față de prestigiul celor peste 100 de ani, Cupa Davis mai poate avea un rol: acela de catalizator al unor performanțe ulterioare, în special pentru jucătorii care sunt inspirați atunci când joacă pentru țară. Djokovic este un exemplu, Murray este alt exemplu. ”Tot timpul joc mai bine când joc pentru Marea Britanie.” Se și vede. De obicei rezervatul Andy e mai animat mai ceva ca Rafa Nadal atunci când poartă the Union Jack pe tricou. Căutați doar poze cu reacția lui după ce a câștigat aurul olimpic. Sau azi, când a plâns secunde bune cu fața îngropată în steag după terminarea meciului. Cupa Davis are această forță unică, de a da aripi celor care o câștigă și mai departe, în circuit. Murray este conștient de puterea ei și va încerca să o folosească în sezonul următor. După 2015, anul Djokovic, poate 2016 va fi anul Murray. Cine știe?

What a way to win the #DavisCup!!! @andy_murray hits a great lob to clinch the title for Great Britain!! https://t.co/cAmYqyVpMT

— Davis Cup (@DavisCup) November 29, 2015

Watch the moment GB won the #DavisCupFinal. https://t.co/zMlZrNJ47A #bbctennis pic.twitter.com/aXQFrqkaOC

— BBC Sport (@BBCSport) November 29, 2015

@andy_murray has helped break just about every 'drought' GBR have had…#Rainmaker

— Rob Koenig (@RobKoenigTennis) November 29, 2015