Andy Murray: Aur la simplu, argint la mixt. Începutul unei noi ere pentru britanic?

“Cea mai mare victorie din cariera mea… În niciun caz nu m-am aşteptat la un asemenea scor” au fost cuvintele lui Andy Murray după victoria categorică în trei seturi împotriva lui Roger Federer (62 61 64 într-o oră și 56 de minute) în finala olimpică de la simplu. Ei bine, nici noi, Andy. Deşi, după maniera entuziasmantă în care Andy Murray trecuse de Novak Djokovic în semifinale, şi după semifinala epuizantă pe care Roger Federer a trebuit s-o câştige contra lui Del Potro, universul parcă făcea o aluzie către o mică mare surpriză.

Murray a intrat azi pe teren așa cum a făcut-o toată săptămâna, ca un jucător aflat într-o misiune mai importantă decât câştigarea unui turneu obişnuit. Jocurile Olimpice, după cum am scris aici, au început să cântărească greu şi în tenis. Andy Murray a reluat azi de unde rămăsese vineri: un joc hotărât, fizic, susţinut de un rever agresiv (cu care a făcut puncte şi din spatele liniei de fund) şi un retur cu care a pedepsit prompt serviciul doi al lui Federer când a avut ocazia. “Atmosfera a fost incredibilă. Nu am avut deloc emoţii. M-am simţit foarte proaspăt pe teren azi” a declarat Andy la sfârşitul meciului.

Nu putem spune acelaşi lucru şi despre Federer, care a părut lipsit de viaţă şi neinspirat, făcând 31 de greşeli neforţate faţă de doar 17 ale lui Murray şi nereuşind să convertească niciuna dintre cele 9 mingi de break avute. “Am avut un turneu foarte emoţional. Poate am fost secătuit din punct de vedere psihic. Poate am lăsat prea mult pe teren în rundele anterioare. Andy a părut foarte sigur pe el, părea că are un plan clar, fără nicio îndoială”, a declarat Federer.

Andy Murray a devenit un jucător diferit la aceste Jocuri Olimpice. După ceremonia de premiere pentru simplu, organizatorii i-au oferit o oră pauză înaintea finalei de dublu mixt, unde a jucat cu Laura Robson contra perechii Azarenka/Mirnyi. Andy a refuzat. A spus că e aşa de înfierbântat, încât vrea să între imediat pe teren şi să joace. Da, acesta este efectul euforic al victoriei.

Era timpul. În ultimii 3-4 ani, cred că nici un jucător nu a trebuit să suporte mai multe critici, reproşuri, ironii, aluzii mai mult sau mai puţin voalate la adresa faptului că pur şi simplu nu are ce-i trebuie ca să fie campion. Recunosc, eram şi eu în tabăra scepticilor. Jocul lui Murray nu mă convingea. Dar la aceste Jocuri Olimpice, Murray a scos din joben un joc cu pedala la podea. A făcut winner-uri nu numai cu dreapta, cum îi cerea imperativ toată lumea, ci şi cu reverul. L-a demontat pe Federer la fileu cu passingurile marcă înregistrată. A atacat cu returul. Adică a câştigat nu schimbându-şi jocul, ci ducându-l cu o viteză mai sus. Iar acest nou nivel al jocului său a fost descuiat cu parola “Team Great Britain”. Practic, Murray a avut tot timpul jocul necesar. Ce n-a avut a fost încrederea de a-l folosi până la capăt.

Sună familiar? În toamna 2010, în finala Cupei Davis, un alt jucător blocat în umbra rivalităţii eterne Roger-Rafa reuşea să-şi elibereze mintea de îndoieli cu o parolă similară: “Team Srbija”. Ştim cu toţii ce a urmat în 2011 pentru Novak Djokovic. Să vedem ce va urma de acum încolo şi pentru Andy Murray. La aceste Jocuri, Murray a mers pe apă. Rămâne de văzut dacă va continua şi fără susţinerea şi uralele asurzitoare ale unei tribune şi ţări întregi.

 

Semifinala mică, bronz pentru Delpo! | Del Potro – Djokovic 75 64

S-a zis pe la colţurile Internetului că, după semifinala record pierdută contra lui Federer, Del Potro a plâns până la 3 noaptea. Sună dramatic, dar nu m-ar mira. Delpo, blândul uriaş cu lovituri nucleare, a rămas în genunchi cu ochii în lacrimi la sfârşitul meciului. Cumva însă, azi, Delpo a intrat pe teren cu mintea şi corpul mai fresh decât Novak Djokovic. Servind la 2-3 şi 0-40, argentinianul a bubuit un serviciu şi nişte drepte terifiante marca “Delpo” şi a ieşit din încurcătură.

După o pauză de o oră din cauza ploii, cei doi au continuat în acelaşi stil: s-au salvat mingi de break de ambele părţi, dar la 5-5 Delpo a fost cel care a apăsat pe retur, forţându-l pe Novak în apărare şi făcând break. După primul set luat la 7-5, Delpo a continuat cu jocul solid. Orice a trimis Novak peste fileu, Juan Martin a returnat cu vârf şi îndesat. La 1-1 în setul doi, Del Potro a făcut break, singurul din set, dar suficient pentru a-i asigura victoria şi medalia de bronz la prima sa participare la Jocurile Olimpice.

 

Finala dublu mixt: Azarenka/Mirnyi – Robson/Murray  2-6 6-3 10-8

Deşi, teoretic, erau favoriţii,  bieloruşii nu cred că au intrat pe teren simţindu-se favoriţi şi practic. După victoria răsunătoare de la simplu a lui Murray contra lui Federer, perechea britanică şi publicul probabil simţeau că pot muta şi munţii. Primul set a ilustrat perfect situaţia: 6-2 rapid pentru britanici. În setul doi, Mirny şi Azarenka şi-au adus aminte probabil că sunt campioni de GS la dublu şi au început să joace mai cu aplomb, Vika ţintuindu-l fără frică pe Andy cu lovituri curajoase: 6-3. Apoi un tiebreak decisiv infernal, unde Laura a făcut o dublă şi câteva greşeli neforţate, iar Andy a reuşit să dea în fileu un retur pe serviciul doi al Azarenkăi. Bieloruşii câştigă cu 10-8, la a treia minge de meci, şi adaugă o medalie de aur la bronzul Azarenkăi de la simplu.

 

Finala dublu feminin: Williams/Williams – Hlavackova/Hradecka 6-4 6-4
Finala mică dublu feminin: Kirilenko/Petrova – Huber/Raymond 4-6 6-4 6-1