Interviu 30-0 | Ana Bogdan: „Sunt deschisă să lucrez și să învăț să fac mai multe lucruri bune”

Ana Bogdan iubește atât de mult Transylvania Open, pe care-l consideră turneul ei de acasă, încât nu și-a imaginat că ar putea să lipsească de la Cluj. Putea participa și la turneul din Abu Dhabi, dar a ales cu sufletul, pentru că nu sunt multe ocazii într-un sezon în care să poată juca cu susținerea publicului. E deja la a patra prezență la Transylvania Open, și spune că a învățat din edițiile trecute să nu mai înceapă cu gândul la ce-și dorește să realizeze – oricât de mult ar vrea un rezultat bun aici -, ci la lucrurile pe care trebuie să le facă bine zi de zi, pentru a sta cât mai mult pe terenul central din BT Arena.

Nu are o misiune ușoară în primul tur, unde o reîntâlnește pe Alycia Parks, cea care joacă al doilea an la rând în primul tur contra unei românce, după ce anul trecut a pierdut cu Gabriela Ruse. Ana a învins-o pe Parks la Wimbledon, acum câteva luni, dar știe că „în tenis nu poți să compari nici o zi cu cealaltă zi, chiar dacă ai sta pe aceeași suprafață”.

Ești la patra prezență la Transylvania Open, s-a schimbat ceva în felul în care abordezi turneul?

Aș putea să spun că sunt cumva fără așteptări din punct de vedere al rezultatelor. Dar sunt atât de fericită și de bucuroasă că am venit. Puteam să aleg Abu Dhabi, să joc Abu Dhabi, Doha, Dubai, erau acolo toate. Dar am ales să vin aici pentru că iubesc foarte mult acest turneu, și oamenii care-l organizează, fanii, toată susținerea pe care o primesc din partea publicului. Sunt momente pe care nu le poți trăi de prea multe ori pe an, că nu ai parte de aceeași susținere la alte turnee. Altul e feeling-ul când joci acasă, și cred că acest lucru contează. Contează așa, pentru sufletul tău. Adică rămâi cu niște lucruri foarte frumoase și ți-aduci aminte de ele. Așa că sunt bucuroasă și liniștită.

Și nu ți-ai propus neapărat un obiectiv?

Pot să spun că mi-ar plăcea și că-mi doresc să realizez ceva aici, dar știu ce a însemnat să îmi fac niște așteptări în anii trecuți și să pun presiune pe mine, din multe puncte de vedere; pentru că îți dorești foarte mult să faci ceva bine. Și atunci încerc să duc focusul în altă parte, pe niște lucruri pe care eu le am de făcut în fiecare zi – din punct de vedere fizic, mental, exercițiile pe care le am de făcut, sau ce trebuie să lucrez la antrenamente. Și cred că, cu cât fac mai bine toate lucrurile astea, cu atât voi sta mai mult aici.

Cum vezi primul meci, cu Alycia Parks? Ai învins-o recent la Wimbledon, la ce te aștepți pe suprafața (mult) mai lentă de aici?

E o jucătoare puternică, e o jucătoare care servește foarte bine în primul rând, și are lovituri puternice. Știu în mare parte ce am de făcut, dar clar o să revizuiesc tot, o să mă mai uit o dată la niște lucruri. Am jucat pe iarbă, dar clar va fi diferit, pentru că nu poți să compari. În tenis nu poți să compari nici o zi cu cealaltă zi, chiar dacă ai sta pe aceeași suprafață. Dar important este să fiu eu calmă și liniștită.

Din punct de vedere fizic, în ce moment te găsește turneul? După meciul de la Australian Open spuneai că nu ești 100%, ne spui mai multe despre ce era vorba și cum te simți acum?

N-am avut o accidentare. După Transylvania Open de anul trecut m-am operat, din cauză că nu puteam să respir bine – eu respiram doar cu partea stângă, cu partea dreaptă nu respiram deloc. Și nu a fost o operație tocmai ușoară, dar sunt foarte recunoscătoare că a fost totul atât de bine. După trei săptămâni, deja am început să fac exerciții ușoare, foarte ușoare, dar mă mișcam și asta pentru mine a însemnat mult. Însă exercițiile acelea mai grele și partea de cardio am simțit că încă nu pot să le fac la nivelul la care ar trebui să le fac și mi-am asumat atunci când am plecat în Australia că nu voi fi 100%; eram la un 60-70%, adică eram ok. Cel mai important lucru era să nu mă accidentez. De asta simțeam că-mi lipsește partea de rezistență, de cardio, de respirație, pentru că nu aveam voie să fac efort așa de mare, cu pulsul ridicat. Și atunci trebuia să o iau treptat, așa că am fost împăcată cu ideea. 

Și acum te simți ok? 

Da, acum sunt mult mai bine. Fiecare zi contează, în fiecare zi am văzut progresul, mai ales după ce m-am întors din Australia, pentru ca am avut iarăși o perioadă de pregătire de 10 zile, în care în fiecare zi vedeam progresul și îl simțeam, atât pe teren cât și în sala de fitness, și chiar le spuneam celor cu care lucrez că sunt foarte, foarte bucuroasă că simt că sunt din ce în ce mai bine și asta îmi dă multă încredere. 

Spuneai recent că ai acum echipa pe care ți-a dorit-o. Cum arată echipa ta și ce anume cauți la cei cu care lucrezi?

E aceeași echipă, da, domnul Daniel Dobre, Vasile Antonescu, fizio de la Kinetic. Și am pe cineva și pe partea de psihologie sportivă. Nu e din România, e din străinătate, am început să lucrăm cred că după US Open, undeva de acolo. Ce caut e ca fiecare să-și facă bine treaba pe partea lui, pe ceea ce are el de făcut, pentru că așa e cel mai bine, fiecare știe cel mai bine ce are de făcut. Și pe lângă asta, este vorba și de o stare bună între noi. De comunicare bună, de stare bună, de vibe bun. Asta cred că contează cel mai mult. Pentru că atunci când e veselie, e bucurie, e ok. Bine, să nu uităm că ne și concentrăm pe ceea ce avem de făcut, dar să o faci cu plăcere. Eu cred că ăsta e un lucru foarte important. Și simt că acum echipa e completă; am ceea ce îmi trebuie, și asta îmi oferă liniște.

Ce ți-ai propus pentru sezonul ăsta? Cu ce gânduri și obiective ai început anul?

Dacă mă refer la obiective din punct de vedere al clasamentului, mi-aș dori ca până la Roland Garros să fiu în primele 32 de favorite, ăsta este un prim obiectiv. Nu pot să spun că este ceva ușor, dar știu că dacă muncesc din toate punctele de vedere și setez acest lucru bine în mintea mea, este un lucru de atins. Adică este un obiectiv pe care pot să-l ating. Și să fiu sănătoasă, asta contează cel mai mult – ca să pot să mă antrenez.

Iar dincolo de numere, să zic așa, mi-am propus ca în fiecare zi să am o stare bună, să fiu liniștită, să fiu calmă, să fiu aliniată. Echilibrată. Și să mă bucur. Să mă bucur din plin de fiecare zi pe care o am și de ceea ce fac în acea zi: de pregătire, de faptul că stau pe teren și lucrez la un anumit lucru; poate am lucrat la el o săptămână și în sfârșit îmi reușește. Sunt niște mici lucruri pe care le simt și sunt foarte împăcată cu treaba asta. 

Sunt și Jocurile Olimpice pe lista obiectivelor? 

Da, cred că de când eram mică, țin minte că mă uitam la televizor, nu mai știu să zic exact câți ani aveam, dar știu că eram micuță, și mă uitam la Jocurile Olimpice. Și erau fetele de la gimnastică, care câștigau medalia de aur. Am și acum în minte acel moment, când fetele aveau medalie de aur și se intona imnul național. Deci în acel moment, eu am zis: așa vreau și eu să fiu, ca ele. Îți dai seama, fiind mică, n-am știut ce înseamnă. Dar și după aceea, aveam zile când îmi revenea în minte acel moment, cu drapelul, cu ele.

Și tot timpul, pentru mine Olimpiada a fost mai presus decât un Grand Slam. Pentru mine, Olimpiada era altceva, nu știu, nu era doar pentru tine, era pentru întreaga națiune, întreaga țară. E un moment atât de special pentru un sportiv de performanță, încât nu cred că pot găsi cuvintele potrivite să-l descriu. Mi-aș dori tare mult să ajung acolo și să trăiesc acele momente. 

Abordezi calendarul în vreun fel anume pentru asta?

Nu, ce contează e să am cât mai multe meciuri, să intru într-un ritm de turnee, de meciuri, de pregătire. Asta contează, să am constanță. Că atunci când joc mai mult și am mai multă constanță, mă simt din ce în ce mai bine, iau decizii mai bune în momentele dificile din meci.

Am observat asta chiar și anul trecut, unde eu credeam că nu știu să joc pe iarbă, că nu îmi place să joc pe iarbă, nu mă acomodez, totul era cu nu. Până când am zis: hai, încerc și joc trei turnee și văd cum mă simt. Și acolo a fost și meritul domnului Daniel Dobre, care mi-a dat sfaturi foarte bune pentru jocul de iarbă. Le-am aplicat și am jucat foarte bine pe iarbă anul trecut. Așa că sunt deschisă să lucrez și să învăț să fac mai multe lucruri bune. 

Fotografii: Transylvania Open

Articol oferit de Banca Transilvania, partener principal al Transylvania Open