Ana Bogdan: „Încerc să mă pregătesc și mai bine, ca să câștig astfel de meciuri. Mai ales pe partea mentală. E momentul să plusez pe toate părțile!“

(Paris)

Ana Bogdan a venit la discuția cu jurnaliștii români gata plânsă, cum a spus chiar ea. Așadar, într-o stare mentală mai bună, pentru că a apucat să se scuture puțin de amărăciunea înfrângerii cu Azarenka, la capătul unui meci lung (3 ore), dur și spectaculos. Un joc în care Ana a revenit de multe ori, a fost la un game de victorie, însă n-a putut închide când a servit pentru meci (la 7-6 și 6-5).

„Nu știu cum reușesc eu să fac aceste meciuri lungi“, spune. „La US Open am jucat 3 ore 44, cel mai lung meci din istoria turneului feminin (n.a. cu Masarova, 7-6, 6-7, 6-7), acum iar trei ore. Mi-aș dori ca lucrurile să stea un pic diferit în viitor. Simt că trebuie să muncesc de două ori mai mult, atât mental, cât și fizic. Și să vin și mai bine pregătită.”

Înainte de Roland Garros, Ana a avut o problemă cu unele tendoane ale piciorului drept. A făcut mai multe antrenamente statice, fără să se miște prea mult, și abia la turneul challenger de săptămâna trecută (tot la Paris) a putut să se antreneze mai bine. Dar la RG simte că a făcut tot ce i-a stat în putință.

Despre primul set, în care a revenit de la 2-5 și a salvat 3 mingi de set în tiebreak, Ana spune că a început puțin tensionată. „Simțeam că nu sunt liberă, că țin ceva în mine. Am încercat să respir cât mai bine și să mă relaxez, să dau drumul la brațe. De la 2-5 mi-am spus și că nu mai am nimic de pierdut – și că tocmai pentru asta m-am antrenat atât, ca să fiu aici. Apoi am început să țin mingea mai mult în teren, am căpătat încredere și am simțit că pot fi peste ea în unele momente. Mai ales când făceam ce trebuia să fac. Așa că m-am simțit tot mai liberă, tot mai bine.“

A întors și a câștigat setul, apoi a revenit de la 1-3 la 3-3 și-n debutul setului secund, înainte ca meciul să fie întrerupt de ploaie.

„Pauza asta nu m-a avantajat, pentru că venisem din urmă bine. Și am văzut-o că nu se mai simte așa de puternică și de încrezătoare; era un moment prielnic pentru mine. Apoi, toate game-urile care au urmat după pauză au fost foarte strânse. Când am servit pentru meci, cred că ea a făcut un game incredibil acolo”, spune Ana, privind apoi lucrurile în perspectivă:

„Poate că a și simțit dintr-o dată că nu mai are nimic de pierdut, așa că a riscat mai mult; iar eu cred că am jucat puțin prea safe, nu mi-am asumat atât de multe riscuri cum și-a asumat ea. Deși acum, privind în urmă, puteam juca și eu cu același gând – chiar nu avem nimic-nimic de pierdut. Dar nici nu mi-a intrat serviciul. Și nu știu de ce, dar de când am venit aici n-am simțit prea bine serviciul. O să lucrez la lucrul ăsta. În plus, poate n-am luat cele mai bune decizii, pentru că în unele momente am simțit că alerg dublu față de ea – semn că n-am deschis la fel de bine terenul.“

Proiect oferit de

Ce crede că lipsește, unde poate face lucrurile mai bine – sau diferit – pentru a câștiga ea jocurile acestea strânse? 

„Poate că am nevoie de alte câteva meciuri asemănătoare la nivelul ăsta. Astfel încât în momentele critice să am și mai mult curaj. Azi, poate puteam să intru mai bine pe serviciul ei secund, deși mingea sărea destul de sus. (…) Dar simt că îmi lipsește foarte puțin. Așa că sunt încrezătoare, încerc să clădesc din nou, să mă pregătesc și mai bine – mai ales pe partea mentală.

În ultima vreme am lucrat destul de mult pe partea asta: cu exerciții de respirație, de vizualizare sau de concentrare, pe care le fac zi de zi, cam de la finalul anului trecut și începutul anului ăsta. Și simt că mă ajută foarte mult, mă simt mai centrată, mult mai adunată în unele momente. O să continui pe drumul ăsta, o să mă antrenez la fel de bine, la fel de consistent, și o să merg înainte cu încredere. E momentul să plusez pe toate părțile, să fac și mai mulți pași înainte. Pentru că meciul de astăzi mi-a arătat destul de multe lucruri bune, mai ales că n-am jucat mult în ultima vreme.“

Ana spune că poate să vadă acum și partea bună – anume nivelul ei de joc -, dar asta abia după ce s-a descărcat: „Întâi am plâns, m-am consumat. Și cred că e normal să plângi, din moment ce îți pasă și pui tot sufletul acolo în teren. Dar vine un duș rece și o iei de la capăt.“

Pentru ea, acest de la capăt înseamnă și pregătirea sezonului de iarbă: „Sper să meargă bine și să pot juca câteva turnee înainte de Wimbledon. Deși acolo nu se vor acorda puncte, Wimbledon e un turneu foarte special pentru mine, îmi e foarte drag să-l joc.“