Alt francez, alt maraton, același Isner. Ar trebui tie-breakuri în decisiv la toate Slamurile?

Aseară era s-o păţim din nou. Programat penultimul pe Chatrier, Isner juca cu un francez de pluton, al cărui nume începe cu litera “M”. Aveţi deja flash-back-uri de acum doi ani de la Wimbledon? Nu, oponentul de aseară nu a fost celebrul Nicolas Mahut, ci Paul Henri Mathieu, nr. 261 mondial, altă poveste de revenire miraculoasă a Roland Garros-ului de anul acesta. Dar, după cum remarca un journalist hâtru, nu poţi să scrii Mathieu fără M-A-H-U-T.

Mathieu nu mai e chiar tânără speranţă (30 de ani), iar anul trecut şi l-a petrecut încercând să se refacă după o accidentare serioasă la genunchi. La vârsta asta, nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă punea racheta în cui. Însă francezul, care a fost clasat pe locul 12 în 2008, a strâns din dinţi, a continuat să muncească, a luat-o de jos și a intrat  în luptă la Roland Garros. În primul tur l-a învins în 5 seturi şi 3 ore şi 41 minute pe Bjorn Phau (după ce fusese condus cu 2 seturi la 0), iar aseară a stat pe teren 5 ore si 41 de minute pentru a-l învinge pe specialistul în meciuri maraton, John Isner, cu scorul 6-7(2) 6-4 6-4 3-6 18-16.

De 7 mingi de meci a avut nevoie Mathieu pentru a-l doborî pe Isner, într-o atmosferă înflăcărată susţinută de fanii francezi care probabil, s-au simţit mândri că au şi ei versiunea pe zgură a lui Isner-Mahut. Pe măsură ce al 5-lea set avansa implacabil, internetul începea să se precipite. Aveam oare să fim martorii unui meci istoric din nou? Speculaţiile şi comentariile au început să curgă:

– La 8-8 în decisiv: “Oare Mathieu ştie în ce s-a băgat? Pentru Isner, meciul abia începe”.

– “Dacă eşti jucător francez şi pici cu Isner la un Grand Slam, ia-ţi nişte mâncare la pachet”

– “Durează mai mult să ajungi la 70-68 pe zgură decât pe iarbă, nu-i aşa?”

– “Oare câte game-uri ar trebui să joace cei doi pentru ca Federaţia Franceză de Tenis să le dea nişte pahare de vin comemorative?”

– “Mai ţineţi minte când 20 de game-uri într-un set era foarte mult? Ehe, ce vremuri”

Văzând că Isner – Mathieu se prelungea, organizatorii au amânat meciul Ayumi Morita-Maria Sharapova, care era programat ultimul pe Chatrier, pentru următoarea zi (azi).

– “Morita-Sharapova a fost reprogramat pentru mâine. Poate e mai înţelept să-l fi lăsat pe săptămâna viitoare?”

– “Morita trebuie să stea o noapte în plus în Paris. Ar trebui să-i trimită nota de plată lui Isner”

Boris Becker, care era probabil pe la vreo petrecere, aude şi el că Isner e prins din nou într-un maraton şi dă următorul tweet, dar îl confundă pe Mathieu cu Mahut:

– “Can u believe it??? Its again Isner Mathieu 5set 14 13….they played the longest match in Wimbledon!”

La momentul acela, pe Internet se redeschidea din nou dezbaterea in legătură cu introducerea tie-breakurilor în setul decisiv la Grand Slam-uri (numai US Openul are deocamdată tie-break în decisiv). Martina Navratilova şi John McEnroe susţin ideea.

“Tie-break-urile nu fac parte din tradiţie, dar aşa ceva nu e corect. Oricine câştigă acum e compromis pentru următorul meci. Nu ai cum să te antrenezi pentru aşa ceva”. Jimmy Connors a sărit și el în ajutor: “Poate că ar trebui tiebreak în decisiv la toate Slamurile. Calitatea acestor meciuri maraton lasă mult de dorit”.

Navratilova a propus un compromis: tie-break la 12-12 în decisiv. “În felul acesta, există o linie de sosire şi câştigătorul are o şansă pentru restul turneului”

În timp ce fanii şi jurnaliştii dezbăteau probleme generale de regulament, cineva avea nişte îngrijorări mult mai pământene. Anne Keothavong, jucătoare britanică, tocmai realiza că meciul era arbitrat de fratele ei. “Tocmai am realizat ca fratele meu arbitrează Isner-Mathieu. 5 ore deja…oare n-are nevoie să se ducă la baie??”

Mathieu – Isner este al doilea meci ca lungime în istoria Roland Garros-ului (după Clement-Santoro prima rundă 2004, 6 ore şi 33 minute), şi primul ca număr de game-uri (76 în total). Cineva făcea un calcul: dacă considerăm un set ca având în medie 10 game-uri, cei doi au jucat aseară aproape 8 seturi.

După meci, un Mathieu stupefiat a declarat cu lacrimi în ochi: “Credeam că nu se va mai termina niciodată. Numai experienţa mea m-a ajutat să rămân calm. E o victorie aşa de mare, nici nu ştiu dacă voi fi în stare să sărbătoresc.” Întrebat dacă i-a cerut sfaturi prietenului Mahut înainte de meci, Mathieu a spus că l-a întrebat unde are tendinţa Isner să servească când e confruntat cu un break point. Răspunsul lui Mahut: “Peste tot”. După meci, Mathieu i-a dat telefon lui Mahut şi i-a spus că l-a răzbunat.

Mathieu a mărturisit că a jucat accidentat, cu un deget de la picior rupt cu 4 zile înaintea turneului. În runda următoare joacă fie cu Granollers, fie cu Jaziri. Să vedem dacă îngrijorarea Navratilovei e întemeiată şi această bătălie va avea consecințe pentru următorul meci. Virginie Razzano n-a putut susţine consumul nervos din epicul meci cu Serena, şi a pierdut fără discuţii următorul meci cu Arantxa Rus. Aşa e în sport: eroii de ieri sunt anonimii de azi.

John Isner ştie cel mai bine cât de repede se întoarce roata: erou al meciului de Cupa Davis jucat în primăvară cu Elveţia, când l-a bătut pe Federer pe zgură, a avut un sezon de zgură absolut dezamăgitor, deși mulți îl vedeau chiar o amenințare pentru primii patru. “Abia aştept să mă întorc acasă şi să uit o vreme de tenis”.

Al treilea jucător renăscut din cenuşă, după Baker şi Mathieu, Tommy Haas îşi vede de treabă liniştit, câştigându-şi meciurile cu cât mai puțin efort, într-un contrast evident cu colegii lui de come-back. Haas a jucat calificări pentru a-şi câştiga locul pe tabloul principal, şi până acum a trecut de Volandri în 4 seturi şi de Stakhovsky, în 3. Următorul lui adversar e Richard Gasquet, protagonistul unui meci dramatic împotriva lui Dimitrov ieri.