Alexandra: „Îmi doream atât de mult meciul cu ea! Venus m-a ajutat când nimeni altcineva n-a făcut-o”

(Corespondență de la Wimbledon)

Pentru un prim turneu pe iarbă după ceva ani, Wimbledon-ul Alexandrei Dulgheru a fost excelent. Trei victorii în calificări, două dintre ele în meciuri grele, apoi un succes în primul tur contra unei jucătoare cu arme potrivite pe iarbă, Kristyna Pliskova – traseu pentru care Alex a fost premiată cu un meci pe Court 1 contra lui Venus Williams, un meci pe care, aveam să aflăm, și l-a dorit foarte mult.

Alexandra a analizat meciul cu multipla campioană de la Wimbledon și, ca de fiecare dată, e foarte interesant să o auzi cum a trăit meciul și cum l-a văzut evoluând. Mi s-a părut foarte interesant cum Alexandra a simțit că setul 1 câștigat nu înseamnă mare lucru și că știa că trebuie să mențină exact aceeași energie ca să aibă la ce folosi acel prim set. Lucru care a însemnat o presiune în plus pentru ea, cu atât mai mult cu cât Venus a început să își crească nivelul și să joace foarte bine scorul. Cumva, mi s-a părut că a semănat cu situația lui Kerber de la Roland Garros, din meciul cu Simona; un prim set pentru care a muncit mult, dar la finalul căruia Angie știa că nu e deloc în siguranță.

„Primul set a fost foarte intens, a trebuit să încep investind multă energie. Dar joci împotriva cuiva care a fost numărul 1, pe suprafața ei preferată, deci cu siguranță are multă experiență. În setul doi, mi-am pierdut un pic din energie, ea mi-a luat serviciul și a trecut în avantaj. Și am simțit că, odată ce conduce scorul, devine mult mai periculoasă. A început să joace tot mai bine, în vreme ce eu n-am mai avut aceeași energie”, povestește Alexandra.

Știam că trebuie să păstrez ritmul din primul set, ca să am o șansă, dar știam și că o să îmi fie greu să susțin acest ritm, și am început să fiu un pic mai lentă. Și s-a simțit, și la lovituri, și la serviciu, și la așezare. În setul trei am avut ceva șanse, dar ea s-a dus la 3-1 și acolo a prins viteză. Am avut și eu niște mingi pe care trebuia să le fac, nu le-am făcut, iar scorul a devenit de nerecuperat. După primul set, a devenit mult mai consistentă și loviturile ei au devenit și mai puternice. Nu mai greșea deloc, iar asta a pus presiune pe mine, pentru că trebuia să vin eu iar cu ceva extra.”

Alexandra nu vede relevantă discuția despre vârsta lui Venus:

„Vârsta ei nu are atât de mare importanță. Pentru că are brațe lungi, o servă puternică, e pe suprafața ei preferată, nu contează că are 38 de ani dacă serva îi intră, dacă loviturile îi intră. Cu surorile Williams e foarte important să nu le dai mult avantaj pe tabelă, pentru că atunci capătă o încredere foarte mare și știu ce să facă. Trebuie să stai cu ele.

Eu nu le văd după vârstă. Nu m-am gândit că joc cu cineva de 38 de ani. Pentru că ele sunt jucătoare speciale. Pe mine nu mă văd jucând până la 38. Adică, îmi place tenisul, dar nu cred că am corpul sau genunchii pentru așa ceva.”

„Venus m-a ajutat într-un moment în care nu m-a ajutat nimeni”

Experiența, însă, i-a plăcut mult, mai cu seamă că și-a dorit-o foarte mult.

„Atât de mult mi-am dorit să joc cu ea! Când am intrat pe teren era atât de multă lume, atât de mare terenul… Era un zumzet continuu. Am întrebat-o pe arbitru unde sunt ai mei, că nu vedeam unde îmi e echipa. Și când câștig primul punct, aud din tribune, bravo Alex! Așa i-am găsit.

Îmi doream foarte mult să joc cu una dintre surori, mai ales aici, la Wimbledon. M-am bucurat pentru că m-am mișcat bine, am fost activă, am avut răspunsuri și am jucat. Cu ele, ca să câștigi, trebuie să ai un nivel ridicat tot timpul.

Ca experiență, pentru mine a fost o mare bucurie. Iar meciul a fost frumos, cu schimburi foarte bune, mingi jucate la extremă, publicului cred că i-a plăcut. Și chiar i-am simțit de partea mea.”

Iar cu Venus, care a lăudat-o la conferință și a spus că se bucură pentru Alexandra că a putut să revină la acest nivel, Alexandra are o conexiune mai veche. „Eu cu Venus mă înțeleg bine. Ea un an de zile mi-a dat haine din colecția ei, de la EleVen. Am vorbit cu ea, i-am spus că n-aveam sponsor atunci, m-a ajutat, a fost foarte frumos din partea ei, m-a ajutat într-un moment în care nu m-a ajutat nimeni și nu pot decât să-i mulțumesc.”

„Genunchiul nu va mai fi niciodată cum a fost, dar îl țin sub control”

Turneul e unul semnificativ bun pentru ea, și în contextul tranziției de la Roehampton, baza unde se joacă meciurile din calificări, la Wimbledon. Acum două zile, după victoria cu Kristyna Pliskova, Alexandra spunea:

„Jucam bine pe vremuri pe iarbă, dar apoi am avut problemele la genunchi. Acesta e primul meu turneu pe iarbă după câțiva ani și sunt foarte mulțumită. Îmi place să joc pe iarbă, deși nu am un joc tipic făcut pentru iarbă. Să câștig câteva meciuri la Wimbledon este un vis împlinit, mai ales că în ultimii ani nu am putut-o face.”

„Al treilea meci din calificări a fost foarte greu, am jucat cam două ore și jumătate contra primei favorite. A fost un meci foarte bun. Când am văzut cât a durat, m-am gândit că parcă am jucat pe zgură. Mă dureau picioarele, speram din tot sufletul să am câteva zile de pauză și am avut două-trei zile din fericire. E ciudat, pentru că nu m-am antrenat pe terenurile unde se desfășoară meciurile aici la Wimbledon, ci în complexul din Aorangi, și e un pic diferit. Terenurile sunt mai rapide, dar sunt foarte bune. La meciul contra Kristynei Pliskova, știam că nu va fi ușor contra ei, pentru că trebuie să te concentrezi mai mult decât contra altor jucătoare, doar pentru a-i putea citi serviciul și reacțiile la minge. Nu a fost ușor.”

Alexandra închide astfel un segment RG – Wimbledon care a săltat-o un pic în clasament.

„N-aș fi crezut că va merge așa de bine cum a mers, atât la RG, cât și la Wimbledon. E un nivel la care eu am mai fost, e important să joc la acest nivel cât mai des, pentru că e alt ritm, altă solicitare, altceva. Genul ăsta de meciuri normal că îmi dau încredere. Realizez că nivelul nu mi-a scăzut, e tot acolo. Doar că și fizic trebuie să fiu acolo, să nu mai am probleme de sănătate. Fizic sunt bine, tot timpul mă jenează genunchiul, dar îl țin sub control cu antiinflamatoare, baie cu gheață, fizio, recuperare. Trebuie să am mereu grijă de el în fiecare zi. N-o să mai fie niciodată genunchiul cum a fost înainte. Dar e bine acum, că altfel nu puteam să joc atâtea meciuri”, a conchis ea. 

 ***

Nu rata Povestea Primului Slam!

Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită pusă în context. Cu șase ani petrecuți la turnee, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!

 

“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor.

Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – povestea turneului la care s-a petrecut totul.

Interviuri, o listă solidă de invitați surpriză și articole captivante – asta te așteaptă într-un produs editorial de neratat pentru fanii adevărați ai Simonei. Alte detalii despre surprizele din cuprins, aici.

Precomandă revista de aici.