A adus Delpo un suflu proaspăt în circuit? Victoria lui Del Potro animă lucrurile și-i îndârjește și pe alții. Inclusiv pe Federer

Finala masculină de la Indian Wells a fost meciul ideal pentru fani din toate punctele de vedere: doi jucători valoroși, în formă, experimentați, cu stiluri de joc diferite și o istorie cu ceva năbădăi. Cu memoria sa de elefant Federer nu a uitat nici acum acea finală de la US Open 2009, pe care a declarat în repetate rânduri că ar fi trebuit să o câștige. Pe de altă parte, Moș Juan Martin, nu mai păcălește pe nimeni: sub aparența de gigant blând și inofensiv, Delpo ascunde viclenia și încăpățânarea omului care știe că are arme serioase și poate face una cu pământul orice adversar. ”Cred că avem un match-up interesant”, a declarat Federer. ”Fiecare știm foarte bine ce vrea să facă celălalt, fiecare vrea să-l împiedice pe celălalt să o facă. Dar este foarte greu atunci când unul dintre noi este în formă maximă. E o luptă continuă.” Cuvinte profetice, căci, la nivel stilistic, meciul a semănat cu o bătălie între unul din acele cuirasate gigant bubuind din tunuri și o escadrilă de avioane de luptă fentând și căutându-i breșele în viteză.

În primul set, una din diferențe a făcut-o reverul: al lui Del Potro a revenit la capacitate maximă și produce driveuri puternice, atât în cros cât și în lung de linie, fără să renunțe la sliceurile defensive de după operația la încheietură. Luat la întrebări și pe retur și în schimburi, reverul lui Federer a făcut cu greu față ghiulelelor venite de dincolo. De altfel, Delpo a făcut un prim set aproape perfect, în care nu a dat mai nimic gratis, a servit copleșitor și l-a brutalizat pe Federer cu forehandul suficient cât să-l scoată pe acesta din țâțâni.

Setul doi a continuat bătălia totală din setul unu, doar că Federer a apăsat pe pedala de accelerație, urcând la fileu mai des sau căutând lovitura câștigătoare mult mai devreme în schimb. Cei doi erau ambalați la maxim, fiecare în felul lui: Federer mormăia și gesticula negru de supărare, iar Del Potro se făcea că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Meciul era practic un butoi de pulbere care nu mai avea nevoie decât de o scânteie ca să explodeze. Iar aceasta a fost furnizată de publicul partizan, care, bineînțeles, îi ținea isonul lui Federer și făcea zgomote cam la limita sportivității între serviciile lui Del Potro sau după erorile acestuia. Probabil argentinianul ar fi strâns din dinți și ar fi ignorat cele câteva șicane din tribune, dar, vedeți voi, Federer începuse să-i sufle în ceafă și să-l amenințe, așa că nervii au explodat în capul arbitrului (ca de obicei): timp de câteva pauze consecutive spre sfârșitul setului doi, Fergus Murphy a fost luat la trei păzește când de Roger, când de Juan Martin. N-a ajutat deloc că setul doi a fost decis de un tiebreak de-a dreptul suprarealist, în care Federer a crezut că a câștigat cu un as dar un challenge (cam târzior) a dovedit că fusese out. Zăpăcit și nervos, Roger a greșit al doilea serviciu, făcând dublă. Ce să mai, comedie curată – bineînțeles, dacă nu erai fanul niciunuia. Dacă da, atunci agonie curată.

Până la urmă Roger a smuls setul doi profitând că mai devreme, la match point, Delpo făcuse praf lovitura sa preferată, forehandul inside out, dând-o în fileu. În decisiv Del Potro a revenit la jocul așezat și brutal din primul set, până la 4-4, când Federer i-a făcut break. Dar nici Roger nu era chiar senin după așa o luptă și n-a reușit să-și țină serviciul pentru a câștiga meciul, deși a avut trei mingi de meci, dintre care două consecutive. Tonul s-a ridicat din nou când Federer l-a lovit pe Delpo cu o minge la fileu pentru a anula una din mingile de break ale acestuia din urmă. Paradoxal, cred că acea fază un pic cam lipsită de considerație din partea lui Federer l-a liniștit pe Del Potro, care s-a uitat lung și cu demnitate la spatele adversarului său și o fi decis că nu-și mai bate capul cu războaie psihologice și se limitează la tenis. Argentinianul a rămas calm și a jucat mai departe cu sânge rece, luându-și breakul înapoi și trecând ca un tăvălug prin tiebreakul ulterior: 7-2.

Un meci trufanda, scandalos de bun, cu scântei, cu artificii, cu bombe, cu finețe, cu de toate, încheiat printr-o îmbrățișare fairplay la final. Meciul anului, au zis în cor chibiții. Atenție la Del Potro, au continuat analiștii, dacă rămâne sănătos, este un pretendent la Slamuri și deocamdată cam singurul candidat serios la rolul de băț în rotițele elvețiene. Dacă n-ați văzut meciul, puneți mâna măcar pe niște highlights. Sau măcar pe gif-uri și pe declarații.

Concluzia pentru turneul masculin este că e nevoie tot de jucători experimentați de calibrul lui Del Potro pentru a-l opri pe Federer. NextGen e prea crudă încă, iar perdanții cei mai mari ai acestei perioade începute cu un an, un an și ceva în urmă sunt cei din generația intermediară, care au ratat ocazia din cauza accidentărilor: Nishikori, Raonic, parțial chiar Del Potro. Cilic și Dimitrov au capitalizat oarecum, dar nu decisiv, deoarece e nevoie de mai mulți ca să-i doboare pe un Federer sau Rafa în formă. Trebuie cel puțin două meciuri consecutive dificile pentru ca aceștia să se resimtă, cum a pățit-o Federer oarecum după semifinala cu Coric.

Deocamdată ATP merge înainte târâș grăpiș, lipșit de cele mai multe din starurile sale: Nadal, Djokovic, Murray, Wawrinka, Nishikori, Thiem, sunt fie accidentați sau în varii stadii de revenire după accidentări. NextGen are rezultate amestecate, făcând cu schimbul, când rezultate bune, când ieșiri din primele tururi. În acest peisaj cam arid, un Del Potro relevant înseamnă vești bune pentru restul anului.

We ❤️ Our Fans

Thanks to all 450,502 of you who joined us for another action-packed, fun-filled fortnight in the desert! #BNPPO18 pic.twitter.com/8LQIdH9JhD

— BNP Paribas Open (@BNPPARIBASOPEN) March 19, 2018

***

Nou în 30-0 Shop

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune momente din cariera liderului mondial – se întoarce în ediția a doua! Primul tiraj s-a epuizat, așa că am pregătit un al doilea tipar. Și, în spiritul locului, am pregătit și câteva bunătăți extra 🙂

Noua ediție vine cu:

– conținut nou;
– 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum, cu peste 120 de imagini realizate de unii dintre cei mai buni fotoreporteri din lume;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber;
– imagini de la Australian Open, cu ipostazele care definesc traseul eroic al Simonei la Melbourne: accidentarea din turul 1, meciul epic cu Lauren Davis, drama cu Kerber sau finala ireală cu Wozniacki.
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți un exemplar de AICI. Poate fi un cadou perfect sau un obiect de colecție, de o valoare emoțională aparte peste ani!