Deci aşa arată tenisul Soranei când este în transă. Dacă loviturile Simonei sunt catapulte, ale Soranei sunt gloanţe. Să mulţumim pe această cale şi meteorologilor că s-au înşelat şi vremea a fost insorită, cu doar câţiva stropi de ploaie, iar zgura nu s-a transformat în vreo mlaştină care să omoare viteza mingilor. Am putut vedea astfel ce lovituri pot declanşa ambele fete, posesoarele unui joc de atac total, în care majoritatea schimburilor s-au decis prin winnere sau prin greşeli forţate.
Majoritatea greşelilor neforţate s-au întâmplat la serviciu, mai ales în momentele de presiune. Dublele greşeli, şi de o parte şi de cealaltă, erau de aşteptat devreme ce ambele sunt jucătoare de emoţie. Sorana a şi declarat că jocul mai slab din primul set s-a datorat faptului că a intrat pe teren cu emoţii. Era normal. A fost însă extraordinar că deşi a pierdut primul set, a reuşit să se relaxeze suficient cât să-şi gasească cel mai bun joc în seturile doi şi trei. Iar când Sorana joacă bine, este o bucurie s-o urmăreşti. Retururi agresive în picioarele lui Ivanovic, drepte zdrobitoare, revere adânci, atacuri la fileu. Când intră în transă, Sorana joacă un tenis fulgerător, în care adversara nu are timp să se dezmeticească: în setul doi după un sfert de oră deja avea două breakuri avans.
Vorbeam în avancronică despre jucătorii care se ridică atunci când joacă pentru ţară şi cei care se prăbuşesc sub această presiune. Spre bucuria noastră, Sorana pare să se încadreze în prima categorie. Încurajările îi dau aripi, susţinerea o eliberează din chingile emoţiilor. Valul de emoţie care vine din tribune n-o striveşte, ci o propulsează înainte. În ultimul game al meciului, Ivanovic a avut patru mingi de break, trei dintre ele consecutive. Sorana a revenit de la 0-40, în condiţiile în care primul serviciu îi dispăruse cu desăvârşire. Primul prim serviciu pe care l-a reuşit în game a fost la mingea de meci: un as.
Aşa cum a jucat în acest ultim game, câştigat a la Rafael Nadal, aşa vreau s-o vedem pe Sorana jucând în viitor. Genul acesta de luptă este cea care o poate consolida pentru următoarele meciuri şi în acelaşi timp transmite un mesaj adverarelor: indiferent de scor, nu sunt niciodată în siguranţă atunci când joacă cu ea. Este genul de joc care creează acea aură a campionilor, este motivul pentru care Rafa şi Novak au deja un break avantaj în momentul în care intră pe teren.
Meciul acesta a fost câştigat pe plan mental în primul rând. Sunt multe asemănări între Cârstea şi Ivanovic, dar azi Sorana s-a ridicat deasupra adversarei sale diferenţiindu-se. Spre deosebire de Ivanovic, care s-a pierdut, Sorana a crezut în loviturile ei şi a continuat să preseze, indiferent de situaţie. Este o victorie mare pentru România şi imensă pentru Sorana şi sper să aibă ecou în mintea ei mult timp de acum înainte. Este dovada că dacă crezi în tine şi nu renunţi, imposibilul devine posibil. Asta e frumuseţea tenisului: soarta meciului este doar în mâinile tale.
