În centrul de presă de la Arenele BNR tronează un banner cu Top 20 Fed Cup, clasamentul țărilor în competiția feminină la acest moment. Numai că din cele 20 de țări, doar două au ceea ce are România: o jucătoare de top 5. Ceea ce înseamnă nu doar valoare intrinsecă, înseamnă mai ales abilitatea de a livra atunci când e nevoie. Simona a spus că pentru ea a fost un meci greu, deoarece a simțit multă presiune și multă emoție, a simțit greutatea așteptărilor. La asta s-a adăugat stresul provocat de oprirea meciului; nu e niciodată ușor să dormi cu afacerile neterminate. Însă nimic din aceste griji nu s-a văzut pe teren. Și cum să se fi văzut, când un stadion întreg i-a oferit Simonei o atmosferă superbă. N-a fost plin, însă dacă ținem cont de cât de atenți sunt românii cu sărbătorile lor, e de apreciat numărul mare de oameni care au lăsat pe mai târziu drobul și pasca și au venit s-o încurajeze pe Simona.
E ceva în felul în care publicul de la Arene scandează “Si-mo-na! Si-mo-na!”. E un sentiment de apartenență și de recunoaștere a unei campioane “in the making”; e un tunet de autoritate în felul în care sunt scandate silabele; e intimidant și descurajant pentru adversară. Bojana trebuie să fi simțit apăsarea publicului, dar mai cert e că a simțit presiunea loviturilor lui Halep. Românca a terorizat-o de-a dreptul pe Jovanovski, e cuvântul care îmi pare cel mai potrivit.
Revăzut din nou de aproape, tenisul Simonei te face, uneori, să simți un sentiment de compasiune față de adversara ei. Simona n-a pierdut timpul și și-a impus rapid jocul, iar în rarele momente în care a fost împinsă în spate, a găsit soluții defensive descurajante. Plus ritmul cu care a sufocat-o pe sârboaică. Plus intuiția. Plus bagajul tehnic mult mai complet. Plus publicul. Jovanovski a luptat frumos și admirabil, mai ales în felul în care a recuperat pe finalul setului doi, însă n-a avut ce să dea mai mult decât atât. “Simona a jucat excelent, deși cred că eu am fost avantajată că meciul s-a jucat azi”, a rezumat Bojana la conferință, pe tonul omului împăcat cu efortul făcut. Problema ei e că, deși a jucat bine, a fost mereu obligată să facă lucruri ieșite din comun pentru ea ca să stea aproape de Simona sau să reducă și/sau echilibreze scorul. Ori, una e să faci lucruri speciale un game, două, alta e să faci asta un meci întreg.
Simona a mulțumit publicului și s-a retras pentru odihnă și o recuperare rapidă. În nici o oră și jumătate va reveni pe teren pentru ceea ce ar putea fi meciul și punctul decisiv.
