Până la urmă, locul lăsat liber de canadieni a fost cu folos. Eliminată la Charleston încă de la primul meci și în criză de formă, Eugenie Bouchard a decis până la urmă că o prezență în Fed Cup ar ajuta-o, astfel încât și-a schimbat planurile și a acceptat să joace pentru naționala Canadei contra României, din weekendul următor. Meciul contează pentru barajul de promovare în Grupa Mondială a Fed Cup, cu învingătoarea urmând să se alăture altor 7 țări în grupa de elită de anul următor. Pentru România ar fi prima prezență din istorie în Grupa Mondială.
Anterior, Genie lăsase de înțeles că nu va juca în Fed Cup, chiar dacă oficial nu a fost niciodată confirmată absența ei. Însă atât presa canadiană de specialitate, cât și oficialii Federației Canadiene vorbeau cu scepticism despre șansele de a o convinge pe Bouchard. Chiar și jucătoarea a spus, atunci când a fost întrebată la Charleston dacă s-ar putea răzgândi, că “la acest moment răspunsul ar fi probabil nu”.
Duminică însă, “nu”-ul s-a prefăcut în “da”, spre bucuria oficialilor canadieni, care îi păstraseră un loc în echipa anunțată pentru meciul cu România, alături de Gabriela Dabrowski, Françoise Abanda și Sharon Fichman.
Conform regulilor ITF, un căpitan nejucător poate completa, respectiv face o modificare în echipă până cu cel târziu o oră înainte de primul meci al întâlnirii. Așa se explică de ce Canada a anunțat, în deadline-ul inițial, o formulă de doar trei jucătoare.
Asta înseamnă că Bouchard va schimba patru suprafețe distincte în patru săptămâni diferite: hard outdoor în Miami, zgură verde în Charleston, hard indoor la Montreal și zgură indoor la Stuttgart.
Cum se schimbă dinamica întâlnirii
Mai înseamnă, de asemenea, că valul de negativitate direcționat împotriva Simonei Halep săptămâna trecută, în ceea ce a fost un scandal artificial de proporții inutile, va primi, cel mai probabil, un refresh neașteptat. Simona a decis, după cum se știe, să nu joace în Canada pentru a-și maximiza șansele pentru sezonul de zgură, un segment al calendarului unde este printre favorite la fiecare turneu. Reacția elegantă a româncei a pus atunci capăt unei salbe de declarații insinuante și unui iureș de critici. Răzgândirea lui Bouchard schimbă acum contextul meciului. Însă se schimbă oare cu adevărat și favorita?
Până la știrea din urmă cu câteva zeci de minute, România, care va merge în formula Irina Begu – Alexandra Dulgheru – Andreea Mitu – Raluca Olaru, pornea de departe cu prima șansă. Cu Bouchard înapoi în echipă, Canada are perspective mai bune, dat fiind că Genie e singura jucătoare de Top 10 prezentă la Montreal. Însă e discutabil dacă raportul de forțe se sucește cu totul în favoarea gazdelor.
Fed Cup e o competiție pe echipe, și la fel ca și în cazul Simonei, nici Genie nu poate câștiga de una singură. Plecând de la premisa că ea și-ar câștiga cele două meciuri de simplu, numărul 2 al Canadei, care în noua conjunctură devine Gabriela Dabrowski, pornește drept mare outsider atât contra Irinei Begu, cât și cu Alexandra Dulgheru, cea mai probabilă alegere pentru numărul 2 în echipa României.
Dabrowski (23 de ani) este numărul 177 mondial și n-a mai jucat niciodată cu Irina Begu. Cu Alexandra Dulgheru s-a întâlnit o singură dată, chiar anul acesta, în calificările de la Doha, iar românca (între timp ajunsă în Top 70) a câștigat confortabil, 6-2, 6-2.
Dabrowski este o jucătoare de 1,75, lovește reverul cu două mâini, iar cea mai bună clasare a fost un loc 164. La dublu, unde probabil va fi de asemenea selectată, stă mai bine: e pe locul 42 și are două titluri WTA (cel mai recent, anul acesta, la Monterrey) și 11 ITF-uri. Rezultatele ei la simplu sunt, însă, modeste: singurul titlu al carierei este un ITF de 50k, și abia anul trecut a reușit să se califice pentru prima dată pe tabloul unui turneu WTA, la Bastad.
Genie: context, cum e forma ei de acum și care sunt așteptările puse în ea
Dincolo de Dabrowski, ar trebui oare să presupună cineva că Bouchard este certă câștigătoare a două meciuri de simplu? Nu tocmai. La ora actuală, orice urmăritor al circuitului WTA poate spune cu maximă obiectivitate că Genie a lovit un zid. Canadianca traversează prima criză cu adevărat serioasă de formă și de rezultate, ceva normal în cazul jucătoarelor cu un parcurs ascendent atât de brusc precum cel reușit de ea în 2014. Anul trecut, Bouchard a jucat în semifinale la Australian Open și la Roland Garros și în finală la Wimbledon, impresionându-i pe mulți cu jocul ei ofensiv, bazat pe o prezență exclusivă pe baseline și cu lovituri foarte rapide. Însă în spatele acestor parcursuri lungi a stat și o conjunctură adesea favorabilă, cu destule trageri confortabile și cu puține victorii care s-o legitimeze în mod real împotriva concurenței de vârf. De altfel, singura ei victorie contra unei jucătoare de Top 10 a venit contra Simonei Halep, în semifinala de la Wimbledon, un meci a cărui desfășurare a fost influențată de accidentarea la gleznă a româncei, petrecută chiar la început.
Când a avut nevoie să se testeze în calitate de țintă pentru alte jucătoare, statut nou, căpătat datorită ascensiunii fulminante în Top 10, Genie a început să dea rateuri. Înfrângerea dură, fără drept de apel, suferită cu Shelby Rogers la Openul Canadei anul trecut, a anunțat ceea ce avea să urmeze. Finalul de sezon a găsit-o întrebându-și retoric antrenorul în Singapore “Ce caut eu aici (dacă nu-s gata)?”, la un Turneu al Campioanelor la care Bouchard a fost învinsă categoric de Halep, de Ivanovic și de Serena. Offseason-ul a venit cu multe schimbări, dar Genie a început parcă lipsită de tragere de inimă noul an. În Australia a pierdut în sferturi, atunci când a întâlnit o altă reprezentantă a elitei, pe Maria Sharapova, apoi a intrat în pasa proastă de acum. L-a numit pe Sam Sumyk ca antrenor, dar efectele întârzie să se vadă. Bouchard a pierdut în turul întâi la Antwerp, apoi a trecut două tururi la Indian Wells înainte de a suferi o înfrângere care ar lăsa urme pentru oricine, într-un meci incredibil cu Lesia Tsurenko. Afectată și de probleme fizice, Bouchard a lăsat să-i scape multiple avantaje în acel meci, inclusiv un 4-1 cu două break-uri în decisiv. Apoi a urmat o eliminare suferită la Miami în primul tur, cu Tatjana Maria (6-0, 7-6), un meci despre care Genie a spus că “bine că n-a fost televizat”. Seria a fost completată la Charleston, cu o înfrângere aspră administrată de Lauren Davis (6-3, 6-1), un alt joc plin de erori neforțate pentru Genie, cu un limbaj al corpului foarte negativ și cu puține idei.
După toate aceste meciuri, canadianca a spus lucruri similare, precum “absolut nimic nu a funcționat”, “nu m-am simțit eu însămi”, “picioarele au fost grele pe tot parcursul zilei” sau “m-am chinuit în fiecare aspect al jocului”. După eliminarea de la Charleston, discursul lui Genie a devenit chiar și mai întunecat. Printre alte mențiuni despre pierderea încrederii în sine, ea a spus: “Am vrut să strâng mai multe meciuri în picioare, de aceea am venit aici (n.a. a primit un wildcard după Miami, inițial turneul nu era în plan). Dar poate ar trebui să-mi iau o săptămână de pauză de la meciuri și să mă antrenez, ca să fiu cu adevărat gata pentru următorul turneu la care particip”. Cum Genie a adunat între timp și câteva mici accidentări (la braț, apoi o întindere la mușchii abdominali și o gleznă cu care a călcat strâmb), ideea ei inițială a fost să ia o pauză în această săptămână, pentru ca apoi să fie gata pentru Stuttgart și pentru restul sezonului de zgură și, mai apoi, cel de iarbă, perioadă în care marea majoritate a punctelor ei de acum fiind scoase pe masă.
Ideea petrecerii unei săptămâni acasă la Montreal, înainte de această serie, a părut însă mai eficientă. Se întâmplă foarte des în cazul tinerelor jucătoare să traverseze perioade prelungite de căutări, din care, de regulă, ies mai puternice. Însă asta cere mult timp, iar nivelul actual de formă al jucătoarei canadiene spune mai degrabă că ea își asumă un risc destul de mare venind la Fed Cup.
La ce să ne așteptăm de la Canada – România în noua așezare?
Cheia întâlnirii pare să stea în meciul dintre Genie și Irina. Când s-au întâlnit la Australian Open, în ceea ce a fost primul parcurs mai lung al Irinei într-un turneu de Grand Slam, Begu i-a luat un set canadiencei și a avut momente foarte bune de joc când s-a relaxat complet la începutul setului doi. “Nu o cunoșteam prea bine și e dificil să joci cu o jucătoare cu stilul ei, dar data viitoare voi ști mai bine”, spunea Irina. “Data viitoare” va fi în weekend, într-un context cum nu se poate mai diferit față de cel din Australia. Irina va trebui să facă două lucruri: să-și asume rolul de lider al echipei și să înțeleagă că presiunea imensă în respectivul meci va fi pe umerii lui Bouchard, și nu pe ai ei. Din toate motivele de mai sus, dar și pentru că nu-și permite vreun pas greșit pentru ca echipa ei să aibă șanse reale, Genie va fi apăsată contra Irinei. Dacă aceasta va putea profita de situație, meciul se poate decide acolo.
De altfel, principalul efect concret al reintrării în cărți a lui Genie este cel psihologic. Pe de o parte, ea conferă o undă suplimentară de speranță echipei Canadei și fanilor gazdă. Pe de altă parte, este corect că aduce o presiune în plus pe întreaga echipă a României, care va ști că nu are loc la greșeli în meciurile cu numărul 2 canadian și cel de dublu (dacă se va ajunge acolo). Dintr-o dată, manșa Canada – România devine mai strânsă, dar ca în marea majoritate a meciurilor cu miză mare din Fed Cup / Davis Cup, mentalul va juca un rol mult mai important decât în circuit, iar eroii pot sări de oriunde.
Până la urmă, ceea ce e important de reținut de oricine, mai ales de cei care critică alegerile făcute de Simona sau de alți jucători/jucătoare în Fed Cup și Cupa Davis, este ce spuneam ceva mai sus: echipa câștigă un astfel de meci. Ca România să intre în Grupa Mondială, și mai ales să facă față acolo, are nevoie să arate două lucruri: că are soluții numeroase, cu care să contracareze absențele de efectiv (ceva, atenție, la ordinea zilei în astfel de competiții) și să arate forță de grup.
Când, în 2014, Bouchard a ajutat Canada să câștige două meciuri, contra Serbiei și contra Slovaciei, ambele acasă, Genie a beneficiat și de circumstanțe favorabile; iarăși un lucru normal în Fed Cup, dar la care trebuie privit cu atenție, pentru a avea imaginea corectă. În meciul cu Serbia, oaspetele au trimis o echipă experimentală, cu Dolonc și Jaksic pe post de titulare. Bineînțeles, Genie a câștigat lejer cu ambele, pierzând doar 4 game-uri în 2 meciuri, dar a contat mult prezența Aleksandrei Wozniack pe post de numărul 2 în echipa Canadei. Wozniack, o jucătoare de echipă și foarte bătăioasă, a adus celălalt punct și a evitat situația în care dublul să mai conteze la ceva (Serbia a câștigat prin Jaksic/Stojanovic, vs Dabrowski/Fichman).
Contra Slovaciei, situația s-a repetat. Din nou Wozniack a fost disponibilă, a intrat pe teren și a câștigat primul meci (vs Cepelova), iar Bouchard le-a câștigat pe următoarele două (cu Kukova și cu Cepelova, pierzând un set și fiind dusă de două ori în tiebreak). Încă o dată, dublul a devenit inutil, încă o dată Dabrowski și Fichman au pierdut (9-11 în decisiv cu Husarova/Schmiedlova).
Aceste conjuncturi nu se mai repetă acum: întâi de toate, chiar și fără Halep sau Niculescu, echipa României e mult mai solidă decât acele variante propuse de Serbia și de Slovacia. Iar doi la mână, Aleksandra Wozniak nu mai este disponibilă, fiind în refacere după o accidentare. Aici e toată cheia: cum se va descurca Genie cu toată greutatea simplului apăsând exclusiv pe ea, în condițiile unei forme sportive dezastruoase comparativ cu 2014? Iar dacă se va ajunge ca manșa să se decidă la dublu, alte două întrebări: va juca ea dublu, și dacă da, va fi un factor? Per total, Genie are un bilanț de 38-40 în carieră la dublu (niciun meci anul acesta). Ultimul meci oficial datează de anul trecut, de la Wimbledon, iar ultima victorie datează de anul trecut, de la Australian Open (a făcut pereche cu Dushevina). Cu plecarea către Stuttgart o chestiune de ore la acel moment, pare mult mai plauzibil ca echipa Canadei să apeleze iar la formula Dabrowski/Fichman. Adică două jucătoare în fața cărora orice combinație decisă de Alina Tecșor va porni favorită.
Așadar, da, răzgândirea lui Genie e interesantă ca și context, schimbă mult dinamica meciului, dar nu într-atât de mult cum s-ar crede la prima vedere. În cel mai bun caz, îl face mai echilibrat și mult mai interesant. Îl face, e adevărat, mai greu de câștigat pentru România, dar în acest caz victoria va fi cu atât mai glorioasă și cu efecte pozitive aproape inevitabile pe termen lung pentru componentele echipei. La fel și calificarea, dacă va fi obținută, va fi una mult mai bine apreciată. Dreptul la Grupa Mondială trebuie câștigat, și nu primit cadou, iar echipa României, în formula Irina – Alexandra – Andreea – Raluca, poate să și-l câștige.
Ce putem face noi pentru ele și ce ar trebui să facem, dincolo de senzaționalism și de căutări absurde de vinovați înainte de vreme, este să fim realiști și rezonabili. Și să le susținem până la capăt, de acasă sau de la fața locului, indiferent de conjunctură sau de situație. Să înțelegem că nu e suficientă o singură jucătoare pentru a muta munții din loc în acest tip de competiție. Și că, dacă România va ajunge într-o bună zi (foarte posibil) să conteze în lupta pentru câștigarea Fed Cup, va ajunge acolo pentru că are o multitudine de soluții – lucru demonstrat în ultimii doi ani, din Ungaria și până la Galați. Și mai putem să reținem că gestionarea programului și a resurselor disponibile face diferența între campionii de cursă lungă și jucătorii foarte buni.
Fed Cup este de multe ori despre context și întotdeauna despre echipă. Iar noi stăm bine la ambele înainte de weekendul din Canada.
