La 26 de ani, e cea mai experimentată din echipă. Din 2004 și până astăzi, Monica Niculescu a strâns 42 de meciuri pentru România în Fed Cup. Raportul victorii – înfrângeri: 26-16, cu precizarea că zgura nu prea îi priește. Palmaresul arată negativ pe “cărămida roșie” 3-8 (1-6 la dublu).
Ești jucătoarea cu cele mai multe apariții pentru România din lot. Cum te-a transformat în timp această experiență acumulată?
Întotdeauna mi-a plăcut ideea de a juca Fed Cup. Eu sunt o jucătoare de echipă, vin cu sufletul. Îmi place să fac glume în echipă, să mențin mentalul bun, ca jucătoarele să se simtă bine. Cred că sunt un pion principal la Fed Cup pentru că trag de fete, sunt o luptătoare. Într-adevăr, înainte jucam cu sora mea, Gabriela…
Ce îți mai amintești de atunci, de la debutul în FedCup, de acum zece ani, din Malta?
A fost un meci de dublu foarte important. Și am bătut niște jucătoare clasate în jur de 150. Noi eram mici, habar n-aveam. Pentru noi a fost un rezultat foarte bun. Țin minte într-un an am jucat un 50k în Italia și de-acolo nu m-am întors cu avionul, m-am întors cu autocarul. Am venit și imediat am luat avionul spre Fed Cup. Deci am făcut întotdeauna tot posibilul de a juca pentru România. Este altceva. Am făcut niște eforturi mari și ca și dovadă, am strâns cele mai multe apariții.
Comparativ cu Cupa Davis, meciul de dublu are acest statut, fiind trecut ultimul în ordinea prestabilită. Ai schimba această regulă dacă ai putea?
În primul rând, vreau să spun că nu sunt axată pe dublu. Eu joc și simplu și dublu. Dacă anul acesta mi-a mers mai bine la dublu… Oricum, în 2012 am jucat mai bine simplu. Mă concentrez pe ambele, mai ales că mi-am găsit acum o parteneră, Klara Koukalova, cu care mă înțeleg foarte bine. Ca și dovadă, am făcut foarte bune rezultate, am bătut echipe foarte tari. Aș spera pentru un Singapore. Nu știu sigur. Aș vrea să prindem. Ar fi super. Deocamdată suntem pe locul 8, dar mai e mult, suntem în aprilie, dar am vrea… Dar nu asta era întrebarea, nici nu mai știu. Care era?
Despre importanța dublului în Fed Cup, că e pus ultimul…
Poate avea un caracter decisiv, dacă se ajunge la 2-2. Cum a fost și în Ungaria. Eu cu Irina eram pregătite. Chiar am fost surprinse. Nu mă așteptam să fie dublul nostru așa de important, mă așteptam să se facă 2-0, dar nu a fost așa. Poți aduce un punct, ceea ce contează foarte mult. Avem un dublu destul de tare noi. Am câștigat un turneu, avem o finală. Ne cunoaștem, suntem sudate.
Spuneai zilele trecute că, pentru binele echipei, ar fi indicat să se ajungă la 3-0 și să nu mai fii nevoită să joci. Rămâi la această părere punând în balanță cu un meci cu palpitații, la 2-2, în care să aduceți tu și Irina punctul calificării?
Nu, n-aș vrea. Nu zic că n-a fost frumos în Budapesta. 1-1, presiune pe noi și am câștigat. Nu vrea să-mi imaginez ce am fi simțit dacă pierdeam și România nu se mai califica. Aș vrea 3-0, fără emoții. Eu știu că sunt acolo, în echipă. Dar dacă nu e nevoie să arăt ce pot, nu arăt. Mai bine 3-0, să fim liniștiți. Dar, dacă va fi nevoie, suntem pregătite. Promitem clar că o să luptăm pentru fiecare punct. O să ne dăm viața!
Formatul Fed Cup este de așa natură conceput că nu sunt multe întâlniri într-un an. În patru decenii nu jucasem niciodată acasă. Ție cum ți se pare?
Ne întâlnim doar de două ori pe an, însă noi, fetele, am fost la Doha împreună, Indian Wells, Miami împreună. Am ieșit serile la restaurant. Adică am păstrat legătura de echipă. Tot timpul ne scriem pe WhatsApp. Formăm o echipă și chiar contează. Am arătat-o și la Budapesta. Chiar m-am simțit extraordinar! Ne-am încurajat și mi-a plăcut mult de tot. La refacere mergeam împreună, la mese împreună…
Pe lângă ideea de echipă, care ar fi punctul vostru forte? Dar o slăbiciune?
Nu, nu cred că avem puncte slabe. Simona, numărul 5 în lume! Ce vrei mai mult?! A avut un an incredibil. Șapte turnee câștigate, îi place zgura, îi place să joace acasă, deci atu. Sorana, la fel. Finală la Toronto, numărul 20 și ceva. A făcut sferturi la Roland Garros, deci poate juca pe zgură. Eu am făcut sferturi la Roland Garros la dublu, turneu câștigat la dublu pe zgură. Dar, pe de altă parte, e Ana Ivanovic, care are deja două turnee câștigate anul ăsta, e numărul 12 în lume și e constantă. Dar, într-un fel, avem noroc că nu a venit Jankovic. Ar fi fost foarte greu, pentru că Jankovic joacă bine și la dublu. M-am uitat ieri pe clasament. La dublu cred că e 23, mai bine decât noi. Ar fi fost complicat. Nu zic, că și Ana Ivanovic poate intra și poate face cât doi. Dar nu prea au echipă de dublu, iar noi avem. Repet, Ana are serviciu, are dreaptă, e constantă, a câștigat un Grand Slam.
În weekend sunt practic două evenimente într-unul singur, că încep și calificările de la Năstase Țiriac Trophy. Îți place?
Nu prea. Aș fi vrut să fim doar noi. Publicul numai pentru noi. Noi, fetele, ne-am decis de comun acord că vrem zgură, vrem undeva acasă. La Arenele BNR, centralul e superb. Îmi place foarte mult. Deocamdată nici n-au apărut băieții. E cam pustiu, fiind frig afară, vânt. Doar pe Marius Copil și pe Victor Crivoi i-am zărit.
Nu știu cine va mai avea ochi și pentru calificările de pe terenurile secundare.
Eu sper să vină cât mai mult public, să ne încurajeze. Ar putea fi un plus. Dacă suporterii vor fi călare, am putea să le facem o surpriză frumoasă.
Vremea poate deveni un factor care să influențeze desfășurarea întâlnirii. Ai prefera, să zicem, să nu se joace în duminica de Paști deloc și să se amâne astfel pentru luni, când poate sunt șanse mai mari să se umple tribunele?
Ce aș prefera eu e să fie terenul puțin mai moale. Așa îmi place mie. Cu slice-urile mele, cred că mă ajută. Pe mine nu mă deranjează să jucăm și luni. Important e rezultatul. Putem juca și pe iarbă, în apă, în aer, numai să câștigăm! Jucând prost, bine, să scoatem meciul acesta. Ne dorim foarte mult. Sper să nu fie foarte multe emoții. Să nu simțim presiune, să stăm calme, să ne bucurăm de tenis, cum am făcut la Budapesta.
În clasamentul pe națiuni, România e a 25-a în lume. E mult? E puțin pentru actuala echipă?
E bine în momentul de față! Eu sper să câștigăm meciul acesta și să intrăm în primele 16. În 15 ani am reușit și noi să ne calificăm acum. Tot timpul eram în acea grupă, ba în Israel nu reușeam să trecem de Olanda, tot ne împiedicam de Polonia… Acum, am reușit să facem acest pas. E bine cum suntem clasate. Nu trebuie să-l mâniem pe Dumnezeu. Step by step. Să batem Serbia și, ușor-ușor, să intrăm în Grupa Mondială! Ar fi extraordinar.
Serbia, finalista din 2012…
Da, nu pot să zic că am picat foarte bine. Dar pe oricine dacă am bate ne-am simți foarte bine. După aceea, oricum, avem turnee, Madrid, Roma… Nu ne vom mai gândi foarte mult. Dar acum ne concentrăm și să sperăm că vom avea un weekend bun, acum de Paști.
În WTA pe cei vei pune accentul în perioada următoare?
La fel. Voi juca și simplu, și dublu cu Koukalova. Să sperăm că vor ieși ambele bine. Mă axez mai mult pe hard court. Îmi place mult cimentul. Când voi ajunge în America, voi încerca să joc aproape tot. Washington, Cincinnati… Să nu creadă lumea că eu sunt “dublistă”. Nicidecum! Vreau simplu, dar se pare că joc bine dublu. E frumos, îmi place mult, e destul de ușor. Jumătate de teren, meciuri de o oră, o oră și jumătate.
Totuși, cum reușești din punct de vedere fizic, pentru că efortul n-o fi așa mare, totuși se adaugă peste cel din meciurile de simplu.
Da, corect. Slavă Domnului, până acum am fost sănătoasă. Anul trecut n-am fost și am jucat doar șase turnee de dublu. Ca dovadă, m-am dus pe 80 WTA, loc care pentru unii nu e rău, dar pentru mine… Pur și simplu m-a durut mâna și n-am putut să joc dublu. Și am zis, dacă pot să joc un meci, mă bag la simplu. Ca dovadă că vreau simplu. Dacă iese mai bine la dublu, mulțumesc. Nu e ușor. Deocamdată, la nivelul acesta, cum sunt eu, 76 la simplu, vreau să joc și dublu. Când voi ajunge în Top 20, Top 15, voi avea foarte multe meciuri și mă voi concentra pe dublu. Dar, deocamdată nu e cazul.
