O săptămână foarte încărcată în tenisul românesc, așa cum se tot întâmplă de la o vreme, s-a încheiat cu suprapunerea dintre fazele finale de la BRD Bucharest Open și meciul de Cupa Davis dintre România și Spania. Se mai întâmplase ceva similar și în primăvară, când turneul masculin de la București a coincis cu meciul de Fed Cup dintre România și Germania, de asemenea jucat la Cluj. În ambele cazuri, echipa României a pierdut.
Înfrângerea cu Spania era, firește, previzibilă și aproape imposibil de evitat, dată fiind diferența considerabilă dintre opțiunile avute de cei doi căpitani. Cu toate astea, meciul a avut destulă însemnătate pentru partea română și, într-un fel, putem spune că am scos maxim din ce se putea scoate: două meciuri de cinci seturi, sentimenul că s-a încercat totul, plus o atmosferă frumoasă.
Marius Copil a dat tot ce-a avut și l-a întins până la capăt pe Feliciano Lopez. Când condițiile de joc îl avantajează, mai este și motivat corespunzător și reușește să-și înfrângă proprii demoni, Marius Copil reușește ocazional să dea replici strânse unor jucători de top. Așa s-a întâmplat cu Dimitrov, cu Cilic, cu Simon (pe aceștia doi i-a și învins) și chiar și cu Wawrinka. Venit după un sezon bun pe iarbă, punctat și de calificarea pe tablou la Wimbledon, Marius a luptat foarte frumos cu Feliciano Lopez, revenind de două ori după pierderea unui set și nu i-a lipsit chiar atât de mult pentru o victorie care ar fi intrat sus de tot în topul celor mai importante din cariera lui și ar fi ținut, măcar pe hârtie, suspansul până în ultima zi. Marius are suficientă experiență în meciuri tari, problema o reprezintă constanța, dar pentru cum s-a depășit la Cluj și cum a energizat un public care a primit un spectacol frumos, el merită felicitat. De altfel, acesta a fost și meciul tipic de Davis Cup, cel în care diferențele de valoare și de clasament vizibile în circuit se estompează, iar outsiderul își inspiră echipa, suporterii și (important în cazul nostru) potențialii înlocuitori, adică juniorii. Era important, chiar și în cazul unei înfrângeri de înțeles, ca echipa să dea totul pe teren și Marius a făcut chiar asta. Din păcate, efortul depus l-a costat rapid, el devenind indisponibil pentru ziua a treia. Tot din păcate, Adrian Ungur nu a putut să repete evoluția; aceleași condiții care l-au ajutat pe Copil l-au incomodat pe Ungur, care nu se simte în elementul său pe hard indoor, ceea ce i-a ușurat viața lui Roberto Bautista Agut, un jucător la cel mai bun sezon al carierei.
Meciul de dublu. Era, de fapt, marea miză a weekendului pentru România. Suntem cumva un caz atipic în tenisul masculin mondial, avem o echipă de dublu world-class, dar nu o putem susține, din păcate, cu rezultate la fel de bune și la simplu. De aici și raritatea situației ca o echipă de dublu să producă mai mult buzz decât jucătorii de simplu. Horia Tecău și Florin Mergea s-au ridicat cu toate puterile la înălțimea așteptărilor și au adus unicul punct al României, după o întâlnire superbă cu Feliciano Lopez și Marc Lopez, câștigată în cinci seturi. Ca și Marius în ziua inaugurală, Horia și Florin au venit de fiecare dată din urmă, dar s-au comportat ca o echipă mare în setul decisiv, știind cum să tranșeze meciul. Deși au avut momentele lor slabe de-a lungul zilei, cei doi și-au adus jocul A atunci când trebuia, pentru o victorie tare importantă în perspectiva a ce urmează pentru ei. Adică Jocurile Olimpice și orice va urma după aceea. Ideea pusă pe masă de Florin – reluarea rapidă a parteneriatului lor și în circuitul de dublu – probabil că mai are de așteptat ca să devină realitate, însă nu se știe niciodată cum poate influența viitorul un parcurs bun la Rio. Și de aceea, era important un succes la Cluj. De fapt, era important oricum, mai ales că amândoi veneau după nemulțumiri în sezonul de iarbă și aveau nevoie de o schimbare de aer și de ritm, iar acum vor lua cu ei această energie la Washington, unde vor juca pentru a treia oară în acest an un turneu ATP împreună. S-a simțit determinarea cu care au jucat, dorința nebună de a câștiga – Horia era, ca de obicei, un munte de concentrare, Florin transpira voință și chef de joc -, iar publicul a trăit o victorie frumoasă. Pe lângă importanța meciului în ce privește viitorul perechii, am trăit și un alt gen de experiență: victoria, ca moment frumos și atât, lucru mai rar apreciat pe la noi. Chiar dacă echipa n-a putut monetiza în vreun fel punctul obținut de Horia și de Florin, asta nu-l face neimportant. La urma urmelor, sportul e și despre astfel de momente, aparent irelevante în imaginea de ansamblu, dar de fapt pe ele se consolidează altele, viitoare. Echipa României a simțit că e în joc, publicul a primit spectacol, a văzut câștigând o echipă de dublu redutabilă și a plecat din nou mulțumit de la sală, adversarii au fost testați – există frumusețe de mai multe feluri în sport și în tenis, în special.
Subțirimea echipei. Din păcate, dincolo de aceste idei de ansamblu, ne întoarcem la realitatea pe termen scurt. Echipa de Cupa Davis este fix ce putem aduna la fiecare dintre meciurile ultimilor ani, de după retragerea lui Victor Hănescu, adică Ungur, Copil și perechea Mergea-Tecău. Limita a ce poate obține această formulă e relativ clară, dar important e că am putut să ne menținem în Grupa 1 cu destul succes, ajutați un pic și de o serie de meciuri jucate acasă. Dacă unul dintre ei devine indisponibil, lucrurile se complică rapid, pentru că nu-s prea multe opțiuni, deocamdată, iar această realitate va mai continua pentru o vreme. Așa s-a întâmplat când accidentarea lui Copil l-a adus pe Florin Mergea în postura de a reveni pentru un meci de simplu, duminică, în meciul patru. Dincolo de entuziasmul unor fani, care s-au bucurat de ineditul situației, tranziția nu e deloc facil de făcut – trebuie să ne dăm seama că între cele două probe sunt diferențe de antrenament, de rutină, de pregătire, iar un meci de simplu e cu totul altă mâncare de pește, chiar și pentru un tip cu talentul lui Mergea, căruia nu i-a fost deloc ușor. A dat o replică onorabilă înainte de a pierde în trei seturi cu Bautista-Agut, iar entuziasmul cu care a jucat l-a ajutat chiar să conducă vremelnic cu un break în setul întâi. Evident, o situație ca asta nu a făcut decât să ne reamintească de penuria de opțiuni din tenisul masculin românesc, într-o contradicție completă cu ce se întâmplă în cel feminin. Florin a răbufnit după meci, deplângând lipsa unei strategii și faptul că “nu vine nimeni din spate”, iar Andrei Pavel a spus și el că speră ca pe viitor să aibă mai multe opțiuni atunci când face echipa. Dar, așa cum spunea și Mergea, deocamdată nu e mare lucru de făcut în ce privește prezentul, afară de optimizări și de conservarea locului, în speranța că vor veni ajutoare în anii următori. Până atunci, ne vom oțărî și reaminti de acest subiect la fiecare meci de Cupa Davis, dar avem ce face în ce privește viitorul, cu condiția să fi învățat din erorile trecutului. Altfel, dacă nu pui nimic în pământ, nu are ce să răsară.
Ce altceva în Cupa Davis. Între timp, în sferturile de finală ale Grupei Mondiale au câștigat numai echipele vizitatoare. Campioana en-titre Marea Britanie a câștigat cu 3-2 în Serbia, un duel lipsit de Djokovic și de Murray, deși campionul de la Wimbledon a stat în tribune. Kyle Edmund, omul pe care l-am avut invitat la Road To BRD Năstase Țiriac Trophy, în primăvară, a adus două puncte oaspeților. Argentina a bătut în Italia (3-1), într-un meci în care și-a făcut apariția și Juan Martin del Potro la dublu. Franța a învins Cehia cu 3-1, iar Croația a revenit de la 0-2 contra SUA, învingându-i pe americani la Portland. Semifinalele sunt Marea Britanie – Argentina și Croația – Franța, iar ele vor închide următoarele 60 de zile de foc în tenisul mondial, cu Montreal/Toronto, Cincinnati, US Open, plus Jocurile Olimpice.