Marat Safin, recent nominalizat pentru ediția 2016 a International Tennis Hall of Fame, a vorbit cu The Tennis Podcast despre cariera lui de tenisman, cea de politician, generațiile trecute de jucători versus cea prezentă și nominalizarea care l-a luat prin surprindere.
”Ca politician, mi-a fost greu în primii doi ani, până m-am obișnuit. Dar îți deschide foarte mult mintea, înțelegi lucruri pe care înainte nu le înțelegeai. Sunt asemănări între abilitățile necesare unui sportiv și unui politician: trebuie să gândești și ai nevoie de răbdare și concentrare.”
”Mi-a fost greu la început în cariera de jucător de tenis: nu găseam sponsor, nu aveam unde să mă antrenez, am fost la Bollettieri și nu m-a acceptat, apoi m-am dus în Spania. A trebuit să fac totul de la zero, fără bani și cu presiunea de a reuși, pentru că altă variantă nu aveam. Într-un fel am avut noroc că am devenit jucător de tenis, dar pe de altă parte am avut și ghinion cu accidentările. Când m-am retras, cauza a fost genunchiul, nu mai puteam alerga. Și împotriva jucătorilor tineri de atunci, Djokovic, Murray, trebuia să alerg ca să câștig. Nu mai puteam lupta pentru top 10 și să fiu locul 30, 40 nu mă mulțumea. Dacă aș fi fost sănătos, aș fi continuat, dar au fost prea multe accidentări.”
”Felul cum am jucat în 2000 contra lui Sampras în finala US Open m-a surprins și pe mine. Nu știam că pot juca așa. Am mai avut câteva șanse să câștig un Grand Slam, am făcut finală în Australia și semifinale la Roland Garros și Wimbledon. Când al doilea titlu de Grand Slam nu mai vine, începi să devii paranoic. Eram foarte stresat, toată lumea se întreba când voi câștiga încă unul. A fost o mare ușurare când am câștigat Australian Open în 2005.”
”Cred că am pus prea multă presiune pe mine în anumite momente și nu a fost foarte bine. Când am pierdut acele semifinale la Roland Garros și Wimbledon, contra lui Ferrero și Federer, am avut șansa să câștig, dar am pus prea multă presiune și nu am profitat de ocazii.”
”Nu știu dacă regret. Trecutul e trecut, bineînțeles că se putea mai bine, ipotetic, dar dacă privești din altă perspectivă, puteam să nici nu ajung jucător profesionist din cauza lipsei banilor. Deci, depinde. Bineînțeles că puteam să câștig mai mult, dar pe vremea aceea erau mai mulți jucători de calitate ca acum. Top 20 era plin de nume mari: Ivanisevic, Krajicek, Sampras, Agassi, Kuerten, Norman, Kafelnikov. Comparat cu acum, nivelul de atunci era mult mai ridicat. Acum există doar patru cinci jucători care decid ce se întâmplă în tenis. Restul sunt foarte departe de ei.”
”Federer este cel mai talentat jucător din toate timpurile, de departe. Este un jucător complet: are atâtea instrumente, poate să facă ce vrea cu mingea. Noi, din păcate, nu suntem atât de talentați ca el.”
”Am jucat cu Djokovic la Australian Open când era foarte tânăr. Era clar că are talent și va deveni bun, dar nu mi-am închipuit că va câștiga atâtea Grand Slamuri. Dar acum este mai ușor să câștigi un Grand Slam decât atunci. Novak are toate loviturile, este serios, concentrat și muncește mult. Dar cred că a surprins pe toată lumea cu cât a câștigat.”
”Nominalizarea pentru Hall of Fame mă onorează și le mulțumesc celor care m-au propus. Nu m-am așteptat, a fost o surpriză foarte mare.”
