Miami: Tommy Haas, ca vinul. Cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun!

 

Într-o seară rece la Miami, un alt contrast al unui turneu plin de hârtoape, un singur om a fost ‘red hot’. Tommy Haas, omul care se încăpățânează să-și trăiască a treia tinerețe pe teren, răzbunându-se pentru tot timpul pierdut în anii lui de glorie, a pornit ca din pușcă într-un meci în care nici măcar nostalgicii nu îndrăzneau să-i dea șanse. La urma urmelor, Haas îl mai bătuse pe Nole de două ori, ambele pe iarbă, dar la Miami e altă mâncare de pește, e hard, suprafața de bază a sârbului, iar Djokerul nu mai pierduse aici din 2010. Campionul ultimelor două ediții, așadar. 

 

28 de minute după prima minge, toată vorbăraia tipică preview-urilor părea ușor ridicolă. De atât a avut nevoie Haas ca să-și treacă primul set în cont, un 6-2 punctat de un joc perfect pe propriul serviciu (doar 3 puncte pierdute), asta în timp ce Nole a surprins alegând să patruleze ineficient fileul, ceea ce nu-i tocmai punctul lui forte. Cum l-a patrulat, așa l-a și pierdut: Tommy și-a întărit moralul pe spatele venirilor în față complet neinspirate ale sârbului, pasându-l la foc automat. Cuvintele cheie ale primului set: ager, tăios, ascuțit, mișcare, plasament, mix perfect de lovituri, agresivitate.

 

 

Dar stai! E Miami, turneul răsturnărilor. E Haas, omul care obișnuiește să se taie. Prea des, altfel ar fi fost și numărul 1, musai, nu numai numărul 2 (da, a fost number 2, pentru cine nu l-a prins. Are 35 de ani, deci foarte mulți nu l-au prins, nu vă mirați). Și mai e Nole, The Comeback King, omul care nu se predă niciodată. Trei motive pentru care n-are cum să meargă așa în continuare, nu? Ba are. Haas se desprinde repede la 2-0 și ajungem în game-ul 11 care a durat aproape jumătate din timpul total al meciului de până atunci. 

 

Trei mingi de break a avut Tommy ca să rupă definitiv meciul. Și, în timp ce pe Twitter se făceau chemări disperate, la modul “acum, aici, pentru că nici nu știți ce pierdeți” (până și Feliciano Lopez a exclamat: Madre de Dios que leccion magistral de tenis esta dando Haas!), Tommy îi făcea în continuare felul lui Novak. Tommy lui Novak. Incredibil. Doar că toate cele trei șanse de break și de meci s-au dus, iar primele sprâncene erau deja încruntate. O să…? Nu vă grăbiți.

 

După 11 minute de încrâncenare și luptă, Nole ‘ține’ și apare pe tabelă: 1-2. Haas răspunde cu încă un game de o eficacitate nemțească: 3-1 fără multe discuții. Nole e scos iar la tablă. Dincolo nu e Federer, dar fanii lui trebuie că nici nu i-au simțit lipsa de la Miami grație lui Tommy. Preț de un set și jumătate, Haas ne-a arătat cam cum îl bătea Federer pe sârb acum câțiva ani. Încă o șansă de dublu break pentru veteranul german, mai alert ca o pisică pe energizante. Dar Nole e de stâncă, scapă și acum din înghesuială.

 

Ieșit din pumni, liderul mondial arată în fine a lider: de la 1-3 și minge de break, câștigă 11 puncte consecutive. Și dintr-o dată e 4-3, Haas vorbește de unul singur, se admonestează, mi-e teamă pentru racheta lui deja, iar scenariul pare unul clasic de aici încolo: altă revenire marca Novak, alt înec la mal marca Tommy. Liderii d-aia sunt lideri, că nu sunt bătuți decât când se termină meciul; șansele irosite s-au răzbunat; inserați aici oricare altă sintagmă din limbajul de lemn gazetăresc ultrafolosit în astfel de situații. 

 

În pauza dintre game-uri de la 3-4, recunosc că am crezut la fel. Că Nole, odată scăpat, va găsi ca de atâtea alte ori ieșirea, își va eleva nivelul jocului și va începe să demonteze, cu defensiva-i cunoscută, jocul splendid de atac al lui Tommy. Și că acesta va scăpa caii din hățuri. Cu alte cuvinte, că va claca. Am picat, și mi se întâmplă extrem de rar, în capcana prejudecăților, ca atâția alții. Ba chiar mă gândisem la un exercițiu haios. Vă mai amintiți de telenovelele alea din anii 90, la care TVR vă invita să votați finalul de episod preferat? Ei bine, îmi zisesem că, la 1-1 la seturi, voi scrie textul pe ideea revenirii lui Nole și a victoriei lui, care mi se părea a fi inevitabilă. La urma urmelor, mai văzusem filmul ăsta de atâtea ori. Voi scrie două finaluri de text, mi-am zis eu, : unul al improbabilei, ziceam eu, victorii a lui Tommy, un al doilea, al succesului lui Nole. Apoi aș fi renunțat – scuza exista, era 5 dimineața – la setul decisiv în favoarea somnului, urmând să-mi închei textul cu fraza “Alegeți-vă voi scenariul preferat, finalul e clar pentru mine” La urma urmelor, să ne mai și distrăm. Când scrii în puterea nopții, mai vin și astfel de idei.

 

Tommy mi-a servit însă o lecție: a depășit momentul critic cu un hold consistent, pentru 4-4. Apoi și-a regăsit ca prin minune jocul din prima parte, ba mai mult, supralicitând cu defensiva. De două ori a scos, înghesuit în colțul de forehand, două mingi ca și pierdute: le-a pus cumva înapoi în teren, uluindu-l pe Novak, și a câștigat punctul. A mai ratat o altă minge de break, dar la următoarea, a 6-a din set, n-a mai greșit. A venit în față pe un atac de rever, încheind, într-o hărmălaie incredibilă pe stadion, punctul și game-ul cu un vole sigur. Game-ul următor, de final, n-a mai avut loc pentru un alt Nole-comeback, chit că să servești pentru meci contra lui Nole trebuie să fie o misiune infernală, Federer știe mai bine. 

 

Dar Tommy a rezistat. Superbă atmosfera ultimelor puncte; lumea în picioare, urlete de bucurie în tabăra germană, fetița lui în tribune și “Good Feeling” de la DJ, imediat după final. Ah, și neapărat de notat: încă o dată simt nevoia să aplaud atitudinea lui Nole după o înfrângere. Ziceți ce vreți despre el, dar știe să accepte bărbătește o bătaie poate mai bine ca oricine din tot circuitul.Incontestabil.

Victorie U-RI-A-ȘĂ pentru veteranul de 35 de ani și nu exagerez cu nimic. Ultima oară când Haas ajungea în turul 4 la Miami, Nole avea…13 ani. Iar singura victorie a lui Tommy la un lider mondial se întâmpla în … 1999. Contra lui Agassi. Nici n-are rost să mai calculez câți ani avea atunci Novak. 

 

 

Pe fugă, la final: trei lucruri m-au impresionat în mod deosebit la Tommy, pe lângă claritatea și forța execuțiilor: 1. că, deși el a fost cel care a impus ritmul de atac 90 la sută din timp, atunci când a venit momentul a știut să câștige cu apărarea, cum am arătat mai sus. 2. că a câștigat în foarte multe rânduri raliurile lungi și foarte lungi. Come on, la 35 de ani să-l bați în long rallies pe cel mai bine pregătit fizic jucător din lume mi se pare Superman-ish. 3. că NU S-A PIERDUT CU FIREA la acea serie de 11 puncte pierdute la rând, într-un moment în care meciul îi putea scăpa printre degete. Cu alte cuvinte, nu doar că a câștigat războiul tenisului cu Djokovic, ci și războiul nervilor cu Djokovic. Ăsta da succes.

 

Altfel, Nole are dreptate cu ce a spus la conferința de presă. Fără să-i scadă din merit lui Haas, a fost unul dintre cele mai slabe meciuri ale sale de muuuult timp: “Sunt zile când nu te simţi bine pe teren şi nimic nu merge. Azi a fost una din acele zile. Dar credit lui Tommy că m-a făcut să joc atât de prost. Îl felicit. În mod clar a jucat grozav tactic. Şi-a folosit bine serviciul şi s-a mişcat foarte bine pe teren. A fost mai bun.”  Aceasta înfrângere îl costă pe Novak: nu doar că pierde o serie de 24 de turnee la rând pe outdoor hard în care a făcut măcar sferturi, dar pierde 910 puncte, ceea ce face un pic mai interesantă situația la vârf în ATP, măcar la nivel de calcule pe perspectivă. Iar turneul de la Miami e dintr-o dată deschis oricărui rezultat: cu doar un membru Big Four rămas în cursă, cu Nole alăturându-li-se pe margine lui Roger și lui Rafa, Miami înseamnă, pentru un outsider, o oportunitate imensă. Să zic doar asta: unul dintre Ferrer, Melzer, Haas și Simon va fi în finală, de pe partea superioară de tablou.

 

Revenind la eroul zilei: admirabil. Nu doar cum se menține la 35 de ani, după atâtea și atâtea episoade triste, dar felul în care joacă? Mă face să regret toți anii pierduți de el sau anii în care, deși l-am ținut întotdeauna sus pe lista favoriților și i-am urmărit traseul, simt că i-am dat mai puțină atenție decât merita. Când s-a terminat meciul, tremuram precum cei din tribune de la Miami. Dar nu de frig, ci așa cum tremuri atunci când știi că vezi ceva special. La naiba cu iarna, mâine mă duc să joc tenis! Tommy m-a inspirat.

 

 

Cam asta a fost ziua la Miami. 

 

 

A, iar Agnieszka – Super – Tricky – Smartwanska a făcut chestia asta. Și e legală. Priviți:

 

 

 

Ultimul game  

Faza meciului 

Ce a spus Tommy despre meci