Excelența Mariei n-a fost de ajuns: Serena supraviețuiește, domină, câștigă. Iar

Trebuie că e ceva în aerul de la Miami, pentru că e un turneu la care Serena se simte ca peștele în apă. Poate că e felul ei de a-și anunța reapariția în circuit, după tradiționala pauză autoimpusă pe care o ia anual la Indian Wells. Cert e că, dintr-un motiv sau altul, Miami înseamnă foarte mult pentru Serena, o relație de dragoste confirmată azi cu un al șaselea titlu la turneul din Florida, la care se adaugă și alte două finale pierdute, o performanță care o plasează pe Williams alături de Evert, Navratilova și Steffi Graf, toate codeținătoare ale recordului. În fapt, nume lângă care Serena își face loc tot mai autoritar în cartea de istorie a tenisului feminin. 

De data asta n-a fost deloc simplu, ba dimpotrivă, Serena a flirtat din nou cu eșecul, așa cum o făcuse anterior cu Cibulkova. Ca un pilot excentric, care-și duce aparatul periculos de aproape de pământ într-un spectacol aviatic, americanca a dres lucrurile exact în momentul în care riscul căpătase proporții, iar impactul, iminent. Odată primejdia depășită, aparatul Serenei și-a luat zborul cu o asemenea viteză încât a ieșit rapid din raza vizuală a concurenței. 

O fi fost prea multă amabilitate, sau pur și simplu multă ironie în vorbele Serenei de dinainte de meci, cum că întâlnirile cu Sharapova îi plac pentru că o obligă să dea ce are mai bun. Însă ce s-a vrut a fi o declarație-preview poate să țină foarte bine acum loc de cronică. Să ne înțelegem: dacă tăiem finalul, Maria Sharapova a făcut un meci fabulos, unul dintre cele mai bune ale ei de foarte mult timp. Mentalitatea Mariei, atât de focusată pe ce are de îmbunătățit, este într-o cu totul altă ligă, una atât de înaltă încât e păcat că jocul o trădează uneori și nu poate ține pasul.

Masha chiar a obligat-o pe Serena să dea tot ce are mai bun. Și nu-i nicio glumă la mijloc; în fapt, vreme de un set și jumătate a fost ea cea care a dictat ritmul, cea care a făcut jocurile. Diferența între ultimele meciuri directe și primul set a fost enormă și s-a simțit încă de la primele mingi. Contrar a ce am văzut în ultimele ocazii, a fost Sharapova cea care a pus presiune pe returul adversarei. Foarte agresivă și motivată, flămândă ca un lup, cu o deplasare pe teren mult îmbunătățită, Maria a targetat forehandul Serenei, de pe care a obținut destule erori, a controlat raliurile și a împins-o mereu pe Serena, făcând-o să se simtă inconfortabil pe teren. Asta, cuplat cu un serviciu al americancei care n-a prea făcut click în momentele cheie, și așa s-a făcut că Serena a avut probleme mai pe fiecare serviciu. Așa cum glumea cineva pe Twitter, nici nu se terminase game-ul trei, unul cu 8 egalități, dacă am numărat bine, și trei mingi de break pentru Masha, și deja finala de la Miami depășise în lungime finala olimpică dintre cele două. E, evident, o exagerare, dar cam asta a fost senzația. 

Serena a scăpat din acel game, nu și din următorul pe propriu serviciu. Și chiar dacă a recuperat imediat break-ul, Williams l-a cedat din nou la 4-4, iar Sharapova n-a ratat ocazia, servind la zero game-ul următor: 6-4. Începutul setului secund a fost ușor bizar: întâi Williams a smuls un break, un pic contra cursului jocului, apoi Masha a revenit și a egalat, highlight-ul fiind un lob defensiv perfect, aplaudat și de adversară; ba chiar rusoaica a reușit și un al doilea break, la zero, pe unul dintre cele mai slabe și dezlânate game-uri pe serviciu făcute de liderul mondial. Iar pe Twitter se făceau deja calcule intense referitoare la anii care au trecut de când Sharapova n-a mai bătut-o pe Serena. Așa cum foarte prompt a remarcat contul de parodie al lui Andy Murray, ultima oară când s-a petrecut acest eveniment terenurile de hard erau încă verzi, Myskina era deținătoarea titlului la Roland Garros, Roger Federer avea doar patru titluri de Slam în cont, iar Rafa Nadal, niciunul. ATÂT DE MULT a trecut.

Au fost momentele în care Sharapova și-a atins punctul maxim în meci, iar Serena, punctul minim. De aici încolo, cele două au luat-o în sensuri diametral opuse. Iar ce mi se pare important de notat e că, deși se întrevedea la orizont (6-4, 3-2 cu break), victoria Sharapovei n-a părut iminentă pentru nimeni, nici măcar când Serena era evident în cel mai slab moment al ei din finală. Cu alte cuvinte, punctul maxim al rusoaicei, cuplat cu un joc slab și neglijent al Serenei și tot n-a fost de ajuns. Scary. Ce a urmat, știți. Americanca a dat primele semne de trezire pe rebreak-ul de 3-3, ceea ce a însemnat începutul sfârșitului pentru Maria. O serie de 10 game-uri consecutive în care Williams a pus pe tapet toate slăbiciunile din jocul rivalei ei, lipsa varietății mai ales. O serie care a șters cu buretele tot ce făcuse bun Sharapova în prima parte a meciului. Este efectul pe care-l poate avea o Serena dezlănțuită: trece pe plan secund chiar și un joc atât de bun precum cel făcut de Sharapova jumătate de meci.

Învinsă al treilea an la rând în finala de la Miami, întâi de Azarenka, apoi de Radwanska, acum de Williams, Maria a fost agonizant de aproape de o victorie după care aleargă de mulți ani; la fel de aproape cum a fost și Azarenka în finala de la US Open. De fiecare dată, Serena a ridicat nivelul și și-a lăsat adversara mult în urmă. Acum e vizibil și în clasament: 1.000 de puncte distanță de Sharapova, 1.800 de Azarenka. La fel ca și Vika, Maria a spus, la conferință, că știe că poate s-o bată în viitor. Mai exact, “nu e niciun dubiu că voi fi în stare s-o bat în următoarele meciuri”. Că finala de azi a fost un ‘pas în direcția potrivită’.  Foarte posibil. Însă necazul Mariei, ca și al Vikăi, ca și al Agăi, Dominikăi, sau orice alt challenger s-o mai găsi, este că totul depinde prea mult de Serena și prea puțin de ele însele. 

Altfel, un meci grozav. Foarte, foarte bun. Ca și finala de la US Open, o reclamă excelentă făcută circuitului feminin. Dacă încă le mai aveți, mai lăsați din prejudecăți și admiteți măcar atât: WTA e într-un progres mare de tot de doi ani încoace. 

 

Sharapova is playing out of her mind tennis. Don’t blame this on Serena’s level.

— Amy Fetherolf (@AmyFetherolf) March 30, 2013

 

Sharapova plays a near-perfect set and serves it out at love. 6-4 to Sharapova. 1st hardcourt set Sharapova has won from Serena since 2005.

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) March 30, 2013

 

Easily the best Sharapova has played vs. Serena in a *very* long time. Belief, clarity, and execution. Returning so well, breaks to 32.

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) March 30, 2013

Mentality wise, this is how Maria should play Serena and Vika all the time. Then we get real battles.

— Tennis Updates (@tennis_updates) March 30, 2013

It would be amazing and fantastic if all women’s matches were played like this. This is a sheer thrill to watch.

— Craig Gabriel (@crosscourt1) March 30, 2013

 

This is magnificent.

— Tumaini (@TumCarayol) March 30, 2013

 

No argument here. RT @k1sas @si_btbaseline Her better is better than anyone’s better.

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) March 30, 2013

 

Highlights