Master Rafa | Nadal recuperează trofeul de la Madrid, ajunge la 40 de titluri pe zgură!

Ce performanță nu reușise niciodată Rafa pe zgură? Da, mai sunt borne pe care nici măcar spaniolul nu le bifase. Să câștige Barcelona și Madrid în același an – despre asta era vorba. A reușit-o acum, continuându-și unul dintre cele mai bune starturi de sezon din cariera lui: șapte finale din tot atâtea turnee jucate, cinci dintre ele câștigate. Dubla Barcelona – Madrid este răspunsul lui Rafa după eșecul de la Monte Carlo, cea mai bună replică pe care ar fi putut-o avea după ce a pierdut supremația în Principat, eșec care a primit conotații simbolice mai mari decât greutatea momentului în sine.

Este, de asemenea, o victorie care o să pună și mai multe paie pe focul discuției referitoare la ce statut ar trebui să aibă Nadal la Paris, la Roland Garros: cap de serie 5 sau mai sus? Deja au reapărut voci autorizate care cer ca Rafa să fie urcat, precum cea a lui Brad Gilbert. Dar nu mai lipsește mult și Rafa se va urca singur: după triumful de la Madrid, el are nevoie să câștige și Roma și va urca pe locul 4. Cu alte cuvinte, depinde de propriile-i rezultate.

Cu Rafa, Wawrinka n-a reușit prea multe, părând copleșit de miza meciului. Setul 1 a fost “one way traffic”; Wawa a apărut târziu pe tabelă, după ce Nadal înșirase, exuberant, patru game-uri consecutive. Singurul punct remarcabil în dreptul lui Stan a fost viteza cu care și-a trecut în cont al doilea game din set, una comparabilă cu ‘hold’-urile rapide cu care ne obișnuiește Federer,  mai ilustrul său compatriot cu care împarte tehnica și țara, dar și un head-to-head negativ cu Rafa. După 6-2 în primul set, lucrurile s-au mai echilibrat în manșa secundă: Wawrinka și-a mai potolit emoțiile și, la 2-1, s-a apropiat la 40-40 pe serviciul advers. A fost momentul unui punct incredibil, cu Nadal lipit practic de fileu și cu Stanislas încercând să treacă mingea prin spaniol, care s-a apărat incredibil. Cumva tulburat de momentul ratat, elvețianul s-a trezit repede la 0-40 în game-ul imediat următor, dar a recuperat frumos, păstrându-se aproape pe tabelă. N-a mai repetat isprava la proxima ocazie: două duble greșeli i-au pus pe tavă, practic, break-ul lui Nadal. De acolo, n-a mai fost loc de vreo răsturnare: al treilea titlu la Madrid pentru Rafa (l-a egalat pe Federer), al doilea Masters al anului, al 40-lea al carierei pe zgură (55 în total), al 23-lea Masters. Record. This is Rafa. 

Aprecieri însă pentru Wawrinka, rămas și fără benzină după o serie prelungită de meciuri și de victorii. A știut, așa cum prevedeam aici înainte de debutul elvețianului în turneu, să profite de un culoar foarte favorabil. De mâine, el revine în Top 10 și e de urmărit ce va face la Roland Garros, acolo unde, fără să aibă vreo presiune în mod deosebit, nu se anunță un adversar ușor pentru niciunul dintre numele grele. Astăzi, stors de puteri și de inspirație, dar și cu un adversar care a făcut exact în finală cel mai bun joc al său din toată săptămâna, Wawrinka nu a avut de unde să ofere mai mult. Poate că și următoarea statistică are o parte de explicație: Rafa versus Wawrinka + Gasquet + Almagro + Haas (cu toții, dreptaci cu one handed backhand) = 33 – 0. Suficient spus.

Aceasta a fost, așadar, povestea celui de-al patrulea Masters al anului. Un turneu nebun, cu o mulțime de surprize și de evenimente neprevăzute. Ca și anul trecut, dar, de data asta, din alte motive, Madridul și-a păstrat intactă doza de neprevăzut și de dramă. Nu de fiecare dată îl vezi pe Djokovic eliminat încă din primul meci, sau pe Federer ieșind atât de devreme dintr-un turneu. Rafa, la rându-i, a cochetat cu eliminarea în meciul cu Ferrer, dar a știut să se rebalanseze. Odată depășit momentul greu, meciurile cu Andujar și Wawrinka nu puteau fi ratate. 

N-avem timp prea mult de pauză. În vreme ce Madridul își disputa finalele, Roma deja începuse. Ne mutăm cu arme, bagaje și calcule de la un Masters la altul. Forza! 

 

Montaj de final de turneu

Top HotShots Madrid

 

Serena câștigă primul titlu pe zgură roșie în 11 ani!

Mai era nevoie de vreun semn elocvent pentru superioritatea incontestabilă a Serenei? Dacă da, l-a spulberat la Madrid, unde Serena a câștigat titlul în finala cu Maria Sharapova, stabilind câteva borne majore. Serena a pus capăt unei perioade enorm de lungi, în care n-a mai reușit să câștige un titlu pe zgură roșie. A făcut-o pe zgura verde din America, e singura campioană pe zgură albastră, dar nimic pe cea tradițională. Dimpotrivă. Multe eșecuri dureroase, cel mai recent, cel de la Roland Garros 2012, unde a fost eliminată chiar din primul tur. Toate aceste înfrângeri sunt acum doar amintiri. Serena a pus capăt seriei, după un 6-1, 6-4 dominant cu Maria Sharapova, cea care venea după 21 de meciuri consecutive câștigate pe zgură roșie. Problemele de matchup pe care le are rusoaica în fața Serenei au rămas însă la fel de actuale. În loc de progres după Miami, cel mai recent meci direct, în care a avut meciul în mână, Sharapova a fost spulberată în primul set. A reechilibrat meciul în manșa secundă, a avut și break avans, dar n-a putut stăvili iureșul de final al americancei.

Serena a stabilit, astfel, o serie de borne majore. Apărându-și titlul la Madrid, Serena a ajuns la 50 de titluri în carieră, abia a șasea femeie care trece de această cotă, după Navratilova, Graf, Evert, Davenport și Seles. 

Patru dintre aceste 50 de trofee au venit anul acesta, motiv pentru care Serena își menține poziția de lider în clasamentul WTA. Și, de ce nu, se plasează drept favorită și pentru Roland Garros, Slam unde n-a triumfat decât o dată. Chiar în 2002, ultimul ei titlu pe zgură roșie până azi.