Hewitt: povestea merge mai departe
Fără îndoială că una dintre cele mai frumoase poveşti ale Australian Open de până acum o reprezintă revenirea, sau menţinerea, lui Hewitt în prim-plan. Doborât de accidentări în 2011, când abia dacă s-a auzit de el în ATP, veteranul australian a avut nevoie de wild-card ca să prindă tabloul ediţiei din acest an. Şi nu mulţi au gândit că e un wild-card irosit degeaba, că Hewitt aparţine deja trecutului şi că prezenţa sa e mai degrabă un gest de recunoştinţă al organizatorilor faţă de cel care a fost lider mondial la un moment dat. Numai că, fie cu mult chin şi multă muncă (cu Stebe, în turul 1), fie cu ceva noroc şi determinare (cu accidentatul Roddick, în turul 2), fie cu un joc rupt parcă de acum 10 ani (cu Raonic, în turul 3), Hewitt a dat peste nas tuturor acestor predicţii hazardate, ajungând în optimile de finală.
Cu Milos Raonic, unul dintre exponenţii noii generaţii de staruri ai tenisului masculin, consensul general era că va fi capăt de drum pentru Hewitt, şi că seria de aşi şi loviturile năpraznice ale tânărului canadian vor fi prea mult pentru corpul şi aşa chinuit de accidentări al lui Lleyton. Şi, la cum începuse meciul, previziunile erau în grafic. Raonic a început să bombardeze cu aşi şi servicii cvasi-ireturnabile – cinci dintre cele mai rapide şase servicii din turneu îi aparţin -, iar Hewitt, în contrapardidă, a făcut dublă greşeală pe o minge de break la 3-3. Setul a fugit rapid la Raonic, 6-4, iar publicul de pe Rod Laver se gândea deja la meciul pe care Bernard Tomic, noua vedetă a Australiei, urmează să-l dispute cu elveţianul Roger Federer.
Ca şi în meciul cu Roddick, Hewitt s-a regrupat în setul 2, şi a început, subtil, să treacă la controlul meciului. A apărut mai des la fileu, l-a plimbat mai mult stânga-dreapta pe masivul său adversar, a amestecat mingile scurte cu cele lungi şi, mai important, şi-a ţinut mereu foarte ridicat procentajul serviciului. De altfel, serviciul l-a ajutat când era cel mai important, în tie-break-ul setului 3, care a fost, practic, decizia meciului. L-a ajutat până la un punct.
Cu 1-1 la seturi şi 6-6 în al treilea, Hewitt s-a distanţat la 6-3 în tie-break, plus serviciul, însă, într-o rară pierdere de luciditate, şi-a pierdut cele două puncte jucate cu serviciul. La 6-5, totul era în mâna lui Raonic. Ultima minge de set. Serveşte canadianul, Hewitt scoate cu greu un retur, Raonic urcă la fileu pentru un vole de forehand pe care, aşa cum spunea Hewitt după meci, probabil că l-ar fi executat corect în 99 la sută dintre cazuri. Nu şi de data asta. Mingea s-a dus în fileu, set pentru Hewitt, iar Raonic nu a mai trecut peste şocul momentului, cedând apoi clar şi setul 4.
Pentru Lleyton Hewitt, premiul pentru acest parcurs impresionant este un meci cu cel mai în formă jucător al lumii, Novak Djokovic. Sârbul pare dintr-un alt film, unul prea rapid pentru Hewitt, însă s-au mai făcut predicţii din astea şi înainte, iar Hewitt le-a făcut să pară ridicole.
Cu Nole, australianul a mai jucat de 6 ori. A câştigat primul meci, în 2006, la US Open, dar, de atunci, n-a mai luat decât două seturi, pierzând următoarele cinci confruntări directe. Trei dintre acestea s-au jucat chiar în turul 4 al unui turneu de Mare Şlem, adică exact faza în care se vor întâlni şi acum. Va mai râde Hewitt o dată în nas istoriei şi predicţiilor?
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română