WTA Championships Istanbul 2012: Serena, Vika şi restul lumii

WTA-ul e într-o stare de flux continuu de vreo câţiva ani încoace. Doar ca termen de comparaţie, faţă de acum doi ani la Doha, avem doar două jucătoare prezente şi săptămâna aceasta la Campionatele WTA de la Istanbul: Azarenka şi Stosur (care este jucătoare de rezervă anul acesta).

Într-un fel, este normal. În ultimii doi ani s-a produs o schimbare vizibilă de generaţii la vârful tenisului feminin. Din lineup-ul de la Doha, Elena Dementieva s-a retras (chiar după acel turneu), iar Kim Clijsters s-a retras şi ea anul acesta la US Open. Vera Zvonareva (care a împlinit 28 de ani în septembrie) se luptă cu o accidentare care i-a cam şters cu buretele tot anul. Francesca Schiavone (32 de ani în iunie), Jelena Jankovic şi Caroline Wozniacki au avut toate un an mediocru, după standardele lor.

Anul trecut la Istanbul au apărut primele semnale mai serioase ale noii generaţii. Alături de Caroline şi Vika, a intrat furtunos şi Petra Kvitova direct pe locul 3, proaspătă câştigătoare la Wimbledon. Aga Radwanska şi-a făcut de asemenea apariţia pe locul 8. Maria Sharapova a revenit după accidentarea la umăr şi a fost pe locul 2. Din vechea gardă le aveam pe Na Li, improbabila campioană de la RG 2011, şi Sam Stosur, şi mai improbabila campioană de la US Open 2011, alături de tenacea Vera Zvonareva. Ca şi în 2010, când se retrăseseră din cauza accidentărilor, Serena şi Venus tot nu se vedeau.

Două trenduri se desprind din evoluţia participantelor în 2010-2011. Evoluţia, înceată dar sigură, a noului val: Azarenka, Kvitova, Radwanska, Wozniacki şi apariţia neaşteptată a câte unei veterane care reuşeşte o performanţă notabilă (câştigarea unui Slam): Schiavone, Li, Stosur.

Toate acestea pe fondul lipsei unui fond. Adică a inconstanţei şi problemelor (medicale, sau de calendar) cu care s-au confruntat Serena, Venus, Kim şi Maria, care erau câştigătoarele cel mai experimentate şi pilonii WTA.

Anul acesta însă, doi dintre piloni s-au ridicat din nou: Serena şi Maria.  Venus are în continuare probleme medicale şi probabil nu va mai putea să joace niciodată la nivel foarte înalt. Săptămâna trecută a câştigat micul turneu de la Luxemburg, primul ei titlu după doi ani şi jumătate. Însă sora ei mai mică şi mai aprigă, Serena, deşi are 31 de ani, pare mai motivată şi mai în formă ca oricând.

După o poticnire cu cântec la Roland Garros, unde a pierdut dramatic în primul tur la Virginie Razzano, Serena s-a regrupat, l-a adus pe Patrick Mouratoglu în echipă ca adviser şi se pare, mai nou, ca prieten. A purces apoi să câştige sistematic tot ce era de câştigat: Wimbledon, aurul olimpic şi US Open. Singura finală unde a întâmpinat o rezistenţă notabilă a fost la New York, contra Azarenkăi. Vika mi se pare singura jucătoare (din generaţia nouă sau veche) care are armele şi jocul pentru a-i ţine piept Serenei. Ce n-a avut la New York (unde a servit pentru meci dar n-a reuşit să-şi câştige serviciul) a fost tăria emoţională şi mentală. Dar s-a apropiat teribil de tare, atât de tare încât nici Serenei nu-i venea să creadă că a câştigat până la urmă. Vika a văzut la New York că se poate. Acum nu mai trebuie decât să aplice lovitura fatală fără să clipească, atunci când va veni timpul.

Şi timpul va veni la Istanbul, unde Azarenka şi Serena sunt colege într-o grupă de foc (care, întâmplător, se numeşte grupa “roşie”), împreună cu Na Li şi new-entry-ul de anul acesta, Kerber. Teoretic, Na Li ar avea jocul necesar pentru a pune probleme serioase şi Vikăi şi Serenei. Ce nu are chinezoaica este un mental solid. Ar putea să bată lejer cele mai bune jucătoare sau ar putea să piardă lejer la cele mai slabe jucătoare. Na Li este întotdeauna o surpriză, fie plăcută, fie neplăcută. Kerber, pe de altă parte, a pierdut un pic viteză spre sfârşitul anului, după US Open, şi are jocul cel mai puţin potrivit pentru suprafaţă rapidă indoor. O jucătoare defensivă, care trebuie să alerge mult, Kerber a declarat că e o onoare pentru ea doar să participe. Însă nemţoaica e destul de tenace şi bătăioasă încăt să profite dacă se iveşte vreo deschidere.

Cât despre celălalt pilon al WTA, mai zgomotos ce-i drept: Maria Sharapova a avut un an fantastic dacă ne uităm de la distanţă. A luat un GS, şi încă ce GS! Pe suprafaţa ei cea mai proastă acum câţiva ani, zgura. A jucat finala la AO, semi la US Open şi finala la JO. Însă titlurile ei toate anul acesta au venit pe zgură: Roland Garros, Roma şi Stuttgart. Ce e mai îngrijorător este că pe suprafeţe rapide nu le poate face faţă deloc Serenei şi mai nou, Vikăi. Călcâiul lui Ahile rămâne serviciul, care a devenit acum o vulnerabilitate psihică mai mult decât una tehnică. Maria serveşte prost când este pusă sub presiune, şi când nu eşti sub presiune când joci cu o jucătoare cu un serviciu ca al Serenei sau un retur ca al Azarenkăi? Nu mă aştept deci ca serviciul  să-i facă mari favoruri la Istanbul. Masha a avut însă noroc cu o grupă lejeră, în care are un scor confortabil în întâlnirile directe cu toate cele trei colege (Radwanska, Kvitova, Errani): 12-4.

Pe lângă Sharapova, singura din grupa “albă” care are un joc periculos cu adevărat pe hard rapid este Petra Kvitova, câştigătoarea de anul trecut. Însă pe cât e de bună Kvitova, pe atât e de inconstantă. Iar anul acesta nu a avut explozia la care se aştepta toată lumea după un 2011 fantastic. Radwanska şi Sara Errani, alt new-entry, au avut anul cel mai bun din carieră în 2012. Însă Errani este eminamente o jucătoare de zgură, cu un fizic potrivit mai degrabă pentru un joc de anduranţă decât de viteză, iar Radwanska, oricât de îndemânatică şi inteligentă tactic ar fi, nu cred că poate să facă faţă unei jucătoare de forţă într-o zi bună. Mai periculoasă pe această suprafaţă ar putea fi prima rezervă, Marion Bartoli. Deocamdată însă toate cele 8 sunt sănătoase, deşi înainte de turneu Errani şi Kerber s-au luptat cu nişte probleme medicale.

Cred că este din nou turneul Serenei şi Vikăi. Dacă sunt în formă fizică bună, pe o astfel de suprafaţă nu văd pe nimeni să reuşească să le deraieze. Na Li şi Kvitova ar avea jocul necesar, însă sunt foarte inconstante şi totul depinde forma din ziua respectivă. Sharapova are deja un blocaj mental şi contra Serenei şi contra Vikăi. Restul sunt jucătoare solide, dar niciuna de calibrul lui Williams sau Azarenkăi. Sper deci că vom continua la Istanbul de unde rămăsesem la New York. Pentru că lucrurile de-abia ce deveniseră interesante.