De ce nu se plac Federer și Djokovic? De unde a apărut tensiunea dintre cei doi și ce a păstrat-o în viață

De-a lungul istoriei comune a acestui grup formidabil de trei campioni – Federer, Nadal, Djokovic – s-au creat tot soiul de teorii și legende. Iar una dintre ele este aproape unanim acceptată: Federer nu-l place pe Djokovic. Și nici invers. Sau, în alte cuvinte, se spune că, dacă ar fi să poată să-și aleagă înfrângerile, Federer ar prefera mai degrabă să piardă la Nadal decât la Djokovic.

S-a comentat întotdeauna că Federer și Nadal sunt (sau au fost, cel puțin până anul acesta) foarte buni prieteni. E o discuție separată, dar cert e că rivalitatea celor doi, care a ținut capul de afiș al sportului de care ne ocupăm aici în ultimul deceniu, le-a adus beneficii amândurora. Cei doi au atras și atrag și pe teren, și dincolo de el. Cuplul de adversari-amici, care se vizitează în timpul liber, își ajută fundațiile umanitare, fac tot soiul de evenimente împreună, împart același sponsor major (Nike), și, mai ales, care se complimentează reciproc de mama focului. Un scenariu ideal.

Când, la această masă a bogaților cu stil, a apărut Novak Djokovic, aproape neinvitat, lucrurile au început să se schimbe un pic. Pentru mulți ani, sârbul n-a fost altceva decât un challenger enervant, dar nepericulos; un loc 3 etern, inevitabilul învins din semifinale, fie de Federer, fie de Nadal. Dacă rezultatele nu l-au ajutat în primă fază, Djokovic a făcut tot posibilul pentru a capta atenția publicului și de a încerca să transforme cursa în doi a lui Federer și Nadal într-un triumvirat. Maniera în care s-a comportat deseori Djokovic, mai ales la începuturile carierei sale de jucător de top, i-a atras însă diverse antipatii. Iar dacă Nadal s-a apropiat instant de Nole, Federer a avut fix reacția opusă. Și chiar dacă, între timp, Djokovic dă dovadă că s-a maturizat foarte mult, râca dintre cei doi a rămas, și se traduce acum printr-o tensiune evidentă la mai toate meciurile lor directe.

Bunăoară, au existat acele faimoase imitații ale lui Novak, clovnul de serviciu, vreme de mulți ani, în vestiar. Djokerul era, într-o vreme, mai cunoscut pentru asta decât pentru trofeele câștigate, iar clipurile cu el imitându-i pe Nadal, Roddick, Sharapova sau alții au făcut carieră pe Internet. Dacă Nadal n-a comentat decât foarte rar și s-a mărginit să accepte totul ca pe o glumă, cam nesărată, dar o glumă, Federer a perceput totul drept o lipsă de respect din partea sârbului.

“În vestiar el este mereu foarte respectuos față de mine, destul de tăcut. Dar am mai auzit niște lucruri. N-am văzut ceea ce a făcut el în vestiar (n.r. episodul în care Novak îl imită pe Federer în vestiar – video la finalul articolului). Știu că unii dintre jucătorii care au fost imitați de el nu-s tocmai fericiți. Mai știu că altora li se pare amuzant. Cred că merge pe o linie destul de subțire. Pe de altă parte, cui îi pasă ce cred alții, cam așa se întâmplă, așa gândești când ești tânăr. Așa gândeam și eu. Dacă fanilor le place, poate că e bine pentru tenis”, spunea Federer despre acel episod.

Apoi, Roger n-a primit prea bine teatralismul arhicunoscut al lui Djokovic. La începuturile carierei lui, sârbul păcătuia prin limbajul corpului, văicăreala excesivă de pe teren și nenumăratele retrageri. În ultimii doi ani, Nole și-a mai rezolvat din problemele fizice, dar tot nu s-a dezbărat de toate ticurile actoricești.

Federer l-a criticat, întâi subtil, apoi chiar în public, pentru aceste obiceiuri, mergând până acolo încât, într-un interviu de după victoria obținută în sferturile Australian Open 2009 (6-3, 6-0, 6-0 cu Del Potro), Fed să-l chestioneze pe Djokovic, care, în calitate de campion en-titre, tocmai se retrăsese din sfertul său cu Roddick, într-un moment în care era condus cu 2-1 la seturi și cu 2-1 în decisiv.

“Nu e ca și cum n-ar mai fi abandonat în trecut în cariera sa. E dezamăgitor să vezi un jucător de top renunțând. S-a retras și cu mine, anul trecut, la Monte Carlo, din cauza unei dureri de gât; astea-s genul de lucruri care te fac să-ți pui întrebări”, spunea Federer, care l-a bătut pe Roddick în semifinale, dar a pierdut apoi cu Nadal faimoasa finală AO ’09.

 

Punctul de pornire al tensiunii dintre cei doi ar putea fi în 2006, la meciul de Cupa Davis dintre Serbia și Elveția. Atunci, Djokovic a cerut mai multe time-out-uri medicale în timpul meciului cu Wawrinka (pe care l-a câștigat în cinci seturi), tabăra elvețiană acuzându-l de lipsă de fair-play, iar Federer insinuând că întreruperile provocate de Djokovic au fost intenționate și că au fost menite să-l scoată din ritm pe Stanislas.

Când, în aceeași întâlnire de Davis Cup, Federer l-a învins lejer în trei seturi fără istoric, Novak a luat iar o serie de medical time-outs, făcându-l pe elvețian să-l atace în timpul conferinței de presă: “Nu îl cred cu accidentările, nu e deloc amuzant, vorbesc serios. Cred că e o glumă proastă ce face el. Regulile sunt ca să fie folosite, nu abuzate, iar el asta face de cele mai multe ori, le abuză. N-am fost deloc amuzat să-l văd cerând time-out medical, apoi fugind ca un iepure, fără niciun fel de problemă”.

Djokovic a încercat să pună iar presiune pe elvețian la AO 2007, declarând un “Federer is going down” care nu mai are nevoie de interpretare. Federer a câștigat însă, și atunci, în trei seturi (Întreaga listă de meciuri directe dintre cei doi poate fi găsită aici).

Când însă, în 2008, Djokovic l-a învins, în fine, pe Federer în semifinalele AO, câștigând ulterior primul său Slam, părinții sârbului, care n-au fost deloc fericiți după acea conferință de presă a lui Fed din 2006, au făcut o declarație cel puțin provocatoare. “Regele a murit, trăiască Regele”, aluzie la victoria lui Nole.

Câteva luni mai târziu, în același an, la Monte Carlo, Djokovic se retrăgea din meciul direct cu Federer, acuzând … dureri de gât, provocând declarația nervoasă a lui Federer citată mai sus. Este și meciul faimosului “Be Quiet, ok?” transmis, în timpul meciului, de Federer către boxa familiei lui Djokovic. Faza, arhicunoscută și ultracomentată, nu i-a picat deloc bine lui Djokovic, un tip pe care îl poți bănui de multe, dar nu că n-ar avea mândrie.

Cam acestea au fost, de-a lungul anilor, punctele majore ale tensiunilor între cei doi. Excesivele celebrări ale victoriilor de către Djokovic au contribuit și ele la sporirea intrigii.

În plus, totul s-a transmis și pe teren, acolo unde, în meciurile directe, am avut parte de câteva episoade de-a dreptul faimoase: hot-dog-ul lui Federer, o fază destul de umilitoare, pe care Djokovic n-a primit-o tocmai grozav, victoriile pe care Djokovic și-a “permis” să le obțină chiar la Federer acasă, atât la Dubai (acolo unde Roger are un fel de cartier general), dar mai ales la Basel, turneul de casă al elvețianului, apoi cele două situații în care Djokovic a câștigat, în doi ani succesivi, semifinale la US Open după ce a salvat mingi de meci, și mai ales epicul de anul trecut de la Roland Garros, când Federer i-a oprit seria de 43 de victorii a sârbului.

Chestionat cu privire la forehandul faimos cu care Djokovic a salvat o minge de meci anul trecut, la US Open, Federer a spus că nu înțelege cum cineva poate încerca o astfel de lovitură. “Încredere? Glumești? Uite, unii jucători cresc jucând așa. Îmi amintesc unele meciuri de juniori. Ești condus cu 5-2 în decisiv și toți încep să trântească lovituri după lovituri. Unele intră, așa au fost ei învățați să joace. Eu n-am jucat niciodată așa. Eu sunt de părere că munca foarte multă pe care o depui va avea rezultate. Așa că pentru mine e foarte greu de înțeles cum poți să joci un astfel de punct la minge de meci. Dar poate că el asta face de 20 de ani, și pentru el e foarte normal”.

Tradusă, această declarație conține cam toate motivele pentru care Federer nu l-a agreat niciodată sincer pe sârb: stilul neortodox al acestuia, personalitatea foarte colorată, stilul teatral, comic al lui Djokovic.

Timeline-ul momentelor tensionate dintre cei doi:

Episodul Cupa Davis: Djokovic pe elvețieni în timpul meciului de Cupa Davis dintre Serbia și Elveția din 2006 (4-1) cu nenumăratele timeout-uri medicale pe care le-a cerut la jocurile cu Wawrinka și Federer. Ulterior, Federer a criticat, la conferința de presă, comportamentul sârbului, acuzându-l, voalat, de lipsă de fair-play.

Declarații războinice. În 2007, Djokovic promitea că-l bate pe Federer (“Federer se duce la fund!”), dar a pierdut atât la Australian Open, cât și finala de la US Open, care a rămas până în ziua de azi singura lor finală de Slam. În 2008 însă, sârbul îl bate pe Federer la Australian Open, motiv pentru mama lui Novak să proclame în presă finalul ‘regimului Federer’: “Regele a murit, trăiască Regele!”

Be Quiet! În 2008, la Monte Carlo, Djokovic se retrage acuzând o durere de gât, ulterior ironizată de presă și de însuși Federer. Înainte de retragerea lui Novak, Federer are faimoasa reacție către boxa familiei Djokovic. “Be quiet, ok?”

Altă retragere: În 2009, la Australian Open, Djokovic se retrage din sfertul cu Roddick. Dacă ar fi câștigat, l-ar fi reîntâlnit pe Federer. Elvețianul ia din nou poziție la un interviu, spunând că nu e prima oară când Djokovic aruncă prosopul. (video-ul de mai jos, după 1:20) 

Racheta ruptă de Federer. Tot în 2009, Federer, peste măsură de nervos într-un meci cu Djokovic, rupe o rachetă, într-una dintre rarele momente de nervozitate extremă ale elvețianului.

Tweener-ul. În 2009, Djokovic e prins pe picior greșit de execuția fabuloasă a lui Federer de la US Open. Momentul intră în folclorul tenisului, iar pe Internet se vorbește despre „punerea la punct” a sârbului.

Mingile de meci. În 2010 și 2011, Djokovic salvează mingi de meci în semifinalele US Open disputate cu Federer, reușind, ulterior, răsturnări de situație dureroase pentru elvețian.

Degetul. În 2011, Federer reușeșe să răzbune numeroasele înfrângeri din ultimele meciuri cu Djokovic, învingându-l în semifinalele RG și oprindu-i fabuloasa serie de 43 de victorii succesive, în ceea ce a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria Roland Garros. Ca pentru a-și sublinia revenirea, Federer a sărbătorit cu acel faimos gest cu degetul, simbolizând parcă un “nu treci de mine, fie și dacă ai câștigat 43 de meciuri la rând”.

Imitațiile lui Djokovic. Populare printre fani, ele nu prea au căzut bine jucătorilor imitați. Iată-l, aici, imitându-l, printre alții, și pe Federer, într-un moment din vestiar.

Citește și:

Istoria meciurilor dintre Federer și Djokovic