Turneul Campionilor, preview | Super eroi, super acțiune. De luni, pe ecranele din toată lumea

 

Turneul Campionilor îmi dă mai mereu senzația aceea pe care o ai atunci când vezi adunați, în filmele de acțiune americane, mai mulți super eroi la un loc și știi că se lasă cu la fel de super bătaie. Sau în muzică. Cui nu-i plac colaborările acelea spectaculoase, featuring-urile care adună la un loc mai multe vedete, adesea reprezentând genuri de muzică diferite, dar care cântă împreună la ocazii speciale, iar spectacolul este, de fiecare dată, garantat.

La fel și aici. Bine, exceptând partea cu colaborarea. Nimeni n-o să colaboreze cu nimeni la Turneul Campionilor. În schimb, se va lăsa cu super bătaie. World Tour Finals, sau The Showdown, cum, americănește, mai este botezată prin promo-urile ATP-ului, a ajuns, în ultimii ani, la un nivel remarcabil. A ajuns cam ce se dorea să fie, sau ce ar fi trebuit să fie această competiție, nu întodeauna la fel de atrăgătoare și spectaculoasă precum e azi. Mutarea la Londra i-a priit. Este al 4-lea an la rând în care Londra găzduiește această reuniune G8 la nivel înalt a tenisului masculin, și de la an la an reacțiile au fost tot mai bune. La fel și rețeta financiară, nu mai departe de acum câteva zile oficialii confirmând succesul remarcabil de care se bucură Turneul Campionilor, cu atât mai remarcabil cu cât încă mai traversăm vremuri grele. Doar vreo câteva mii de bilete îi mai despărțeau pe organizatori, cu o zi înaintea startului evenimentului, de “casa plină”. Iar feedback-ul jucătorilor, încântați de condițiile de la O2, a fost de fiecare dată excelent. Motive pentru care ATP e foarte aproape să extindă contractul cu Londra, care urma să expire în 2013, pentru alți doi ani.

Și pentru fani e o competiție la fel de interesantă, cu un farmec aparte. Formatul contribuie la asta. Nu vezi pe fiecare zi în luptă directă pe cei mai buni jucători din lume, iar faptul că se joacă pe grupe, iar un jucător care pierde are șansa să continue, diferit față de formatul istoric al tenisului – eliminare directă – adaugă o savoare aparte.

Turneul Campionilor e (încă) o ocazie să realizezi cât de răsfățați și de norocoși suntem să fim contemporani cu această generație de mari campioni, cu care avem ocazia să ne întâlnim aproape săptămânal. Chiar și în condițiile absenței lui Nadal, interesul este enorm, iar intrigile, numeroase. Singurul “regret” e că nu se joacă și cu locul 1 pe masă. Însă asta nu va scădea cu nimic din orgoliile jucătorilor. Mai cu seamă că nu e prea clar cine ar trebui să primească titlul neonorific de Jucătorul Anului. După un sezon lung, complicat și echilibrat, nimeni nu s-a detașat evident, fiecare dintre cei din Big Four impresionând cu ceva. Nu și-au împărțit doar titlurile de Slam, ci și perioadele de dominare. Nole a câștigat în Australia, și, per ansamblu, a fost cel mai constant. Federer a câștigat Wimbledon și a revenit pe primul loc, depășind recordul lui Sampras, Murray a spart, în fine, blocajul Slamurilor și a triumfat la US Open, după ce, anterior, cucerise aurul olimpic. Între aceste momente, absentul Nadal a dominat ca de obicei, cu autoritate, zgura. Un titlu la WTF ar cântări destul de greu, dacă nu decisiv, în toată această discuție. Ar conta și în clasament, chiar dacă, pe moment, lucrurile sunt clare, cu Djokovic sigur de locul 1 la finalul sezonului. În ianuarie și, în general, în 2013, nu vor mai fi la fel de clare, anunțându-se o posibilă vânzoleală în fotoliul de lider. Și sunt puncte multe în joc: în cazul în care va câștiga toate meciurile, viitorul campion va primi 1.500 de puncte.

Bătălia finală se dă așadar la Londra, oraș care a avut un 2012 de grație, găzduind trei mari turnee: Wimbledon, Turneul Olimpic și, acum, World Tour Finals. Pentru noi, prezența lui Horia Tecău, pentru ultima oară alături de Robert Lindstedt, e un motiv suplimentar de interes. Să vedem, așadar, la ce să ne așteptăm.

 

Grupa A

Novak Djokovic

În 2012 –  a câștigat Australian Open, a făcut finale la Roland Garros și US Open. A câștigat trei turnee Masters (Miami, Toronto, Shanghai), plus un titlu la Beijing. Mai are alte 3 finale. În 2011 a fost eliminat în grupe.

Andy Murray

În 2012  – a câștigat US Open și Turneul Olimpic, a făcut finala la Wimbledon. A mai câștigat la Brisbane. Mai are alte 3 finale. În 2011 s-a retras în grupe.        

Tomas Berdych

În 2012 – a câștigat la Montpellier și Stockholm. Mai are alte 2 finale. În 2011 a pierdut în semifinale la Tsonga.

Jo-Wilfried Tsonga

În 2012 – a câștigat la Doha și la Metz. Mai are alte 2 finale. În 2011 a fost finalist, învins de Federer.

Meciuri directe între cei 4:

Djokovic vs Murray 9-7

Djokovic vs Berdych 10-1

Djokovic vs Tsonga 8-6

Murray vs Berdych 3-4

Murray vs Tsonga 6-2

Berdych vs Tsonga 4-2

 

De departe grupa mai tare dintre cele două, în sensul de echilibru. Chit că-s doi favoriți cerți, însă Djokovic și Murray nu vor avea deloc viață ușoară cu Tsonga și Berdych, doi jucători maturi, întotdeauna primejdioși, buni pe indoor și motivați îndeajuns de mult. Formatul de grupă complică și mai mult calculele. Vom vedea reluate câteva rivalități care, de regulă, se lasă cu scântei: Djokovic și Murray au jucat deja o mulțime de meciuri în 2012, majoritatea cu o miză aparte. Djokovic și Tsonga au oferit un meci epic la Roland Garros, pe care francezul probabil că încă îl mai visează. Iar Berdych are un head-to-head pozitiv cu Murray.

Djokovic vine la Londra într-o altă postură față de 2011, când, aproape epuizat, n-a contat practic, fiind eliminat din grupe. Totuși, tocmai ne pregăteam să spunem că finalul de sezon îi aparține (două titluri post-US Open), când au reapărut norii în viața sârbului. Nole a admis că e preocupat de o serie de noi probleme personale și e de văzut la ce nivel va fi el din punct de vedere psihic.

Murray joacă pentru prima oară la Londra după triumful olimpic. De la US Open încoace, Andy a surprins prin cele trei meciuri cedate după ce a avut minge de meci (Raonic, la Tokyo, Djokovic, la Shanghai, Janowicz, la Paris). Miza e alta aici, iar Turneul Campionilor i-ar consolida statutul pe care i l-au conferit cele două mari succese din această vară.

Tsonga vine cu un nou antrenor, cu jocul său tradițional exploziv, dar și cu presiunea apărării performanței de anul trecut, când a făcut finala. Iar Berdych e mereu periculos, și de la US Open încoace, foarte încrezător. Să nu uităm că cehul joacă și cu un gând la finala Cupei Davis, pe care o va juca săptămâna post-WTF, cu Spania, și despre care a spus că e foarte importantă pentru el.

 

Grupa B

Roger Federer

În 2012 – A câștigat Wimbledon și argintul olimpic. A câștigat trei turnee Masters: Indian Wells, Madrid, Cincinnati. A mai câștigat titlurile de la Rotterdam și Dubai. Mai are alte 2 finale. În 2011 a câștigat trofeul la Turneul Campionilor.

David Ferrer

În 2012 – A câștigat titlurile de la Auckland, Buenos Aires, Acapulco, Hertogenbosch, Bastad, Valencia. Mai are o finală. În 2011, a făcut semifinală, învins de Federer.

Juan Martin Del Potro

În 2012 – A câștigat titlurile de la Marseille, Estoril, Viena și Basel. A mai câștigat bronzul olimpic. Mai are o finală. În 2011 nu a participat.

Janko Tipsarevic

În 2012 – A câștigat titlul la Stuttgart. Mai are 2 finale. În 2011 a fost eliminat în grupe.

Meciuri directe:

Federer – Ferrer 14-0

Federer – Del Potro 13-3

Federer – Tipsarevic 4-0

Ferrer – Del Potro 5-2

Ferrer – Tipsarevic 3-1

Del Potro – Tipsarevic 3-0

 

Nu există, printre cei 8, un jucător care să înțeleagă acest turneu mai bine ca Federer. Elvețianul iubește fără doar și poate Turneul Campionilor, dovadă că s-a calificat aici de 11 ori consecutiv, câștigând-o de 6 ori (2003-2004, 2006-2007, 2010-2011). Federer a avut mereu WTF printre prioritățile lui, și nici acum lucrurile nu stau altfel. Iar grupa îl ajută. Cu greu și-ar fi putut dori o tragere la sorți mai bună: Federer a câștigat 31 dintre cele 34 de meciuri jucate cu cei trei rivali din grupă. Cel mai greu obstacol îl va găsi, încă o dată, în Juan Martin Del Potro, cei doi dezvoltând un serial incitant în 2012, care va ajunge la Londra la episodul 8, și care ne-a oferit câteva meciuri absolut superbe.

Argentinianul devine un expert indoor, cu trei titluri și o finală în 2012 pe această suprafață, și, dacă nu va resimți oboseala (e la a 4-a săptămână consecutivă pe care o joacă), ar putea transforma Londra în scena unui posibil mare succes.

David Ferrer nu poate fi neglijat, dar spaniolul va trebui să se recupereze după finala jucată la Paris, la rându-i venită după cea de la Valencia. O cifră remarcabilă pentru el: este jucătorul din ATP cu cele mai multe victorii în 2012: 71 la număr. Nu Djokovic, nu Federer, ci David Ferrer.

Mai rămâne Tipsarevic, sârbul care profită de absența lui Nadal, dar care va avea de tras pentru a ieși din grupă. Dar dacă Ferrer și Del Potro chiar vor resimți oboseala, atunci Tipsy trebuie să fie pe fază.

 

 

Vin ultimele șapte zile ale circuitului în acest an, să ne bucurăm din plin de ele!