România cedează cu 2-1 în fața Japoniei, la prima participare la BJK Cup Finals

România a fost învinsă de Japonia la BJK Cup Finals, scor 2-1 pentru asiatice, care se califică în sferturile de finală, unde vor întâlni sâmbătă Italia, în vreme ce echipa noastră părăsește competiția de la Malaga. România va avea o altă șansă în 2025, urmând să joace un meci de calificare în aprilie.

Ana Bogdan a adus primul punct al zilei în tabăra României, cu o victorie contra lui Nao Hibino, 6-2, 6-4. Ena Shibahara, înlocuitoarea lui Naomi Osaka, a câștigat cu Jaqueline Cristian, 6-4, 7-6 (2), iar în decisiv, dublul japonez format din Shuko Aoyama și Eri Hozumi a învins perechea română Monica Niculescu / Gabriela Ruse, scor 6-1, 7-5. 

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

La cald, pare o oportunitate pierdută, un meci pe care l-am avut cumva la îndemână și pe care l-am fi putut sau ar fi trebuit să-l câștigăm. Toate, lucruri adevărate, însă la fel de adevărat e și că acest meci cu Japonia a fost tot timpul o imensă necunoscută. Sau o capcană.

Scriam în preview că turneul final al BJK Finals este o competiție într-un format comprimat, în care contează foarte mult forma de moment a jucătoarelor. Într-o perioadă a anului în care sezonul e, practic, încheiat, iar sportivele vin după luni întregi de competiție extenuantă, această formă – sau mai bine zis, abilitatea de a se conecta rapid la tensiunea unei competiții pe care România și Japonia au mai și deschis-o – era o chestiune cumva necunoscută.

Mai scriam și că e posibil ca acest format în care România a debutat cu această ocazie să vină cumva cu elemente la care fetele să nu se aștepte, pentru că nu le-au mai trăit anterior, în sensul de a ști să te conectezi repede la tensiunea competiției. Și mai spuneam că Japonia, deși abordabilă, e o echipă greu de scuturat, cumva înșelătoare, lucru accentuat și de absența lui Naomi Osaka. Toate astea s-au dovedit a fi, până la urmă, adevărate, într-o zi care a început frumos și promițător, dar care a scăpat repede de sub control. 

E drept, aceleași îngrijorări le-au avut, probabil, și japonezele – și ele sunt la sfârșitul sezonului, și ele sunt debutante la turneul final – dar la urma urmelor nu putem privi lucrurile decât din perspectiva noastră și din perspectiva a ce putea controla echipa noastră. Iar la trasul liniei, forma sportivă a noastră nu a fost cea mai bună, intensitatea nu a fost acolo și nici mult timp de recalibrare nu a fost. Finalmente, rezultatul final e unul corect cu ce a fost pe teren.  

Formatul comprimat de care vorbeam înseamnă, de fapt, că e spațiu foarte mic de manevră. Poate părea implauzibil, dar uneori parcă e mai la îndemână să câștigi în formatul de trei meciuri din cinci decât în cel de două meciuri din trei, chiar și dacă ești condus cu 0-2 în 3/5. Un meci clasic de BJK Cup, precum a fost barajul cu Ucraina, îți dă șansa să te regrupezi după prima zi, în cazul în care n-ai intrat bine în meci, să-ți legi rănile și să vii cu o energie de nebănuit a doua zi. 

Contra Japoniei, spațiul de manevră n-a prea fost. Dacă agreăm că Ana era favorită cu Nao Hibino, iar dublul lor era, probabil, mai bine cotat decât al nostru (în cam orice formule), toată greutatea se punea pe meciul al doilea, dintre Jaqueline și Ena Shibahara. 

Un meci în care, deși scorul a părut strâns, deși a luptat și deși nu poate spune nimeni că n-a încercat sau n-a vrut, Jaq n-a reușit să intre cu adevărat cum și-ar fi dorit în tensiunea luptei, trebuind să joace mereu catch up cu adversara ei, să vină din urmă și să trebuiască să țină pasul. Shibahara, care făcuse parte din dublul ce le-a învins la Jocurile Olimpice pe Ana și pe Jaqueline la Paris, a făcut un meci foarte bun, foarte exact, a executat meticulos un plan simplu și eficient, potrivit pentru o suprafață iute precum cea de la Malaga. Sigur, a jucat bine, dar Ena nu e o jucătoare care să nu poată fi pusă în dificultate, care să n-aibă puncte slabe de exploatat.

Din păcate, Jaqueline, care a avut un sezon lung și de succes, dar care nu mai e, în ultimele săptămâni, la același nivel cu prima jumătate a anului, pur și simplu nu a avut acea claritate azi și nu a găsit nimic în meci – nici break-ul avans luat la startul setului doi, nici cele două game-uri în care a servit cu succes ca să stea în meci la 4-5 și 5-6 – de care să se agațe, care s-o încarce. Dacă ar fi avut șansa să joace și a doua zi, e foarte plauzibil că Jaq ar fi învins orice jucătoare ar fi trimis Japonia pe teren. În ziua asta însă, nivelul ei nu a fost suficient pentru victorie.

Asta a setat terenul pentru un meci decisiv în care scenariul acesta frustrant s-a repetat. Moni și Gabi au intrat chiar și mai rău în meci decât a făcut-o Jaq, niponele erau deja pe valul încrederii dat de revenire, iar câteva greșeli în momente cheie au făcut ca meciul să scape repede din mână. Cele trei mingi de meci salvate pe final de set doi au fost doar o senzație că fetele pot întoarce din nou dramatic. N-au putut întoarce, pentru că dublul Aoyama / Hozumi, păstrat inspirat de experimentata Ai Sugiyama (care ar fi putut să o aducă în echipă pe Shibahara) și-au exercitat autoritatea asupra jocului, controlând situația la 5-5, când Gabi dăduse tonul acelui mic comeback.

Finalmente, un 2-1 pentru Japonia care, deși venit după o zi lungă, s-a simțit ca și cum a trecut foarte repede. E un sentiment care, probabil, e influențat și de faptul că am ieșit așa repede din competiție, încă din prima zi. Dar asta n-ar trebui să facă uitate lucrurile bune de peste an.

E frustrant, echipa României e cu siguranță mai bună de atât, și-a meritat locul la BJK Cup Finals și merita măcar acel sfert de finală cu Italia, în care, ca outsideri și cu un meci în plus în spate, am fi jucat cu o libertate pe care nu am avut-o neapărat azi. Dar ăsta-i tenisul, uneori nu poți să apuci un meci și nu mai ai timp să revii, așa-i formatul, uneori întorci de la 0-2, alteori pierzi de la 2-0 sau, ca azi, de la 1-0, și așa vin experiențele din care învățăm. Data viitoare, în speranța că fetele vor putea să se califice din nou, vor ști mai multe, vor fi mai experimentate cu formatul și vor fi și mai pregătite.