Unde rămăsesem? Simona Halep revine într-un circuit schimbat, în care adversarele ei n-au stat pe loc, în timp ce ea a fost ținută pe loc. Idei despre revenirea Simonei

Atunci când, în 2022, cariera ei a intrat, brutal, într-o lungă perioadă de pauză, Simona venea după o vară reușită. Tocmai ce făcuse o semifinală de Wimbledon, prima ei semifinală de Slam din 2020. Trecuseră, în acel interval, opt turnee de Grand Slam, dintre care ea nu putuse participa la trei. Apoi a continuat turul de forță câștigând titlul în Canada pentru a treia oară. Era al 24-lea trofeu al carierei. A reintrat în Top 10, unul dintre obiectivele ei. Concluzia se forma singură: după câțiva ani complicați, cu accidentarea serioasă suferită înainte de RG 21 și cu pandemia care a ținut-o departe de teren, Simona era înapoi – joc, rezultate și clasament – la nivelul atins în anii 2018-2020.

Dar efortul prelungit de peste vară – jucase 22 de meciuri în doar câteva săptămâni, câștigând 19 – a ajuns-o din urmă, ea retrăgându-se înainte de turul al doilea la Cincinnati și pierzând apoi în primul tur la US Open. După care a început haosul. Acum, Simona reia firul. Dar o face într-un cu totul alt context.

De la zero

De la anunțul suspendării Simonei (7 octombrie 2022) și până în prezent, când lucrurile, în sfârșit, s-au lămurit, au trecut peste 500 de zile, s-au jucat alte cinci turnee de Grand Slam, s-au schimbat lideri mondiali și s-au desfășurat zeci de turnee. E o perioadă pe care Simona nu o mai poate recupera, pe care nimeni nu i-o mai poate da înapoi – chiar dacă suspendarea ei se încheiase pe 6 iulie 2023. O perioadă în care, literalmente, Simona a pierdut tot ce se putea pierde în calitate de jucător profesionist de tenis: punctele, locul în clasament, încrederea. Și, peste toate, dreptul de a profesa.

Simona va trebui acum să reconstruiască tot ce s-a pierdut în această perioadă, pornind de la zero cu totul. Din fericire, ea are puterea sufletească de a alege să privească la bucuria revenirii, nu la frustrarea timpului pierdut. Se va concentra pe faptul că are șansa de a-și încheia cariera exact așa cum trebuie și cum merită: pe teren, în condițiile ei, făcând ceea ce a iubit dintotdeauna. Fără îndoieli, fără pete.

Partea mai puțin bună e evidentă pentru oricine. Efectele pe care această absență le-a avut asupra Simonei sunt greu de cuantificat. Nu mai e vorba doar de timpul scurs, ci de cum a afectat-o, în mod direct, pe Simona, toată această perioadă – în special din punct de vedere mental.

Simona și-a susținut cauza impecabil și a încasat, cu demnitate și curaj, tot ce a primit timp de aproape doi ani. Dar fiecare amânare, fiecare săptămână care a trecut fără să știe ce se va întâmpla cu ea și cu cariera ei, incertitudinea permanentă, perspectiva de a-i fi pusă sub îndoială onoarea și, apoi, decizia bulversantă dată de SR au măcinat-o rău. Darren Cahill a numit toate astea, pe bună dreptate, o „tortură”. Au afectat-o într-o manieră greu de înțeles pentru cineva care nu a trebuit să se trezească în fiecare dimineață și să vadă cum a mai trecut o zi, o săptămână, încă o lună și încă o lună, iar tot ce a construit o viață – cu mult efort și în mod onest – riscă să se spulbere.

Circuitul. Ce s-a schimbat și cum s-a schimbat circuitul WTA de la suspendarea Simonei

În august 2022, ultima dată când Simona a jucat un meci oficial, Aryna Sabalenka nu avea câștigat niciun Grand Slam (acum are două), Anett Kontaveit era numărul doi (acum e retrasă), Garbine Muguruza și Paula Badosa erau în top 10 (acum prima e retrasă, a doua e în top 100). Iar Simona era pe locul 7 (acum nu mai are clasament). Atât de multe s-au schimbat.

Dacă vei întreba orice jucătoare trecută de 30 de ani – deci trecută prin multe lupte grele – despre starea circuitului WTA, răspunsul primit va fi, cel mai probabil, același: circuitul WTA nu mai e la fel ca acum doi sau trei ani.

Nu doar că au apărut generații noi, dar aceste jucătoare din noile generații au dus tenisul la un alt nivel, pentru că fizic sunt la alt nivel: sunt mai bine pregătite, există modele care le-au arătat că e posibil să reușești neavând mare experiență (Gauff, Răducanu, Andreeva). Acel prag dintre jucătoarele de top și cele la început de drum nu mai e la fel de greu de trecut.

Acest prag obișnuia să fie destul de bine delimitat: se simțea clar diferența de nivel, era suficient doar că jucătoarea mai experimentată să accelereze la un moment dat pentru a se impune într-un meci. Karolina Pliskova, care are multă experiență și a evoluat la cel mai înalt nivel exact în același timp cu Simona, a descris situația actuală a circuitului WTA drept “un circuit foarte deschis”. “Circuitul feminin e mult mai deschis, fiecare meci poate fi câștigat de oricine. Înainte, poate că jucătoarele din Top 20 erau mai sigure că ajung mai departe în turnee, dar acum poți pierde cu oricine. Deci nivelul mi se pare mai puternic, calitatea tenisului la fel, și nu mai depinde așa mult de clasament, oricine din Top 200 poate juca bine”, spunea ea la Transylvania Open, într-un interviu pentru Treizecizero.

Jucătoarele sunt cele mai în măsură să evalueze starea curentă a turului; faptul că circuitul a fost și este într-o continuă schimbare se reflectă, de altfel, în dinamica de peste an. E drept, turneele mari sunt câștigate de jucătoare mari (Swiatek – Sabalenka – Rybakina, cărora li se adaugă Gauff, sunt numele care au dominat în ultimii ani turneele majore). Dar circuitul înseamnă mult mai mult de atât. În ultimii doi ani au apărut în circuit o multitudine de jucătoare care mai de care mai interesante: de la Mirra Andreeva, Linda Noskova, Emma Navarro, Ashlyn Krueger, Eva Lys, până la surorile Fruhvirtova. Tenisul pe care-l propun aceste nume din noul val – mai fizic, mai agresiv, mai copleșitor – e iar diferit față de ceea ce circuitul WTA ne-a obișnuit.

Jocul, în general, a evoluat către un tenis mai mult bazat pe forță, ceva mai uniformizat, în care insulele de variație sunt ceva mai rare.

În acest moment putem spune că circuitul are mai multe straturi de jucătoare. E grupul celor menționate mai sus, aflate la început de drum, dar care au rezultate foarte bune pentru vârsta și experiența lor. Mai e grupul cele care acum intră cu adevărat în prim-plan și acum încep să își valorifice toate calitățile (Yastremska, Kostyuk, Blinkova, Paolini, Boulter, Donna Vekic). Sunt jucătoare care pot învinge oricând pe oricine (Ostapenko, Pegula, Vondrousova, Haddad Maia, Krejcikova). Plus elita curentă, cele care sunt, în acest moment, la un alt nivel față de toată lumea și e nevoie de ceva în plus întotdeauna pentru a avea o șansă în fața lor (Swiatek, Rybakina, Sabalenka).

Simona găsește, așadar, un circuit deschis și puternic, în care diferențele sunt mici. Va întâlni adversare noi, care au debutat în circuitul WTA în perioada în care ea a lipsit, dar și adversare  pe care le-a întâlnit înainte de suspendare și care au progresat remarcabil în ultimul doi ani. Aici va fi una dintre marile provocări pentru Simona: în tot acest timp, adversarele ei nu au stat pe loc – dar ea a fost ținută în loc.

Unde se situează Simona în acest moment?

E, probabil, ceea ce ne-am dorit cu toții, în ultimul an și jumătate: să ajungem în punctul în care să avem luxul de a avea din nou o astfel de dezbatere, strict despre tenis. Momentul în care putem vorbi din nou, fără rețineri ori teamă, despre șansele Simonei Halep în tenisul profesionist; despre turneele la care va lua parte, meciurile pe care le va disputa, adversarele pe care le va întâlni și toată această rutină care i-a înveselit pe fanii tenisului de mai bine de un deceniu.

Suntem într-un moment important pentru că, odată cu verdictul TAS, Simona a pornit într-o nouă etapă a carierei sale. E un nou capitol, diferit de orice altceva, pe care îl va începe de la zero.

Oricât de banal sună, punctul de plecare în această discuție referitoare la revenirea Simonei Halep în tenis ar trebui să fie acesta: tot ce vine de acum e un bonus. În definitiv, ceea ce ne-a lipsit în acești ani nu au fost neapărat victoriile sau trofeele. Ceea ce a lipsit a fost esența Simonei, acel sportiv care îți arată cum e să cazi de cinci ori și să te ridici de șase, care moare cu adversara de gât și nu o lasă să câștige, care dă emoții tuturor pentru că nu a reușit să închidă meciul la momentul oportun și care își face adversara să se întrebe cum a reușit să treacă atât de rapid din defensivă în atac și să închidă punctul cu un rever în lung de linie câștigător.

Poate că Simona nu va reveni la nivelul dinainte de suspendare, poate revenirea ei nu va fi nici pe departe conform așteptărilor unora, poate va avea dificultăți să depășească toate greutățile și traumele care și-au pus amprenta asupra ei în ultimii ani. Poate nimic nu va fi la fel că înainte.

Sau poate că va reveni mai puternic – așa cum a făcut-o întotdeauna atunci când a căzut și va ajunge, din nou, în postura de jucătoare capabilă să se bată la turnee de Grand Slam. Sigur, acest scenariu pare îndepărtat – dar multe scenarii au părut greu de realizat în cazul Simonei și totuși le-a scris într-o manieră absolut încântătoare.

Cert e că, odată dat la o parte stresul ultimelor luni, reacția Simonei – strict despre tenis – a fost definitorie pentru ea: va veni să concureze. Iar atunci când va intra pe teren, își va dori să câștige, nu doar să fie acolo.

Dincolo de asta însă, e important de subliniat ceea ce cunoaștem la acest moment – și la ce să ne așteptăm, pe termen scurt, de la revenirea Simonei.

Știm că ea reintră în circuit – odată cu Miami – după o perioadă de un an și jumătate în care nu s-a putut antrena la capacitate maximă și nici nu a avut posibilitatea să se antreneze cu oameni din circuit. Mai știm că, multe vreme, antrenamentele Simonei nu au avut un reper sau obiectiv clar – pentru că nu a știut în niciun moment pentru ce se pregătește, neștiind, în realitate, când sau dacă va mai putea juca vreodată tenis la nivel profesionist. De asemenea, ea nu a mai lovit cu vreo colegă de circuit, lucru care contează. Desigur, Simona a transmis constant că e pregătită să joace oricând și pentru asta încearcă să rămână în formă, fiind gata oricând de revenire – însă e greu să fi făcut asta la capacitate maximă, să dai 100% atunci când realitatea ei zilnică a fost cea care a fost. 

Mai știm, de asemenea, că revenirile – de orice fel – sunt grele, dar o astfel de revenire, precum a Simonei, nu se compară cu vreo alta, pentru simplul motiv că aici nu e vorba de o accidentare sau de o pauză luată în mod natural. Vorbim de o pauză forțată, care a deraiat-o complet, și care a obligat-o să trăiască sub un stres zilnic continuu, care a lăsat urme.

De asemenea, mai știm că, în acest moment, Simona nu are o echipă definitivată – și probabil va mai trece ceva timp până când va reuși să-și adune, în jurul ei, oamenii potriviți, în care să aibă încredere în totalitate. După episodul Mouratouglou, Simona va avea nevoie de răbdare pentru a aborda această problemă de încredere – în oamenii cu care lucrează, în ceea ce i se spune, în ceea ce ar trebui să facă.

Însă în toate aceste discuții ușor gri, există și niște tente de optimism. Există posibilitatea că toată această perioadă să fi declanșat în Simona o dorință extraordinară de a juca tenis, de a da totul pe teren.

Există această șansă, ca perioada în care nu a jucat, dincolo de toate greutățile, să o fi activat suficient de mult încât să poată porni această revenire așa cum își dorește. Ea poate accesa acum acea senzație de om liber, care e capabil să mute munții. În plan mental, e din nou foarte plauzibil ca motivația și dorința ei de a performa bine să fi rămas intacte.

Această dorință va trebui aliniată și în plan fizic, pentru că va avea nevoie de timp pentru a reveni la o formă de joc pe măsura abilităților ei, pentru a-și regăsi ritmul, reperele și rutina. Cât timp, nu poate să știe nimeni. De altfel, și primele ei gânduri au fost despre asta: merge la Miami ca să ia contactul cu circuitul cât mai repede și atât.

Toată această revenire e un proces care necesită răbdare și înțelepciune – dar de care Simona și toți cei care i-au dus dorul trebuie să se bucure până la ultima minge jucată. Ce a fost greu, a trecut. Ce va fi de acum încolo e bucuria ei de a juca tenis și a noastră de a o revedea jucând.

Cum s-au derulat alte reveniri?

În circuitul feminin nu există, la această oră, un comeback de tipul celui pe care îl încearcă acum Simona. Au fost jucătoare care și-au dorit să ia pauze intenționate de până la un an sau doi (precum Ash Barty, Anastasija Sevastova sau, mai recent, Amanda Anisimova). Au fost jucătoare care au lipsit din circuit pentru că au devenit mame (Serena, Svitolina, Kerber, Wozniacki, Tatjana Maria). Au fost și jucătoare care au fost absente din circuitul WTA pentru că au fost suspendate – dar pe perioade mai mici sau, fără a minimiza stresul trăit de fiecare, cu situații diferite (Sharapova, Haddad Maia, Errani, Yastremska). Nu mai trebuie argumentat de ce situația Simonei e cu totul aparte.

Dintre jucătoarele care au revenit după pauze naturale (accidentare sau naștere), majoritatea au declarat că se simt bine, că revenirea le-a dat o altă perspectivă asupra tenisului și au reușit, în mare măsură, să revină la un nivel suficient de bun apoi (Serena, Maria și Svitolina sunt un exemplu în acest sens, Kerber și Wozniacki sunt încă la începutul procesului).

Pentru categoria jucătoarelor suspendate, lucrurile sunt amestecate. Hadad Maia a explodat și a atins cel mai bun loc ocupat vreodată în clasament după suspendare. Sharapova nu a reușit, nici pe departe, să revină la un nivel acceptabil (singurul ei rezultat notabil post-revenire a fost un turneu WTA 250, câștigat în China). Yastremska, care are avantajul vârstei, a avut nevoie de aproape doi ani să revină în prim-plan. Iar Errani, deja la 36 de ani, nu a mai ajuns niciodată și nici nu sunt semne că ar mai putea reveni la nivelul din anii ei de glorie.

Aceste exemple nu trebuie, firește, luate ca un reper. Fiecare sportiv acționează și reacționează diferit – dar dacă ar fi necesară o concluzie, aceea e că, în general, tenisul niciunei jucătoare din cele enumerate mai sus nu a dispărut. Poate fizic nu au mai fost la același nivel, poate intensitatea le-a dispărut parțial din joc, dar tenisul și loviturile au fost mereu acolo, ca și cum timpul nu ar fi trecut niciodată. Iar asta ar putea fi suficient pentru a face o revenire reușită.