Sorana a așteptat aproape o carieră. Și nu a renunțat niciun moment să creadă

Așteptarea lungă e dificil de suportat și poate aduce multe dezamăgiri, eșecuri și frustrări. E dificil să știi că faci lucrurile bine și corect, dar e insuficient. E greu când ești aproape, că ai toate datele, dar nu ajungi acolo unde ți-ai dori. E dureros când trebuie să o iei de la capăt, așteptând răbdător „momentul tău”.

Momentul Soranei e acum însă. A venit, 14 ani mai târziu de la primul moment definitoriu al carierei sale – sfertul de finală de la Roland Garros 2009, un moment cu care avea să fie asociată din nou și din nou, o presiune care s-a dovedit prea greu de dus și care, într-un fel, i-a alterat modul în care a privit tenisul o vreme. Sorana a avut de așteptat 14 ani pentru a se întoarce într-un sfert de finală de Grand Slam. E un interval cât o carieră. Iar în acest interval Sorana a căzut dur, a învățat câteva lecții, a ieșit, la un moment dat din afara primelor 100, s-a gândit la retragerea din tenis, a avut mari probleme fizice, a tot schimbat antrenori, sponsori și mișcarea de la serviciu. Totul, până când a început să privească tenisul diferit și a început să aibă răbdare cu sine.

Mai important de atât, a crezut că mai are multe de spus în tenis și a continuat să muncească din greu, fiind convinsă că într-o zi va fi răsplătită. 14 ani mai târziu de la sfertul jucat la Roland Garros, Sorana Cîrstea e din nou sfert-finalistă de Slam.

E o performanță mare, importantă și relevantă pentru tot ceea ce reprezintă Sorana în tenisul mondial, pentru contextul în care obține acest rezultat și pentru drumul anevoios pe care Sori l-a avut de străbătut până la acest rezultat. Este, similar, și o veste minunată pentru tenisul românesc, care primește o porție strașnică de roșu în obraji, văzându-și din nou o reprezentantă în ultimele opt la un Slam.

Victoria pe care Sorana o obține în fața Belinda Bencic poate fi considerată una dintre cele mai mari ale carierei sale – dacă nu cea mai mare. Nu neapărat prin prisma adversarei (jucătoare de top 15), cât prin modul în care a câștigat acest meci atât de important pentru ea și cariera ei, evoluând într-o manieră clară, convingătoare și dominantă pe alocuri.

Belinda Bencic e o jucătoare extraordinară, iar rezultatele pe care le-a atins până acum (câștigătoare de turnee WTA 1000, semifinalistă de Slam, campioană olimpică!) spun multe despre valoarea ei.

Însă există o sincopă care o poate face să devină vulnerabilă: dacă e luată pe sus, agresată și nu e lăsată să își facă jocul – sau simte că nu e lăsată să își pună în valoare loviturile – se blochează, vociferează, se ceartă, își ceartă echipa și nu se mai poate concentra deloc la ce are de făcut.

Practic, odată ajunsă în acest punct, tenisul ei devine complet ineficient, dezordonat și complet haotic. În schimb, dacă se simte în control – și îi dai motive să se simtă în control – atunci povestea se schimbă total, pentru că e capabilă de foarte multe lucruri bune pe un teren de tenis: poate lua mingea devreme, poate schimba rapid direcțiile, se apăra, returnează lung, are o bună viziune asupra terenului.

E important însă să o faci sa ajungă în situația de a se simți copleșită și fără ieșire – iar aici Sorana a făcut o treabă absolut grozavă: a început bine, a revenit convingător când a fost condusă și n-a avut nicio problemă în a-și impune loviturile.

Începutul, mai exact până la 3-0, a fost mai greu, până când loviturile Belinda s-au dereglat. De la 3-0 încolo, Sorana n-a făcut ceva ieșit din comun; a jucat același tenis clar și îngrijit iar Belinda a ratat minge după minge. Elvețianca a încercat, pe final de set, o revenire, însă Sorana a oprit-o la timp, înainte ca lucrurile să se complice inutil. Bencic a revenit de la 0-5 la 3-5, dar Sori s-a redresat la timp și a închis setul cu propriul serviciu în game-ul opt. După un set pe care Sorana l-a început exemplar iar Bencic slab, era important ca Sorana să mențină nivelul ridicat și să nu transmită adversarei ca are îndoieli. Pentru că, în astfel de meciuri și cu astfel de adversare, un punct și o lovitură poate schimba absolut totul.

Era suficient va Sorana să rateze două-trei lovituri iar Bencic și-ar fi făcut curaj, ar fi făcut pasul în față, ar fi pus treptat stăpânire pe joc. Dar, contrar tuturor așteptărilor, Sorana a fost ireproșabilă. A începutul setul doi la fel de convingător, a profitat de stângăciile elvețiencei (a pierdut primul game din setul doi cu o dublă greșeală și o eroare neforțată) și nu a privit în urmă: când Bencic s-a apropiat de ea, a răspuns; când Bencic a lovit mai tăios, Sorana a răspuns pe măsură; când Bencic a amenințat la retur, Sorana a fost promptă cu serviciul.

Setul doi a avut, în linii mari, aceeași desfășurare ca primul: Sorana a fost în prim plan, a greșit puțin și a făcut exact ceea ce trebuie făcut dat fiind degringolada din jocul elvețiencei. Sorana a jucat convingător punctele mari și a avut răspuns la absolut orice tentativă a Belindei de a reveni în meci.

Pentru prima ei semifinală de Slam (și ce bine sună!), Sorana o va întâlni pe Karolina Muchova, cu care a mai jucat până acum de patru ori. Scorul întâlnirilor directe este 3-1 pentru cehoaică, ultimul meci având loc în urmă cu câteva săptămâni la Montreal, cu victoria Karolinei. Poate, totuși, ce a fost mai greu a trecut, iar de aici încolo totul va fi mai limpede, mai facil, mai ușor de obținut pentru Sorana. Cum scriam și după impresionanta victorie cu Rybakina: e loc de și mai bine. Poate chiar începând cu meciul următor.

Foto: Profimedia Images

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)