2012 | Cele mai frumoase cinci meciuri ale anului

Pentru toți cei care urmăresc tenisul îndeaproape, Turneul Campionilor este succedat de o perioadă de recul, în care ne tragem sufletul. Această perioadă durează cam 2-3 săptămâni, după care, like a dog without a bone, începem să gâfâim după Australian Open ca niște netratați. Unii își hrănesc patima cu știri (Djokovic cumpără brânză de măgar, Wozniacki e acuzată de rasism după ce a imitat-o pe Serena, Fed face turul Americii de Sud, transformând până și pozele cu apa dulce din Brazilia în subiecte fierbinți). Dacă totuși găsiți știrile insuficiente, iar Twitterul nu prea îndestulător, va invităm să va îndreptați privirea încă o dată către 2012, un an cum puțini au fost în tenisul recent, cu tot ce a avut el mai bun, mai incitant și mai frumos.

Așadar, cum am făcut și anul trecut, iată un top 5 al meciurilor din anul ce tocmai s-a scurs. Un top scurt, în care nu se regăsesc câteva meciuri care, poate, ar fi meritat. Printre ele: Djokovic – Murray (finala de la Shanghai), Djokovic – Murray (prima semifinală de la Australian Open), Federer – Nadal (cea de-a doua semifinală de la Australian Open), Rosol – Nadal (șocul Wimbledonului), Djokovic – Tsonga (sfertul nebun de la Roland Garros), Wawrinka – Seppi (turul 3, Roma) și, unul dintre preferatele acestui condeier de ocazie, Isner-Djokovic (semifinala de la Indian Wells).

 

Djokovic – Nadal (finala Australian Open)

Dacă a existat un meci din 2012 despre care se va vorbi mult timp de acum încolo, acesta va fi finala de la Australian Open, unde, timp de 6 ore, Nadal și Djokovic au dărâmat un record ce cu greu va mai fi atins. Nole venea după un 2011 în care mutase munții de colo colo, iar Nadal după unul terminat fără prea mare vlagă.

Cu favoritul Nole la cârma meciului timp de vreo 3 ore, lucrurile păreau să se așeze cuminte în patru seturi. N-a fost așa, pentru că de partea cealaltă a fileului era Nadal, nu Troicki, așa că Nole s-a văzut egalat la 4 în setul 4. Un set pe care apoi l-a și pierdut sub presiunea Acelui Rafa, care acum câțiva ani pur și simplu nu putea să piardă.  

Decisivul a făcut din acest meci unul important pentru istorie, avându-l mai întâi în prim-plan pe Nadal, pe care ploaia, în cazul în care a observat-o măcar, nu l-a deconcentrat deloc: a făcut 4-2 – încă două game-uri și ar fi fost one for the books. Dar n-a fost să fie. Și-a pierdut serviciul apoi, și încă o data la 5-5. Game-set-match Djokovic, într-o finală la sfârșitul căreia niciunul din ei nu se ținea prea bine pe picioare.

| Cronica extinsă a meciului pe Treizecizero.ro

| Rezumatul video al meciului:

 

Federer – Murray (finala Wimbledon)

Marea revenire a lui Federer pe locul întâi al clasamanetului a stat, de fapt, în triumful de la Wimbledon, acolo unde iarba, tribunele, tabela și fileul îi sunt pretini de-o viață. Prietenii te mai trădează, dar nu și în iulie 2012, când Federer l-a bătut pe Murray într-o partidă unde doar primul set a fost o încercare reală. Ca de obicei, primul game pe serviciul lui Federer a fost câștigat de Murray; a fost breakul care la finalul setului a contat. Era 1-0, iar Lendl, se părea, făcea toți banii.  

Dar, conform celor știute în tenisul ultimului deceniu, unul e Federer – setul 2 i-a revenit cu 7-5. Apoi, să ne amintim, a venit ploaia, acoperișul a fost tras peste scăfârliile a mii de spectatori, iar ce este mai periculos decât un Roger pe iarbă dacă nu un Roger pe iarbă, indoor? Au urmat mingi din era magică a lui Federer, de pe vremea când îi înșira pe greii anilor 2005-2006. Un break i-a fost suficient pentru a-si lua partea setului: 6-3.  

Ultimul set al meciului, cel de-al patrulea, ne-a oferit două imagini obișnuite: Federer dictând jocul și Murray clătinându-se fără speranța în fața răsfățatului de soartă, Roger Federer. A fost până la urmă 6-4 și iaca, ne-a fost dat să-l vedem încă odată pe Maestru tolănit în iarba tocită de la Wimbledon. Lucky number 17 –  in the bag.

| Cronica extinsă a meciului pe Treizecizero.ro

| Rezumatul video al meciului:

 

Federer – Del Potro (semifinala olimpică)

Înaintea meciului de la Olimpiadă dintre cei doi, meci care avea să facă istorie, scorul întâlnirilor era 12-2. Până la finalul anului, Del Potro avea să mai micșoreze ecartul cu niște victorii spectaculoase și importante, dar în acel moment, favoritul era unul și era clar: Federer.  

Primul set a fost însă numai despre Del Potro, de la un capăt la altul – a servit exemplar, a returnat la fel. Inutil de amintit, turneul era pe iarbă, la Wimbledon, locul unde, numai câteva rânduri mai sus, Federer îl bătea pe Murray în finală. Aceeași arenă, același gazon îngrijit până la obsesie (dați like la pagina Wimbledonului!), însă alt oponent. Del Potro nu debordează de viteză și nici nu are un joc nemaipomenit la fileu. Cu toate astea, primul set l-a dominat autoritar, câștigându-l până la urmă cu 6-3.  

Nici al doilea nu a mers strună pentru elvețian. Era aproape să-și piardă serviciul la 2-2 și la 4-4, iar din tribune, la un moment dat, și-a auzit parcă propriile gânduri: “Not enough, Roger!”. Totuși, serviciul i-a mers elvețianului atunci când a avut nevoie, și a dus setul în ție-break. L-a câștigat, iar apoi a venit marele set decisiv, cel care a transformat o semi-finală de Olimpiadă în cel mai lung meci de 3 seturi din câte s-au văzut.  

Era 9-9 când backhandul argentinianului a crăpat de două ori consecutiv, permițându-i lui Fed să facă 10-9 și să servească pentru meci;  a servit, dar nu a câștigat, așa că Del Potro a revenit, și într-o atmosferă pe care mulți dintre noi am simțit-o de parcă am fi participat fizic la ea, s-a mers până la 17-17, când echilibrul s-a rupt. A câștigat Federer, acontându-și, prin calificarea în finală, prima medalie la simplu din carieră.  

| Cronica extinsă a meciului pe Treizecizero.ro

| Meciul complet:

Serena – Azarenka (finala USO, 2012)

Încă un meci demn de “2012 highlights”, finala de la US Open, la fete, le-a adus în prim-plan pe cele mai bune. De subliniat acest lucru, întrucât, în WTA, clasamentele sunt, uneori, de formă, nu știi niciodată care-i favorită și câte zeci de breakuri urmează. Această prejudecată nu ține atunci când joacă Serena, de departe cea mai completă jucătoare din circuit. Cu toate astea, a fost un meci de trei seturi, toate aprige. Serena nu pierduse niciun set până în finală, ba chiar și la game-uri pierdute stătea nenatural de bine: 19. Și încă o statistica în momentul finalei: Azarenka, numărul 1 monidal, pierduse de 9 ori împotriva Serenei, câștigând doar o dată.  

Primul set, un 6-2 pentru americancă, s-a încadrat în așteptările tuturor: serve-bombă, forehanduri-bombă, backhanduri-bombă. Era, de fapt, jucătoarea care cu ani în urmă, înainte de Azarenka, înainte de Wozniacki, chiar şi înainte de Sharapova sau Safina, câștiga Slam după Slam, făcând din când în când schimb de locuri (1 și 2) cu Venus. Revenirea în meci a Azarenkăi a venit neașteptat și cu același scor: 6-2. Avea să urmeze un decisiv foarte palpitant, dar întrebată la conferința cum de a revenit în acel set doi, Azarenka a apelat la logica de fier a outsiderului cantonat în vorba banală: “E și ea om, are tot două mâini și două picioare”.  

Setul decisiv a avut puncte frumoase și reveniri spectaculoase; a fost, foarte probabil, cel mai reușit set din tenisul feminin al anului 2012. La 3-3, Serena și-a pierdut serviciul la zero, iar apoi a fost incapabilă să facă rebreak, trezindu-se condusă cu 5-3, gata-gata să piardă. Americanca a revenit însă, a egalat, a făcut 6-5, iar apoi breakul i-a adus poate cel mai muncit titlu din ultima vreme.  

| Rezumatul video al meciului:

 

Serena – Razzano (RG 2012)

E mare lucru să o bați pe Serena în general, dar să o faci în turul întâi al unui Slam din 2012 părea de-a dreptul imposibil. Razzano a transformat acest aparent imposibil într-o realitate care le-a adus câștiguri bune câtorva pariori curajoși. A fost și unul dintre cele mai dramatice meciuri (de fete) ale anului, la capătul căruia franțuzoaica a învins și a pus punct șirului de 17 victorii consecutive pe zgură ale Serenei. A fost o vară frumoasă.

Cu primul set câștigat de Serena cu 6-4, puțini erau francezii care în tribune mai sperau că Virginie, compatrioata lor de 29 de ani, să mai întoarcă. A făcut-o, iar Serena a declarant seren: “Asta-i viata”. A urmat un tie-break foarte disputat în setul 2, pe care Razzano a reușit să-l câștige; ceea ce a urmat a făcut din acest meci unul demn de top 5.

Pentru că decisivul avea să ridice tribunele în picioare. Razzano conducea cu 5-0, Serena servea și era 30 egal. A fost nevoie de 8 mingi de meci pentru că Razzano să închidă intr-un final partida, după ce Serena a revenit la 5-3. A fost, după unii, cea mai grea înfrângere suferită de americancă la un GS din 1999 încoace, când a devenit campioană la US Open.  

| Cronica extinsă a meciului pe Treizecizero.ro

| Highlights-urile meciului le puteți vedea aici.

 

***

Citește și:  Cele mai frumoase 5 meciuri din 2011

 

Votează aici cel mai frumos meci din 2012 în ancheta ‘Premiile Treizecizero.ro 2012′ și câștigă unul dintre cele 18 premii puse în joc.