Novak Djokovic recucerește titlul ATP Finals, egalează recordul de șase titluri al lui Roger Federer!

Novak Djokovic a câștigat ATP Finals 2022 de la Torino, după ce l-a învins pe Casper Ruud în finală, în două seturi, 7-5, 6-3.

Deși a dat senzația că nu se simte bine fizic în startul meciului, sârbul a făcut același lucru ca în celelalte meciuri ale sale din turneu, depășind acele momente și ridicându-și nivelul suficient de mult, exact atunci când avea nevoie ca să preia controlul.

Djokovic încheie turneul câștigând toate cele cinci meciuri și trecându-și astfel în cont al șaselea său titlu aici și primul din 2015 încoace. Sârbul termină sezonul pe locul 5, în pofida celor două turnee de Slam pe care nu le-a jucat, și se poziționează deja mare favorit pentru Australian Open 2022, primul Slam al anului, ce urmează în câteva săptămâni.

La rândul său, Casper Ruud încheie sezonul carierei pe locul 3, dar el a pierdut toate cele patru mari finale pe care le-a jucat: cele două Slamuri de la RG și USO, această finală, plus cea de la Miami.

A fost și ultimul meci al sezonului ATP; tenisul mai are însă un eveniment oficial în sezonul 2022, turneul final al Cupei Davis.

*

Un sezon fragmentat – Djokovic a jucat primul turneu al anului în februarie, la Dubai, iar a doua competiție la care a participat a fost 3 luni mai târziu, la Monte Carlo –  și plin de incertitudini, în care a ratat două turnee de Grand Slam și alte patru turnee de Masters, e încheiat de Djokovic în cel mai bun mod cu putință. Și-a dorit și a fost motivat să închidă acest sezon atât de atipic și frustrant pentru el în stil mare, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în debutul sezonului – și i-a ieșit. 

Prin victoria de azi, Djokovic ajunge la 91 de titluri la total și 6 turnee la ATP Finals, egalandu-l astfel pe Roger Federer, cel care până azi deținea recordul de cele mai multe trofee la Turneul Final. Djokovic încheie, probabil, cel mai diferit sezon al carierei sale cu patru turnee câștigate din cinci finale consecutive: sârbul s-a impus la Wimbledon, Tel Aviv, Astana, Torino și a pierdut finala de la Paris Bercy.

Performanța în sine – recâștigarea ATP Finals după o pauză de 7 ani fără să piardă vreun meci, ieșind dintr-o grupa infernală și fiind destul de departe de nivelul lui obișnuit din punct de vedere fizic – e una absolut remarcabilă. Dar, pus în contextul potrivit, acest succes e mai mult decât atât; e grozav ceea ce sârbul a reușit în acest an – iar Cezarului trebuit dat ce e al Cezarului.

Djokovic a jucat 11 turnee în 2022, s-a calificat în cinci finale la rând în acest final de sezon (șapte în total) și, pentru al 15-lea an, va încheia un sezon fiind clasat între primii cinci jucători ai lumii (doar Federer și Nadal au mai reușit asta). Și mai impresionant de atât e că a făcut asta fără a se contabiliza punctele de la Wimbledon, turneu pe care l-a câștigat – pentru că, la această ediție, nu s-au acordat puncte. 

În drumul către acest titlu, Djokovic a avut mult de muncit și a suferit aproape în fiecare meci – de la tremuratul mâinilor, la stările de rău pe care le-a acuzat frecvent și până la problemele fizice pe care le-a tot avut la nivel lombar și chiar la genunchi. Sârbul a trecut în câte două seturi de Stefanos Tsitsipas și Andrey Rublev, apoi a avut un meci infernal, de trei seturi și peste 3 ore de joc cu Daniil Medvedev, urmând ca în semifinală și finală să treacă în două seturi de Taylor Fritz și Casper Ruud. 

Finala cu Ruud, jucător pe care îl învinsese deja de trei ori, a fost mult mai echilibrată decât anticipau, probabil, mulți. Ruud a răspuns bine și foarte bine timp de un set și a avut chiar jumătăți de șanse pentru a se desprinde în această finală, dar n-a fost lăsat să o facă. Când setul s-a strâns și lucrurile au devenit tensionate, Djokovic a făcut fix ceea ce a făcut ani la rândul și în special în această săptămână: a crescut nivelul, a jucat mai alert, mai concentrat, n-a mai ezitat și a pus toate țintele pe norvegian, care deși a făcut un meci bun și e o adevărată performanță calificarea lui în finală, totuși în fața unui jucător precum Djokovic, tenisul lui nu mai e la fel de incisiv și eficient. 

Ruud are un tenis echilibrat și nuanțat; știe cum să jongleze cu vitezele, surprinde mult prin defensiva bună și acele accelerări brutale  – dar cu Djokvovic, la fel și cu Nadal, acest tenis nu mai e la fel de productiv cum e contra altor adversari pentru simplul fapt că ceea ce el joacă poate fi replicat de cei doi la un alt nivel, la o altă intensitate și pentru o mult mai lungă perioadă de timp. Ruud rămâne însă cu un 2022 memorabil și cu o evoluție pur și simplu spectaculoasă: primele două finale de Grand Slam, prima finală la un Turneu al Campioanilor, prima dată când e clasat în top 5 ATP.

Revenind la Djokovic, sârbul încheie, așadar, sezonul cu un trofeu relevant și, desigur, îl va motiva suplimentar pentru ceea ce va urma în 2023 – sezon pe care, teoretic, îl va putea juca de la cap la coadă. Această săptămână, în care a învins, pe rând, 5 jucători de top 10 – unii în mare formă, alții cu un sezon excelent – e o altă reconfirmare importantă pentru el, pentru mindset-ul lui și pentru ce va urma în sezonul următor.