Ce va face Federer după retragere? O companie de management sportiv pare a fi primul pas

Încheiat de câteva zile, turneul sud-american al lui Federer a intrat deja la arhivă, într-un moment în care gândurile tuturor celor implicați în lumea tenisului se îndreaptă către sezonul 2013. Dar, înainte de a merge cu toții mai departe, se cuvine să aruncăm un ochi mai atent pe această întreprindere a elvețianului.

Numai naivii și-ar pune problema că decizia lui Federer de a-și sacrifica jumătate din luna decembrie, o perioadă dedicată, în general, acumulărilor, a fost o alegere greșită. Atent ca întotdeauna la planificare, un talent pe care și l-a perfecționat până la un nivel incredibil (exemplu, turul de forță făcut duminică: la câteva ore după ultimul meci de la Bogota a zburat direct către Zurich, a primit premiul pentru cel mai bun sportiv elvețian al anului, apoi a plecat imediat către Dubai, unde se antrenează – asta înseamnă trei continente în 24 de ore), elvețianul a riscat foarte puțin supunându-și corpul la 6 meciuri în 9 zile, plus o suită obositoare de evenimente promoționale și deplasările de rigoare. Și asta pentru că s-a acoperit prin absența de la Abu Dhabi (neinvitat, am explicat aici de ce) și cea de la Doha, un stop obișnuit în calendarul său în ultimii ani, la care a renunțat acum. Astfel, Federer n-o să mai apară pe un teren de tenis până în turul 1 la Australian Open, timp suficient să recupereze. În plus, el s-a declarat foarte mulțumit de nivelul său fizic. Chiar înainte de primul meci din Brazilia, cel cu Bellucci, Roger a putut fi auzit, într-un dialog cu Thomaz: “Sunt gata. Mi-am încărcat bateriile, sezonul poate să înceapă”.

Pentru atât de puține riscuri asumate așadar, călătoria în America de Sud a fost un succes uriaș din toate punctele de vedere. Financiar, cecul lui Federer a trecut bine de tot de estimarea anterioară,  el trecându-și în conturi în jur de 12 milioane de dolari. Audiențele au fost pe măsură. În condițiile în care Roger, oricât de ciudat ar suna, n-a mai jucat niciodată în această parte a lumii, oamenii s-au înghesuit ca la urs să-l vadă pe viu, oferindu-i recepții similare cu cele rezervate marilor fotbaliști. Tot ca la fotbal a fost și atmosfera, iar manifestările de simpatie ale tribunei au fost impresionante, dacă nu cumva din cale afară de măgulitoare. Federer și-a primit o doză de iubire atât de mare cât să-i ajungă pentru ani buni.

Practic, întregul turneu a fost despre ceva mai important decât tenisul în sine – deși, pe alocuri, nivelul de joc a fost comparabil cu cel din meciurile oficiale (în cele două dispute cu Del Potro), iar spectacolul, din cale afară de amuzant (în cele două meciuri cu Tsonga). Federer și-a cimentat cu ocazia asta statutul de simbol social, de superstar și de ambasador al jocului – ceva care nu are nicio legătură cu locul din clasament – făcându-i pe unii dintre ziariștii care au urmărit de aproape suita de evenimente care l-au avut în prim-plan să compare turneul cu un soi de moment cultural și ca o excelentă promovare pentru tenis în America de Sud, o zonă cu un potențial imens, financiar și sportiv.

Uriașa mașinărie de marketing din spatele brandului Federer ar putea să-și găsească, în curând, și o nouă declinare. Cel mai probabil, elvețianul va face un anunț oficial pe această temă la Melbourne, în timpul Australian Open: el este foarte aproape de a-și lansa, împreună cu Tony Godsick, agentul său, propria agenție de management sportiv.  

Proiectul e o indicație destul de exactă a ce va urma în viața lui Federer după retragere. Ar fi o surpriză mare de tot să-l vedem vreodată pe RF ca antrenor sau căpitan de Cupa Davis – să nu vă așteptați la asta.  În schimb, puteți să pariați liniștiți pe businessmanul Roger Federer. Cu un capital de imagine aproape infailibil, cu o credibilitate betonată, lipici la public și foarte atrăgător pentru brandurile de top ale lumii, Roger va continua să producă un munte de bani din contracte, fie cele deja semnate, fie cele viitoare, însă nu se va limita doar la a-și vinde imaginea. Agenția lui de impresariat ar putea deveni, într-un viitor nu neapărat foarte îndepărtat, cam ceea ce este acum faimoasa IMG – o companie uriașă, cu un portofoliu impresionant și o cotă de piață pe măsură în lumea businessului sportiv și conex. IMG nu reprezintă doar sportivi faimoși, ci vinde drepturi de televiziune, produce conținut exclusiv tv, deține turnee de tenis și numeroase alte competiții sportive, controlează licențe – sunt doar câteva dintre zonele de acțiune ale companiei care l-a reprezentat pe însuși Federer până în acest an.

De la separarea de IMG, produsă în mai, Federer și Godsick au continuat să lucreze împreună la contractele aflate deja în derulare, dar au pus și bazele proiectului despre care jucătorul nu dă, deocamdată, foarte multe detalii: “A fost un an greu, n-a fost timp pentru multe. Sfârșitul colaborării cu IMG ne-a prins pe amândoi exact în timpul Roland Garros, apoi competițiile importante s-au ținut lanț. Am vrut să-mi păstrez focusul strict pe tenis în timpul verii, să nu las nimic să îmi distragă atenția, dar după US Open am avut amândoi ocazia să punem lucrurile în ordine și, ca atare, sper să putem face un anunț în Australia”, a spus Federer într-un interviu pentru Rene Stauffer, un jurnalist elvețian care se ocupă de Federer încă din adolescența acestuia și care, printre altele, a semnat și cartea “The Roger Federer Story: Quest for Perfection”.

Roger nu spune, așadar, ce anume pune la cale, însă sursele din piață dau drept sigură o agenție. Godsick ar fi atras deja investiții importante, mai mulți parteneri arătându-se dispuși să intre într-o afacere pe termen lung alături de Federer. Conform lui Colin Smeeton, reprezentantul unui importante firme de PR sportiv, acțiunile lui Godsick denotă “planuri mult mai mari decât simpla reprezentare a doi-trei jucători”. Tot Smeeton trage și concluzia: “Federer ar putea fi un studiu de caz despre cum un sportiv care a avut o carieră excelentă își poate face trecerea în managementul la nivel înalt”.

 

***

Pe o notă mai relaxată, mai jos aveți un review foto-video al turneului sud-american al lui Federer. Demonstrativele, mai cu seamă cele reușite, sunt, practic, singurele meciuri de tenis despre care e mai bine să nu scrii nimic, ci să lași imaginile să vorbească. A impresionat mult căldura spectatorilor, îndeosebi cei din Argentina și din Columbia – ultimii comportându-se ca la un concert rock.

Altfel, a fost deosebit să-l vezi pe Federer râzând aproape non-stop în timpul meciurilor, interacționând cu tribuna sau salutându-și din mers fanii. Mai mult, a dat autografe chiar în timpul unui meci, a dansat cu mascotele, a jucat fotbal, a scandat laolaltă cu fanii numele lui Tsonga, de exemplu, sau, preferata mea, a făcut pe dirijorul la Bogota, pornind și oprind, la foc automat, ca un veritabil MC, scandările publicului (primul clip). Toate, cu o naturalețe remarcabilă. Cine n-a văzut meciurile, fan sau nu, are de ce să regrete. Umorul federerian a putut, în fine, să iasă la suprafață nestingherit.

Roger dirijează publicul

Federer și Tsonga dansează cu mascota

 

Fotbal cu Tommy Haas

Federer pierde un punct la un copil de mingi. Apoi dă el racheta unui alt copil și se ascunde în spatele lui

Glumă-glumă, dar acest passing este … wow

Rezumat Brazilia

În loc de final – prezentarea care n-are nevoie de prezentare