Simona Halep continuă un traseu excelent, e în sferturile de finală la Toronto

Simona Halep a învins-o pe Jil Teichmann la Toronto, 6-2, 7-5, calificându-se astfel în sferturile de finală. E a șasea ei prezență în sferturi la Openul Canadei și al 39-lea sfert de finală într-un turneu din seria 1000.

„A fost foarte dificil cu vântul azi, am făcut și multe greșeli, a fost greu să simțim mingea, dar mă bucur că am putut să stau puternic mental și să câștig meciul”, a spus Simona, la interviul de pe teren. Excelentă pe serviciu și pe retur, Simona nu și-a scăzut o clipă nivelul de concentrare pe parcursul meciului.

*

A fost evident în felul în care s-a bucurat Simona la final că victoria asta a însemnat mult pentru ea. Și nu-i doar ușurarea și satisfacția resimțite după ce a scos cu bine la capăt un meci jucat în condiții grele, cu un vânt sâcâielnic, ci și respectul pentru adversară.

Teichmann nu mai e o necunoscută pentru fanii tenisului, iar rezultatul ei din turul precedent, în care a reușit s-o elimine pe numărul 2 mondial Anett Kontaveit, vorbește de la sine despre abilitățile elvețiencei.

Teichmann e o jucătoare capabilă de orice lovitură, cu un joc cu adevărat variat. În general, „varietate” a început să fie tradus prin „poate să pună scurte și slice-uri” în limbajul de tenis, dar jocul lui Jil e cu mult mai mult decât atât. E greu s-o etichetezi în vreun fel: nu e (doar) jucătoare de hard, nu e nici (doar) jucătoare de zgură. E imprevizibilă, greu de citit. Găsește soluții spectaculoase; ții minte acel slice winner din setul al doilea? Poate să-ți facă viața un coșmar cu forehandul, te poate grăbi, venind eficient la fileu, sau îți poate câștiga dueluri transformând meciul într-o luptă fizică. Stângace, are o mână fină și știe să improvizeze. E un fusion între Spania în care s-a născut și Elveția pe care o reprezintă. Când e în starea de spirit potrivită, e o adversară tare complicată.

Problema lui Jil în fața Simonei e că e undeva la intersecția acestor căsuțe, dar nu excelează în niciuna suficient cât să devină problematică pentru româncă. Poate lovi tare, dar nu suficient de tare cât s-o zboare de pe teren pe Simona. Nu poate s-o domine în schimburile de regularitate. Ok, o poate surprinde în câteva ocazii, dar procentual nu poate ajunge departe cu asta. Ar avea nevoie, contra Simonei, de o combinație de factori prielnici. Unul ar fi putut fi o zi off a Simonei, sau măcar un start lent (pe care-l mai vedem ocazional în fața unei adversare întâlnite în premieră); dar nu s-a pus problema. Simona a venit să joace și a mirosit instant oportunitatea, dar și neclaritatea din mintea adversarei, căreia nu i-a fost prea clar ce să joace în primul set. De două ori a accelerat Simona, cu seria de trei game-uri din start, și cu cea de trei game-uri cu care a încheiat; de fiecare dată Jil nu s-a putut ține.

Simona a servit constant bine și a returnat și mai bine, provocând daune majore la retur, unde a câștigat 13 puncte din 21 jucate în primul serviciu. A fost un set jucat aproape impecabil de dubla campioană din Canada, care s-a simțit în largul ei pe teren și a avut succes în mai tot ce și-a propus.

Lucrurile s-au mai echilibrat într-un set secund foarte bun, în care tensiunea scorului a contribuit la o intrigă de calitate. Dacă dai la o parte erorile neforțate de ambele părți, inevitabile într-o zi cu un vânt așa de deranjant, setul doi a fost, în realitate, excelent. A fost mai întâi de toate o luptă tactică și mentală între cele două, cu Teichmann reușind să-și găsească întâi serviciul, de la adăpostul căruia a respins primele asalturi ale Simonei, mingile de break din game-urile unu și trei. Elvețianca a căutat soluții noi, a început să urce și mai mult în față, dar Simona a avut răspunsuri la orice, patrulând baseline-ul cu autoritate și cu acel joc de picioare dumnezeiesc. În ciuda vântului, Simo a rămas netulburată pe serva ei; procentul pe primul serviciu chiar a crescut, de la 79 în primul set la un grozav 84 în al doilea. Or, nu prea poți să pierzi un set în care câștigi 84 la sută pe primul.

Mai important, concentrarea Simonei n-a scăzut o secundă, lucru esențial într-un astfel de meci, cu o adversară în fața căreia trebuie să stai vigilentă.

La adăpostul serviciilor confortabile, Simona și-a făcut până la urmă mutarea în game-ul de la 5-5, unul foarte disputat, în care balanța a înclinat când într-o parte, când în alta. Break-ul făcut s-a simțit inevitabil; deși a avut emoții în serviciul care a urmat, Simona le-a șters, a salvat o minge de break, singura din set, și a închis cu un alt winner satisfăcător în contrepied, o armă care a fost folosită inspirat și a mers foarte bine azi.

Într-un sezon mai bun decât o arată cifrele, Simonei îi lipsește deocamdată un rezultat definitoriu, un titlu important. Cu nivelul pe care începe să-l găsească în Canada, are toate șansele să schimbe această situație.

După această victorie de calitate, urmează Coco Gauff în sferturi, cea care a învins-o, într-un meci maraton, pe Aryna Sabalenka, o victorie obținută în tiebreak-ul decisivului, după mai bine de trei ore. Asta după ce, cu un meci înainte, finalista RG 2022 scosese la capăt un alt meci cu multe suișuri și coborâșuri, contra Elenei Rybakina. Gauff crește, e incontestabil, dar deocamdată pentru ea match-up-ul cu Simona e un coșmar. Rămâne de văzut dacă Simona va continua să beneficieze de avantajele pe care i le oferă această dinamică a meciurilor cu Coco, în care n-a pierdut vreun set (3-0 H2H, două anul acesta, la IW și Madrid).

Bătăliile mai grele se duc, deocamdată, pe partea de sus, unde Swiatek, Bencic, Sakkari sau Bianca Andreescu aveau toate motive să spere la finală.

Doar că Iga Swiatek a devenit cea mai importantă victimă de pe tablou, după ce a pierdut în optimi cu una dintre revelațiile anului, brazilianca Beatriz Haddad Maia. A fost 6-4, 3-6, 7-5 pentru Haddad Maia, care se califică în primul ei sfert într-un turneu WTA 1000.

https://twitter.com/WTA/status/1557800528855240704?s=20&t=4e1tZWBbGsB2XW56wv-p8Q