Simona Halep a abordat perfect tactic sfertul cu Anisimova. Uite cum l-a câștigat

În feluri și din motive diferite, Simona Halep e în mintea Amandei Anisimova, iar Amanda Anisimova e în mintea Simonei. Să le luăm pe rând. 

Anisimova știe și mai clar după înfrângerea de azi că Simona chiar i-a găsit cheia potrivită în care să o joace, fiind capabilă să îi expună slăbiciunile și să execute planurile de joc atât de bine, încât pur și simplu o lasă fără idei. Faptul că Anisimova a părut dezorientată în multe porțiuni din meci se datorează tocmai acestei capacități a Simonei de a juca ce trebuie și cum trebuie din punct de vedere tactic. 

Amanda, care (nu trebuie uitat) traversează o formă bună, a încercat multe în acest sfert de finală, dar a făcut-o pentru că a fost obligată să încerce lucruri noi astfel încât să-și ofere măcar o șansă. Anisimova a început foarte puternic partida, brutal de-a dreptul, încercând să închidă punctele din maxim trei lovituri – adică o tactică pe care nu puține jucătoare o încearcă în fața Simonei, pentru a-i rupe ritmul complet și a nu mai face să depindă nimic de ea. Această opțiune e însă o ruletă rusească. La Anisimova n-a mers; intenția ei de a fi foarte agresivă a venit la pachet cu multe erori neforțate. 

Când a simțit că nu merge, a revenit la jocul ei de bază – iar aici avea să înfrunte aceeași realitate pe care a înfruntat-o la Bad Homburg, când a legat doar trei game-uri: Simona a făcut-o să pară vulnerabilă, pierdută, ineficientă și fără repere. 

De ce? Pentru că, tactic vorbind, Simona a abordat acest meci perfect. Pentru a înțelege asta și mai bine sunt de analizat două momente din meci, care ar putea fi, de fapt, esența acestor victorii (care par) facile în fața Amandei.

Prima: punctul de la 2-1 din primul set, când Simona creează acel “V”, jucând rapid stânga-dreapta, căutând să o oblige pe Anisimova să lovească mereu din alergare și complet nepregătită pentru a executa corect lovitura. Genul acesta de puncte, cu Simona căutând lateralele terenului și ulterior lovind decisiv în partea de teren rămasă liberă au fost multe – și au destabilizat-o pe Anisimova, ale cărui lovituri își pierde complet din eficiență, forță și precizie când e pusă să lovească departe de minge și să alerge în dreapta și în stânga, în stânga și în dreapta. 

A doua: punctul de la 4-1 și minge de break Anisimova în primul set. Aici, Simona a fost încolțită, Anisimova a pus presiune și a atacat din toate părțile. Răspunsul Simonei la aceste atacuri au fost niște schimbări de ritm – minge înaltă, minte plată, minge înaltă – al cărui efect a fost fix cel scontat: și-a obligat adversara să lovească de deasupra umărului, a obținut o minge neutră – pentru că Anisimova are probleme când traiectoria mingi e diferită, astfel pierde mult din siguranța și profunzimea loviturii – și a închis punctul cu un rever cross în forță. 

Senzația generală a fost aceea că Anisimova e blocată când o are în față pe Simona și nu (mai) crede că jocul ei o poate răni, de aici și perioadele de joc haotice, cu multe erori neforțate. Jocul ei, o poate răni, firește – a rănit-o cu vârf și îndesat în 2019, la Roland-Garros. Doar că ce s-a schimbat acum, doi ani mai târziu, după trei meciuri câștigate categoric de Simo, fără să piardă mai mult de patru game-uri pe set, e capacitatea Simonei de o face să joace în termenii ei.

I-a întins capcanele, a atras-o în ele și acum pare că Amandei îi e imposibil să mai găsească vreo cale de ieșire; Simona menține o presiune constantă asupra ei, știe la ce să apeleze pentru a o destabiliza și, aproape insesizabil, o macină punct cu punct, rever cu rever, schimbare de direcție cu schimbare de direcție. 

Peste toate astea, mai e un element. Iar acel element e fix acea înfrângere din 2019, de la Paris,  de care aminteam mai sus – acesta e, de fapt, motivul pentru care Anisimova e în mintea Simonei. Pentru că, în realitate, Simona n-a digerat foarte bine acea înfrângere din 2019; a fost dezamăgită de cum a pierdut, dar și de ce a jucat iar acum, la fiecare meci contra Amandei, dă senzația că vrea să repare acea “greșeală”.

În ultimii 10 ani, Simona n-a lăsat la întâmplare nicio înfrângere, iar fiecare meci pierdut a fost urmat apoi de o serie de recitaluri, prestații dominante și evoluții fără cusur – pentru că, de fapt, asta fac marii campioni aproape întotdeauna: trec peste dezamăgiri și înfrângeri, învață din ele și revin mai puternici, mai dominanți și mai încrezători. Și nu le lasă nici netaxate.

Citește și ce spune Simona despre victoria ei
Simona, despre cum anume o ajută Patrick 

 

*

Abonează-te aici gratuit la noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat! De până la 4 ori pe săptămână, ATLT la 8 dimineața, la cafea