Momentul care a întors meciul Azarenka – Cibulkova şi motivul din spatele lui

N-am dat prea mare importanţă meciului Azarenka-Cibulkova de aseară, mă gândeam c-o să fie o victorie de rutină pentru Vika. Când am verificat într-o doară live score-ul şi am văzut 6-1 1-0 cu break pentru Cibulkova, am crezut că e o greşeală.  Am dat repede pe meci şi am avut senzaţia că am nimerit într-un film de Tarantino. Cibulkova sărea şi scotea după fiecare winner strigăte guturale, publicul era în delir iar Azarenka părea un miel aruncat în groapa cu lei.

1-0 s-a transformat în 2-0, iar apoi în 3-0 după ce Azarenka şi-a pierdut serviciul la 0. Cibulkova făcea puncte din toate poziţiile fără să stea prea mult pe gânduri. Pentru prima oară anul acesta, serviciul nu foarte puternic al Vikăi, poate cea mai vulnerabilă lovitură a ei, a fost expus de retururile bombă ale energicei Domi.  Situaţia părea fără speranţă: terenul era al Cibulkovei, publicul era al Cibulkovei, iar Azarenka nu mai avea loc nicăieri.

Şi atunci, Vika a apelat la ultima carte pe care o permite WTA-ul. În pauza de la 3-0, l-a chemat pe teren pe Sam Sumyk, antrenorul ei. Discuţia dintre ei doi mi s-a părut crucială pentru felul cum avea să se desfăşoare restul meciului şi m-a făcut să-l caut pe Sumyk pe net pentru a afla mai multe despre el. Pentru că acest om este un psiholog extraordinar.

În primul rând, Sumyk a creat un spaţiu protector pentru Vika, prin felul cum s-a aşezat în faţa ei, cu un picior pus pe bancă. Ca şi cum ar fi format un scut între ea şi restul lumii. N-am auzit tot ce-a spus, pentru că ţinea microfonul jos, dar am remarcat vocea  foarte, foarte calmă şi ritmul potolit al frazei.

Vika se plângea pe un ton aproape speriat, precipitat. El însă i-a vorbit rar, parcă vrând să se asigure că ea înţelege fiecare cuvânt: “Trebuie să-i oferi un pic de competiţie; ştiu că e greu după toate meciurile astea, când ai o adversară dificilă. Atacă fileul. Dacă te pasează, te pasează. Cel puţin încerci ceva diferit, dacă nu funcţionează, cui îi pasă?”

Nicio critică, doar înţelegere pentru situaţia grea în care era, susţinere şi ridicarea oricărei presiuni de pe umerii ei: dacă nu merge asta e, cui îi pasă? Dar dincolo de vorbe, faptul că prin prezenţa şi tonul lui i-a creat pentru câteva minute un spaţiu de calm şi sigurantă în mijlocul haosului, cred că a schimbat radical temperatura emoţională a elevei lui şi apoi a meciului. Vika a intrat pe teren cu alt pas, hotărâtă cel puţin să nu se lase umilită. Dacă pierde, să piardă luptând. Şi a câştigat în trei seturi.

 

Cine este Sam Sumyk?

În mod clar, Sumyk este o prezenţă benefică pentru Azarenka. Deşi francez din Bretania, nu este foarte implicat în tenisul francez, alegând să lucreze la cluburi din Statele Unite în anii 90. Specializat în antrenarea fetelor (nu a avut niciodată un elev din circuitul ATP) din 2010 lucrează exclusiv cu Azarenka. În Franţa, bretonii au o reputaţie de duri şi laconici. Poate din cauză că de generaţii, ocupaţia lor principală este pescuitul şi navigatul pe apele neprietenoase ale Oceanului Atlantic. Sumyk nu pare să facă excepţie de la această imagine de “lup de mare” realist şi greu de impresionat.

În cuvintele elevei lui: “Sam este un antrenor foarte bun. Poate să fie foarte dur uneori, dar de fiecare dată cu un motiv întemeiat. Dacă am făcut ceva greşit, nu încerc să găsesc scuze, ci să accept şi să corectez. Sam mă ajută foarte mult, nu numai pe teren ci şi în afara lui, mai ales să-mi gestionez emoţiile.”

 

Deci care e secretul unui antrenor bun? “Nu există antrenori buni fără elevi buni. Job-ul meu e să ştiu să ascult şi să mă adaptez. Sunt multe suişuri şi coborâşuri de-a lungul unui sezon, nimic nu e scris în piatră. Cuvântul cheie este “a se adapta”.  Unul din lucrurile unde Sumyk s-a adaptat şi a renunţat a fost chiuitul care a făcut-o pe Azarenka celebră.  “Am încercat să facem antrenament pe muzică. Am crezut că o să ajute. După două minute, a trebuit să opresc muzica. Acum m-am obişnuit, nici măcar nu mai bag de seamă.”

S-au schimbat lucrurile după câştigarea Australian Open şi a poziţiei de nr 1? “Măcar nu va fi întrebată non stop în conferinţele de presă cum de e nr. 1 şi n-a câştigat niciun Grand Slam. Va fi sigur o ţintă pentru restul jucătoarelor de acum înainte, dar aceasta este o grijă pe care vom fi fericiţi să o avem”

Până acum echipa (puţin probabilă la prima vedere) dintre o bielorusă vulcanică şi un breton calm funcţionează perfect. Contrastele nu numai că se atrag, dar împreună câştigă Grand Slam-uri şi transformă aproape-înfrângerile în victorii.