Rafael Nadal, prea bun pentru Matteo Berrettini. Rafa e în finala Australian Open!
Radu Marina | 28 ianuarie 2022Pentru Rafa Nadal, victoria asta a fost o bună pregătire pentru finala de duminică: resursele de energie i-au rămas aproape intacte, cele de încredere sunt probabil la cel mai înalt nivel din ultimele șapte-opt luni.
Rafael Nadal se întoarce la un nivel impresionant, câștigă destul de ușor semifinala cu Matteo Berrettini, 6-3, 6-2, 3-6, 6-3, privește acum spre finala Australian Open de duminică. Și dacă va juca cum a făcut-o în primele două seturi de azi, va fi greu de oprit în drumul lui spre al 21-lea titlu de Slam.
O să fie a șasea finală de Australian Open pentru spaniol. El a câștigat-o doar pe prima, în 2009, după un meci imens contra lui Federer. De asemenea, va fi a 29-a finală de Slam a carierei pentru Nadal, care n-a fost departe de nivelul lui cel mai bun nici azi.
L-a sufocat pe Berrettini, favorit 7 la Melbourne, în primele două seturi, l-a scăpat din mână în al treilea, însă s-a regrupat la timp pentru a închide fără complicații.
Inițial, Rafa povestea la una din conferințele de presă că n-a fost sigur că va putea să participe la Australian Open; nu era convins de nivelul și forma lui fizică. „Când vin la un turneu de Grand Slam, vin pentru că am convingerea că sunt la un nivel bun și joc bine“, spunea el.
După accidentarea suferită la picior, care l-a determinat să-și oprească sezonul 2021 în august, Nadal a avut nevoie de mult timp și de multă răbdare pentru a se reface. Dar iată-l acum ajuns în Australia, câștigând titlul la Melbourne Summer Set, ajungând la 10 victorii consecutive și punându-se din nou în poziția de-a se lupta pentru un trofeu de Grand Slam.
Chiar dacă s-a jucat sub acoperiș, în condiții indoor, meciul a semănat adesea cu precedenta (și singura) lor întâlnire directă de până acum: Berrettini a pierdut cu Nadal și în semifinală la US Open, în 2019, un meci în care a stat aproape doar în primul set. Nici acolo, nici aici, la AO, pe un teren mai lent, Matteo n-a dat senzația că are ce-i trebuie pentru a-l învinge pe Nadal.
Totul a curs în direcția lui Rafa în primele două seturi. Spaniolul nu i-a oferit lui Berrettini nici timp, nici spațiu, și i-a expus ori de câte ori a putut reverul, partea mai vulnerabilă din jocul lui Matteo. Obligat să lovească constant din alergare, din poziții incomode, italianul n-a putut face nimic în primele 90 de minute. Tipul acesta de match-up, în care el e hăituit și forțat să rămână în schimburi de mingi prelungite nu îi e deloc convenabil. Lui Berrettini îi place să lovească de la nivelul șoldului, să aibă același ritm constant și să fie el cel care coordonează jocul.
Or Nadal numai asta nu i-a permis în primele seturi, când Berrettini a fost nevoit să joace meciul pe care nu voia să-l joace. E un sentiment pe care îl cunosc mulți dintre adversarii lui. Și e curios să vezi un jucător ca Berrettini, agresiv, cu arme importante, că stă la joc – sau încearcă să stea la joc – cu Nadal de pe linia de fund.
Cu un backhand insuficient de puternic și stabil pentru a rezista în fața forehandu-ului violent al lui Nadal, fără să strălucească la retur și fără deplasarea necesară pentru a sta cu spaniolul în schimburile mai lungi, Berrettini știa că are nevoie de lucruri speciale pentru a reuși ceva – orice – în fața lui Nadal. Mai multe urcări la fileu? Mai multe backhand-uri în lungul liniei și mult mai multe schimburi jucate în crosul celălalt, pe reverul lui Nadal? Câteva ruperi de ritm? Ușor de speculat, greu de executat. Mai ales că Matteo a intrat în teren crispat.
Și-a pierdut primul game de serviciu, s-a așezat pe bancă la 0-3 și a scăpat setul întâi fără să pună vreo întrebare pe serviciul lui Rafa. Aici, comentatorii americani căutau prin statistică meciurile pe care Nadal le-a pierdut la Slam-uri după câștigarea primului set. Până să găsească ei răspunsul, Nadal a început setul al doilea tot cu 3-0, de data asta cu două break-uri.
Cu o singură greșeală neforțată până la finalul setului (făcuse cinci în primul), spaniolul a fost impresionant. Mai ales pe serviciul secund: a câștigat 9 din cele 11 puncte începute cu a doua repunere (1 din 5 pentru italian), și asta ne spune multe și despre eficiența serviciului lui Rafa, dar și despre nivelul retururilor adverse până aici.
Dar Berrettini s-a adunat în setul al treilea. El a reușit câteva puncte spectaculoase, s-a încurajat mai vocal și a început să deschidă umerii: din ce în ce mai agresiv cu dreapta, mai sigur cu reverul și returul, Matteo a reușit să-și facă loc în meci. Asta părea imposibil după primele două seturi.
Și după ce-a așteptat timp de cinci seturi până să vadă prima șansă de break pe serviciul de stângaci al lui Nadal, Berrettini a făcut break pentru 5-3 și a închis setul fără să clipească.
De unde creșterea asta a lui Matteo? A fost întrebarea pe care o puteai citi nu doar în privirea lui Rafa, dar și în exprimarea colectivă a tribunei, care a primit dintr-o dată tensiunea care-a lipsit până aici.
Tensiunea a continuat să se acumuleze până la jumătatea setului patru, Berrettini, tot mai energic și mai curajos, și-a ținut serviciile fără dificultate – de la finalul setului 3 și până la mijlocul setului 4, el a avut o serie de 22 de puncte câștigate cu serviciul -, însă forehand-ul l-a părăsit în game-ul al optulea. Cu câteva greșeli ușoare, Matteo s-a expus, iar Nadal încă nu știe să rateze ocazii ca astea: el a făcut break-ul și a închis socotelile pe propriul serviciu.
Pentru spaniol a fost o bună pregătire pentru finala de duminică: resursele de energie au rămas aproape intacte, cele de încredere sunt probabil la cel mai înalt nivel din ultimele șapte-opt luni.
Djokovic, omul care l-ar fi putut domina pe Nadal aici, nu este în Australia, iar adversarul lui Rafa din finală – fie Medvedev, fie Tsitsipas – va avea nevoie de ziua lui cea mai bună pentru a-l opri pe spaniol în drumul spre al 21-lea titlu de Slam.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
