„Trebuie să-ți faci treaba cu zâmbetul pe buze”. Ashleigh Barty ne reamintește ce contează cu adevărat, dar și că, într-o luptă în patru la vârf, e aici ca să stea
Poate că Barty nu va putea să mai țină mult timp de locul 1, însă în mod clar nu-l va ceda ușor. Iar asta îi conferă, printre altele, și legitimitate.
Modificările suferite anul trecut de cele două clasamente au produs tot felul de situații mai puțin rezonabile și mai puțin sincronizate cu realitatea din teren, motiv pentru destui observatori să critice menținerea lor și anul acesta.
Poate cea mai evidentă dintre aceste consecințe a fost faptul că Ashleigh Barty și-a putut menține locul 1 tot anul trecut, în ciuda faptului că n-a mai jucat vreun meci din februarie. Știm asta, locul 1 vine și cu avantaje secundare, dincolo de elementul competitiv, majoritatea acestor avantaje fiind de natură comercială, dar vocile nemulțumite au contestat-o pe Barty în primul rând pentru motive sportive, arătând că nu e justificat ca ea să mai fie pe primul loc în lume dacă nu joacă tenis.
În această argumentație s-a uitat, destul de repede, motivul original al modificărilor clasamentelor, un motiv cât se poate de uman – acela de a nu-i sancționa indirect pe jucătorii care, din motive obiective, nu mai pot să concureze. S-a mai uitat și că, într-un moment în care nimeni nu știa când va reveni tenisul, nu existau soluții perfecte. E o lungă discuție aici, dar atunci când contextul este unul precum cel din ultimele 12 luni, parcă sună ușor ridicol să d