Puțin obosită, Irina Begu a fost învinsă de Naomi Osaka, în sferturile de finală de la Gippsland Trophy, însă ne-a demonstrat încă o dată că este la un nivel foarte bun. Irina a pierdut în două seturi, 7-5, 6-1, însă a jucat excelent până spre finalul primului set, când oboseala acumulată în precedentele trei meciuri a început să se vadă.
*
Așa cum știi, Irina a ajuns în fața lui Naomi Osaka după victoria aproape eroică din meciul cu Johanna Konta, în care a salvat două mingi de meci, apoi a avut nevoie, la rândul ei, de nouă mingi de meci și de tot calmul din lume ca să treacă linia de sosire. Irina a oprit astfel o serie de nouă înfrângeri la rând contra jucătoarele de Top 20.
Și chiar dacă a petrecut aproape nouă ore pe teren în cele trei victorii din tururile anterioare – toate în trei seturi – , Irina a arătat multă limpezime în startul de meci cu Osaka: a făcut break devreme, a avut două șanse să se ducă la 3-1, însă Naomi a răspuns la timp. Au urmat patru game-uri albe pe serviciu, până la 4-4, o perioadă în care jocul de atac al Irinei a fost (din nou) impresionant: mingile luate devreme, în urcare, ne-au spus multe despre deplasarea bună a Irinei, care s-a așezat perfect pentru loviturile ei, deși Osaka nu-i genul de adversară care să-ți ofere prea mult timp. Și nici cadouri.
Dimpotrivă. Cu Naomi Osaka – și e valabil pentru orice altă jucătoare la fel de valoroasă, deși nu sunt prea multe – e esențial să lupți pentru a avea inițiativa. Oricât de greu ar fi. Pentru că orice pas înapoi, orice ezitare și orice lovitură fără intenție te costă. Pierzi nu doar punctul, dar și ritmul; apoi game-ul, și, în câteva minute, poți pierde chiar setul. Căci Osaka joacă foarte repede. Mai ales pe propriul serviciu, unde închide punctele cu o nonșalanță aparte.
E drept, și Osaka are uneori căderi pe parcursul unui meci, iar dacă ești acolo poți profita de aceste (rare) fluctuații. Partea cea mai grea e să reziști și să stai aproape. Să reziști întâi presiunii pe propriul serviciu, unde există posibilitatea ca returul să fie mai puternic decât serviciul; apoi să reziști presiunii generale, știind că dacă nu faci tu primul pas în teren, atunci va face Naomi doi.
În condițiile astea, Irina a arătat foarte bine timp de un set. Cu un plan de joc bun și curajos – multe mingi grele, lungi, liftate pe centrul terenului, cu retururi aspre pe serviciul doi al japonezei -, ea a reușit să stea aproape de Osaka.
Din păcate, a fost nevoie de primul game mai slab, la 5-6, când a făcut două duble greșeli și o eroare neforțată, pentru ca Irina să piardă primul set.
Până la acel moment, ea a fost impecabilă. A returnat bine, a servit foarte divers și a ales mai mereu să atace prima; n-a încercat neapărat să dea mai tare decât Osaka în minge, în schimb a păstrat inițiativa printr-un joc inteligent: a schimbat direcția și efectele la timp, a închis unghiurile perfect.
Ce s-ar fi întâmplat dacă una dintre cele două mingi de break de la 4-4 ar fi fost concretizate? Greu de spus, dar e păcat că n-am putut afla. Și Irina n-are ce să-și reproșeze acolo, pentru că ambele șanse de break au fost anulate de Osaka cu serviciul.
Ce a urmat în setul doi a fost, în linii mari, firesc. După un prim set atât de bun, curat (doar 20 de erori neforțate s-au făcut la total) și echilibrat, în care, cu excepția dublelor greșeli de la 5-6, n-a risipit nimic, a fost complicat pentru Irina să-și păstreze prospețimea; și ar fi fost complicat pentru absolut oricine ar fi petrecut aproape nouă ore pe teren în precedentele trei meciuri, unul mai greu decât altul.
Irina a știut prea bine că puținele ei rezerve de energie nu îi erau suficiente pentru a putea întoarce acest meci. Și când s-au dus resursele fizice, a intervenit și oboseala mentală a acestei sarcini foarte, foarte complicate.
Așa că la trasul liniei, după ce am văzut în primul set, dar și per total în tot acest turneu, avem dovezile că Irina Begu s-a întors spre nivelul ei foarte bun. Asta se vede mai ales în modul în care tratează momentele-cheie (unde caută inițiativa), dar se observă și în reacțiile ei de după câte un game mai slab, în felul în care gestionează unele căderi sau în maniera în care abordează meciurile – cu un plan de joc bine pus la punct și adaptat la stilul de joc al adversarei.
Or dacă privim imaginea de ansamblu, Irina pleacă de la acest prim turneu al sezonului cu o grămadă de lucruri pozitive. A câștigat trei meciuri dure cu trei adversare diferite și incomode (au fost, practic, trei stiluri de joc complet opuse), a arătat multă maturitate și, poate cel mai important, forma ei fizică, deplasarea ei în teren e grozavă.
A demonstrat asta și azi, în replica bună din primul set contra locului 3 mondial, o Naomi Osaka care deține titlul de la US Open și care are acum o serie de 14 victorii consecutive.
N-a fost puțin lucru. Iar de aici încolo e loc pentru a crește și mai mult. Sau măcar pentru a puncta – ca un reper de încredere – acest nivel cât mai mult timp. Și la cât mai multe turnee importante.
Irina trebuie să-și reîncarce acum bateriile înaintea unui Australian Open care se anunță foarte interesant (și promițător) pentru ea: va debuta cu Nina Stojanovic. Despre tragerea la sorți am scris aici.
În ce o privește, Osaka va juca în semifinale cu câștigătoarea dintre Svitolina sau Mertens. Și va căuta să-și prelungească seria de victorii cât mai mult.
Susține jurnalismul 30-0 în noul an
Fă-ți abonament pe un an la 30-0+ ca să susții 30-0 și proiectele noastre și ai acces la conținut exclusiv, dedicat abonaților – plus alte surprize!
Toate încasările sunt investite în menținerea și dezvoltarea produselor jurnalistice premium ale 30-0 și Lead.ro.
Poți să sprijini 30-0 și proiectele noastre și cu o comandă din Shop-ul 30-0.
Susține-ne ca să putem face mai mult conținut valoros și să avem un impact mai mare!