Revanșa e dulce: Roddick is back, victorie cu Federer!

“Pentru seri ca asta joc tenis!”. Un Andy Roddick emoționat, dar vulcanic, transpirând energie și adrenalină, salută publicul la Miami, nevenindu-i să creadă ce tocmai a reușit. Andy s-a întors, iar asta e minunat pentru tenis, mai ales că americanul, surghiunit undeva dincolo de locul 30 ATP, și-a ales cel mai bun moment pentru o astfel de victorie. Nimeni nu părea să-și facă griji în privința rezultatului final. Federer l-a bătut ani la rândul, oare ce s-ar putea întâmpla acum, când Andy tocmai ce a atins punctul cel mai de jos, iar Roger pare foarte aproape să-l atingă din nou pe cel de sus? Ei bine, iată ce se poate întâmpla: o victorie fabuloasă pentru Andy, una care nu-i șterge toate amărăciunile eșecurilor din trecut, dar care îi dă un motiv să continue să lupte și să spere. 

Andy Roddick l-a învins, așadar, pe Roger Federer, în turul 3 la Miami, 7-6, 1-6, 6-4, într-una dintre acele meciuri pe care le uiți cu greu. Preț de două ore, cei doi veterani ne-au readus în atmosfera și în ritmul anilor 2000. Un meci old-school. Trecuseră abia 38 de minute și cei doi ajunseseră deja în tie-break. Servicii ținute cu autoritate de ambele părți, game-uri scurte, puncte fără replică. Federer a fost ca în multe din ultimele 42 de meciuri: tot mai sigur, tot mai feroce, un adevărat animal de pradă. Când servește atât de bine, Roddick devine însă, la rându-i, alt animal. A fost suficientă o singură ezitare a lui Federer în tiebreak – un smash neconvingător, la capătul unui rally în care Roddick s-a apărat a la Nadal -, pentru ca setul să fugă spre Andy.

Tot americanul a deschis scorul și în setul doi, doar că, din acel punct, Federer a pornit asaltul. Iar cetatea lui Roddick s-a clătinat zdravăn. Preț de șase game-uri, n-a existat nimic altceva pe teren afară de Federer. Ca într-o joacă de-a șoarecele cu pisica, o paradă a diferențelor de stil dintre cei doi, elvețianul l-a alergat, izolat și aproape că l-a făcut să pară mic pe Roddick, într-un 6-1 mult mai dur decât o spune scorul.

Iar decisivul începuse la fel. 1-0 Federer, apoi 40-0 pe serviciul lui Roddick. Ceva, o forță nedefinită, l-a tras însă la suprafață pe un Andy pierdut printre execuțiile lui Roger. Și-a salvat serviciul, apoi, neanunțat de nimic, a făcut imediat break, pe fundalul unui alt punct închis necorespunzător, dacă nu chiar neglijent, de numărul 3 mondial. Au fost suficiente aceste două game-uri și numai trei minute pentru ca întreaga față a jocului să se schimbe dramatic: Roddick a părut, brusc, cel din primele două seturi de la Wimbledon 2009. Iar Federer, ei bine, Federer n-a mai știut să-i citească serviciul lui Andy. Ce a mers în 21 de meciuri n-a mai mers și acum. Ar fi fost, oricum, foarte greu. Roddick a servit senzațional până la capăt. La 5-4, Federer a încercat o revenire, apropiindu-se la 15-30, dar Roddick i-a închis imediat ușa în nas cu două servicii excelente. Iar la prima minge de meci, l-a trimis acasă pe marele său rival, oferindu-și ceva consolare pentru marile deziluzii provocate de acesta în trecut.

Federer nu mai fusese eliminat așa de devreme de la Miami din 2004. Un singur game a fost suficient ca toate reușitele lui din prima parte a anului să treacă rapid pe plan secund. Roddick, tocmai Roddick, dintre toți, i-a oprit revirimentul și, brusc, Rotterdam, Dubai, Indian Wells și locul 2 par atât de departe, iar Novak și Rafa par, din nou, atât de greu de atins. Cât despre Roddick, considerat de mulți terminat, a arătat din nou ca un jucător de top 10.