Când tăcerea nu ajută pe nimeni. De ce cazul lui Alexander Zverev nu trebuie lăsat sub preș și ce are de învățat lumea tenisului de aici

Alexander Zverev ar trebui să fie fericit. Când tenisul s-a întors, Sasha a găsit o viteză nouă, intrând în poate cea mai bună perioadă a carierei sale. A jucat prima finală de Grand Slam a carierei, la US Open. A câștigat două titluri consecutive, ambele în Germania. Și s-a întors într-o finală Masters, la Paris. Considerat una dintre fețele generației noi din tenisul masculin, Zverev a început să confirme cu adevărat potențialul arătat încă de la debut. Însă această perioadă excelentă de pe teren s-a suprapus cu una diametral opusă în afara lui. Zverev se confruntă cu o serie de acuzații care mai de care mai grave – violență, abuz fizic, abuz emoțional -, venite din partea fostei lui prietene, Olga Sharypova. 

Inițial, Sharypova a povestit despre aceste abuzuri pe o rețea de socializare, dar fără a-l acuza în mod direct pe Zverev. La scurt timp însă, ea a confirmat pentru o publicație din Rusia că persoana la care face referire este fostul ei prieten, Alexander Zverev, actualmente unul dintre cei mai importanți jucători ai circuitului ATP. 

Povestea ei a luat amploare abia în momentul în care Sharypova a relatat pe larg despre tot ceea ce a trăit alături de Zverev, într-un interviu pentru Racquet Magazine. Că episoadele povestite nu-s grozave pentru Sasha e un eufemism. Conform Sharypovei, incidentele au evoluat în timp de la abuz emoțional la violență fizică, ea fiind lovită cu capul de perete, sufocată și lovită cu pumnii în față. În mod repetat. Unul dintre episoade s-a petrecut în timpul US Open 2019, când Olga a fugit din camera de hotel după o ceartă cu Zverev, și a trebuit să ceară ajutor unor persoane care au confirmat evenimentul. Un alt incident s-a petrecut la Geneva, în timpul Laver Cup 2019, când Olga a fost lovită cu pumnii în față; atunci a ajuns în situația de a încerca să-și ia viața prin injectarea unei cantități mari de insulină, găsită în camera lui Zverev.

Cele mai importante declarații oferite în interviul din Racquet Magazine: 

-,,Prima dată a fost la Monaco, în apartamentul său. Acolo a avut loc o luptă între noi, am vrut să plec și, stând pe hol, m-a lovit cu capul de perete. S-a speriat și apoi a început să mintă, spunând că eu l-am lovit prima, el nu a făcut nimic, niciodată nu a făcut asta.”

-,,A fost foarte greu. Era toxic ca persoană, pentru că îmi spunea lucruri îngrozitoare: ‘ești un nimeni, nu ai câștigat nimic în viața asta, eu sunt o persoană de succes, eu câștig bani – tu ești un nimeni’ „

-,,El mă făcea să mă simt ca și cum eu sunt vinovată pentru tot. Toate aceste situații diferite, cu violență emoțională și violență fizică, erau întotdeauna din vina mea și eu eram o persoană rea. Pur și simplu toate situațiile m-au făcut să simt că nu mai vreau să trăiesc. Mă trezeam în fiecare dimineață mereu cu întrebarea: de ce și pentru ce? să mă simt rău? să simt tot timpul negativitate în jurul meu?”

– ,,Situația a început să se înrăutățească la New York. De data aceasta, chiar mi-a fost frică pentru viața mea. Nu a fost lupta noastră normală – a fost cu adevărat înfricoșătoare. Am început să strig și, din cauza asta, m-a aruncat pe pat, a luat o pernă și apoi a așezat-o pe fața mea. Nu am putut respira o vreme și voiam doar să scap, să ies. Am reușit să scap, am fugit pe hol, iar lui i-a fost frică să meargă după mine, pentru că erau oameni care l-ar fi putut vedea.” (Acest episod cuprinde conversații între ea și persoana care a ajutat-o să plece de la hotel, dar și mărturii ale persoanelor care au ajutat-o și au primit-o în casa lor). 

– ,,La Geneva am mai avut o luptă și în acea luptă m-a lovit cu pumnii în față pentru prima dată. În alte lupte mă mai împingea, îmi răsucea brațele, mă sufoca. Dar atunci a fost prima dată când m-a lovit cu pumnul, m-a lovit cu adevărat. Atunci am înțeles că nu mai pot trăi așa. Am înțeles că nu mai pot fi cu această persoană, dar știam și că nu mă va lăsa să plec. Atunci am luat insulina găsită, știind că dacă ești o persoană sănătoasă și iei insulină, poți muri.” (La acest episod a fost prezent și un oficial al turneului de la Laver Cup, pe care Zverev l-a găsit și i-a cerut ajutorul, când a observat ceea ce e pe cale să se întâmple. Oficialul turneului nu a dorit să comenteze nimic, citând obligația profesională de a păstra private incidentele care implică jucători). 

*

Răspunsul lui Alexander Zverev în fața acestor acuzații a fost, în primă fază, o scurtă declarație postată pe o rețea socială, în care a catalogat afirmațiile ca fiind ,,false și neadevărate”. În timpul turneului de la Paris, unde a ajuns până în finală, a refuzat să comenteze în vreun fel sau să ofere alte reacții – ba mai mult, abia în momentul în care l-a învins pe Rafael Nadal, în semifinale, ATP și Tennis TV au făcut referire la performanța sa, după ce zile în șir nu s-a scris și nu s-a vorbit nimic despre el, pe nicio platformă a circuitului masculin.

La Londra, în timpul ATP Finals, Zverev a răspuns ceva mai detaliat. ,,Aceste acuzații sunt nefondate și neadevărate. Am avut urcușuri și coborâșuri în relație, dar modul în care relația noastră este descrisă în public nu este așa cum a fost. Nu așa sunt eu, nu așa am fost crescut de părinți. Nu sunt eu acea persoană descrisă acolo. Mă întristează ce impact pot avea astfel de acuzații false asupra sportului, asupra lumii exterioare și asupra mea. Îmi cer cu adevărat scuze că accentul s-a îndepărtat de sport”, a spus Zverev, adăugând că e tot ce a avut de spus pe acest topic. Important sau mai puțin important, această declarație a fost citită de pe telefon, în timpul conferinței de presă de după primul meci jucat la ATP Finals. 

În tot acest timp, ATP nu a avut nicio poziție oficială. Asta s-a schimbat abia în momentul în care pe Twitter au apărut mai multe imagini din timpul Shanghai 2019 cu Zverev având niște semne vizibile în zona gâtului (semne apărute de la o zi la alta, pentru că pozele realizate de Getty Images sunt din data de 9 octombrie 2019, respectiv 10 octombrie 2019). De menționat aici este faptul că Sharypova, în interviul oferit, a explicat faptul că cea mai complicată perioadă a ei alături de Zverev s-a petrecut în timpul turneelor asiatice în 2019. 

,,ATP condamnă pe deplin orice formă de violență sau abuz. Ne așteptăm ca toți membrii Turului să facă același lucru și să se abțină de la orice conduită violentă, abuzivă sau care îi pune pe alții în pericol. În circumstanțele în care se fac acuzații de violență sau abuz împotriva oricărui membru al Turului, autoritățile legale trebuie să investigheze, apoi examinăm rezultatul și decidem cursul adecvat de acțiune. În caz contrar, ATP nu este în măsură să comenteze mai departe asupra acuzațiilor specifice” a fost comunicatul ATP. 

*

Așa cum jurnalistul Jon Wertheim de la Sports Ilustrated nuanțează foarte bine, această poveste nu trebuie privită la modul ,,ea a spus – el a spus”. Nu e suficient să ne spunem că ,,e cuvântul ei împotriva cuvântului lui” și gata, povestea s-a încheiat, în funcție de cine pe cine crede. Nici interpretarea ,,e o problemă strict personală și trebuie rezolvată departe de ochii lumii” nu e suficientă. 

Aceste abordări sunt greșite în primul rând pentru că acuzațiile în discuție sunt foarte serioase și foarte grave (desigur, cu mențiunea că prezumția de nevinovăție operează). Nu doar atât: vorbim despre niște acuzații detaliate, asumate și susținute și de terțe persoane, care au confirmat multe dintre lucrurile întâmplate între cei doi. Și, nu în ultimul rând, pentru că vorbim de un personaj important al lumii sportive, care influențează și e luat drept model de alții. 

De ce ATP a fost atât de reținut și, mai important, de ce Alexander Zverev a apărut pasiv, aproape complet dezinteresat de acest subiect, în condițiile în care ar fi avut mii de motive să nu fie? Prima întrebare își are răspunsul în ATP Rule Book: ATP nu are, momentan, nicio pârghie prin care să ia măsuri în astfel de situații; să investigheze, să suspende, să cerceteze. Există doar câteva mențiuni în care se face referire la ,,conduită contrară care afectează integritatea jocului de tenis”, respectiv ,,conduite care aduc atingere și dăunează turneelor ATP Tour și ATP Challenger Tour”. Când această „conduită contrară” se produce, ATP are posibilitatea de a lua măsuri împotriva jucătorilor care nu respecte acele reguli, în principal amenzi. 

Problema majoră aici este faptul că, potrivit Sharypovei, aceste episoade de violență s-au petrecut, în majoritatea lor, în timpul turneelor organizate sub egida sau direct de către ATP (Laver Cup, Shanghai, Beijing, US Open) și în hoteluri destinate jucătorilor ATP. Astfel, când cineva acuză că a fost lovită, bătută, sufocată și a avut chiar intenția de a se sinucide, în timpul unei competiții ATP, tăcerea nu poate fi o soluție. 

În schimb, pentru Zverev tăcerea poate fi o soluție. Firește, el are dreptul de a nu discuta despre subiect, de a nu se acuza, de a nu-și demonstra (ne)vinovăția și de a lăsa totul la întâmplare. Dar este asta, oare, atitudinea corectă? Este oare o idee optimă să fii reactiv, să încerci să pretinzi că nimic nu se întâmplă? Zverev a lăsat multora o senzație vecină cu sfidarea, atunci când, după finala de la Paris, a insistat pe faptul că e fericit și că nimic nu îl poate scoate din această stare. Declarația completă este aceasta: ,,Știu că sunt mulți oameni în acest moment care încearcă să-mi șteargă zâmbetul de pe față, dar sub masca pe care o port zâmbesc puternic. Mă simt incredibil pe teren, am oamenii pe care îi iubesc în jurul meu, voi fi foarte curând tată și absolut totul este minunat în viața mea”.

Mulți s-ar aștepta ca germanul să fie proactiv și să încerce să demonstreze contrariul, dacă știe că este complet nevinovat. E drept, nu e obligat să o facă. De altfel, Zverev n-ar fi singurul jucător care ar încerca să se apere împotriva unor defăimări. În 2012, Roselyne Bachelot un fost ministru francez al sportului, a declarat că adevăratul motiv al absenței lui Nadal din circuit este dopajul, susținând că a fost testat pozitiv și acesta e motivul pentru care nu joacă. La scurt timp, Rafa a pornit un proces pentru defăimare pe numele lui Bachelot, l-a câștigat, iar instanța a stabilit că fostul ministru trebuie să plătească daune în valoare de 10.000 de euro pentru defăimare lui Nadal. 

Faptul că Olya Sharypova nu a depus o plângere penală pe numele lui Zverev e un motiv întemeiat să credem că, de fapt, acuzațiile sunt nefondate? Aceasta a fost o altă întrebare des apărută în această poveste. Sau ,,de ce unei persoane ca Sharypova, care nu e cineva cunoscut, i se acordă atâta atenție”? 

Olga Sharypova, la rândul său fostă jucătoare de tenis, a declarat că nu își dorește nimic de la Zverev, nu va înainta nicio plângere și nu dorește să obțină nimic. Vrea doar să își facă cunoscută povestea și să arate și altor persoane, care trec sau au trecut prin așa ceva, că nu sunt singure și că e important să acționeze. 

Indiferent de cine este persoana în cauză, de calitatea ei, de statutul ei, de ceea ce a realizat sau nu în viață, violența domestică este la fel de gravă și are aceleași efecte. Povestea spusă de Sharypova ar putea fi povestea altor femei – pentru că violența domestică, abuzul emoțional și fizic sunt, toate, o realitate, din păcate. Estimările globale publicate de OMS indică faptul că 1 din 3 femei din întreaga lume au experimentat violența fizică într-o relație, precum și faptul că, la nivel global, până la 38% dintre crimele comise asupra femeilor sunt comise de un partener intim de sex masculin.

Mai mult, potrivit mai multor studii și rapoarte, sub 50% din femeile abuzate ajung să vorbească despre ceea ce trăiesc sau ceea au trăit, sau să raporteze poliției abuzurile comise asupra lor. Fie de teamă de a nu fi crezute, fie de rușine, fie de teama partenerului. 

Așa se poate explica și faptul că Sharypova a ales să-și spună povestea mai târziu, la ceva timp distanță de la cele întâmplate. Și-a luat timp, s-a vindecat, și-a făcut ordine în gânduri și apoi a ales să vorbească. ,,Am decis că nu trebuie să fiu ignorată. Eu nu sunt „un nimeni”. Sunt o persoană și am o voce, așa că nu mai pot să tac. A fost foarte greu să începem să vorbim despre aceste lucruri, dar știu că mulți oameni trec prin, poate, aceeași situație. Sunt mulți oameni care se confruntă cu aceleași lucruri, cu hărțuire, cu abuz, cu agresiune, sunt în relații toxice și nu înțeleg ce pot face. Vreau să le arăt tuturor că o asemenea poveste poate avea un sfârșit bun. Vreau să le arăt că anul trecut nu-mi mai doream să trăiesc, dar acum sunt aici și vorbesc despre asta. Multe persoane sunt speriate și nu înțeleg ce trebuie să facă. Vor să țipe, dar tac. Vor să fugă, dar stau în același loc. E important ca oamenii să înțeleagă că viața este foarte scurtă și că trebuie să te bucuri de ea. Asta e tot.”

Ce poate învăța lumea tenisului din această poveste? 

Povestea Sharypovei e tulburătoare și arată cum funcționează, de regulă, relația dintre abuzat și abuzator: inițial accepți și speri că e un incident izolat, apoi ajungi să crezi că problema e la tine, apoi ajungi să te învinovățești, apoi de la abuz emoțional la abuz fizic e un singur pas. Și, peste toate, alegi să taci de teamă și de rușine. Asta până când, realizezi că cea mai bună soluție într-o astfel de situație e să te rupi definitiv de persoana de lângă tine, înainte de a fi prea târziu. 

Al doilea aspect aici e necesitatea ca ATP să ia în considerare noi reguli împotriva violenței domestice. Afară de Zverev, în luna mai 2020 un alt tenismen a fost acuzat de violență domestică, fiind vorba de Nikoloz Basilashvili, care a fost arestat câteva zile în luna mai, este acum în proces. Din ce a ajuns în public, cazurile par foarte diferite, și nu trebuie comparate. Însă simplul fapt că vorbim despre două situații în care apar doi sportivi de top într-un an și e suficient.

Spre deosebire de alte sporturi, tenisul nu e pregătit pentru violența domestice. De exemplu, în NBA există o astfel de politică, iar dacă Zverev ar fi fost un jucător NBA atunci, spune un oficial al ligii, el ar fi fost oprit temporar la a mai participa la meciuri, s-ar fi făcut o anchetă și suspendarea lui ar fi depins de rezultatul investigației.

Andy Murray a fost unul dintre cei mai vocali pe această temă. Andy a subliniat că ATP trebuie să creeze o astfel de politică și trebuie, de asemenea, să ia ,,în mod extrem de serios” cazurile de abuzuri domestice. ,,Nu știu cât a durat, dar cu siguranță nu a fost imediat”, a spus Murray despre comunicatul dat de ATP din 13 noiembrie, venit la mai bine de două săptămâni după ce afirmațiile Sharypovei au devenit publice. ,,Am citit câteva lucruri și, evident, tenisul nu are o politică pentru violențe domestice. Ca sport ar trebui să analizăm acest lucru, astfel încât ATP să știe ce să facă în aceste situații, mai degrabă decât să trebuiască să gândească și să reacționeze la ele foarte târziu. Pot fi puțin mai proactivi într-o astfel de situație. Trebuie să o ia extrem de în serios și să vadă ce se va întâmpla în următoarele luni”, a declarat Andy pentru The Guardian.