Simona este favorita la titlu nu pentru că are multe victorii la rând, ci pentru că e la o intersecție grozavă între formă sportivă, fizic, mental și emoțional. Începe un Roland Garros unic
Locul 1 în lume în clasamentul feminin. Egalarea recordului all-time de Slamuri al lui Roger Federer. O potențială dublă US Open – Roland Garros. O posibilă dublă Djokovic, primul om din Era Open care să câștige toate Slamurile de câte două ori. Egalarea recordului all-time de Slamuri al lui Margaret Court. Toate astea, și multe altele, sunt pe masă, sunt posibile la această ediție specială a Roland Garros. O ediție cum nu a mai fost alta.
Am ajuns în punctul în care Simona Halep este favorita indiscutabilă la un turneu de Grand Slam, poate cea mai clară favorită într-un Slam din vremurile de glorie ale Serenei Williams încoace. Asta nu înseamnă însă că turneul va fi floare la ureche.
E timpul!
Din toate punctele de vedere, acesta este un Roland Garros extraordinar.
În mod cert însă, nu este turneul cu care am crescut. Întâi de orice, avem perioada de desfășurare și limitările impuse prezenței publicului, ambele neobișnuite. Ca să supraviețuiască, RG a fost obligat de condițiile istorice în care ne găsim să se mute în mod excepțional în toamnă, și-și va vedea fazele finale desfășurându-se în octombrie. Fie și luat în calcul numai acest aspect, și datele problemei se schimbă masiv. Însă și dacă ignori condițiile meteo diferite, plus absența aproape totală a publicului, schimbarea uriașă vine din altă parte: