Madrid Blues: Verdasco a făcut imposibilul posibil. Nadal, eliminat în optimi!

La șase ore de la terminarea meciului, înfrângerea lui Rafael Nadal cu Fernando Verdasco, de la Madrid, pare și mai greu de crezut, sau de admis. Nu pentru că n-ar fi uman să pierzi, nu pentru declarațiile care i-au urmat. Ci, mai ales, pentru maniera bulversantă în care s-a terminat meciul. Una care a demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că teoriile și șabloanele sunt bune de aruncat pe foc când vine vorba de tenis.

Așadar, Fernando Verdasco, dintre toți jucătorii, a adus prima înfrângere pe zgură pentru Rafa Nadal în 2012, la capătul unui meci de trei ore și tot atâtea semne de întrebare. Cum a pierdut Nadal? Cum a irosit el avantajul de două break-uri din finalul meciului? Ce s-a întâmplat cu el în ultima jumătate de oră? Sunt întrebări care au mai mult sau mai puțină legătură cu zgura albastră și cu neplăcerile pe care, mental mai ales, i le-a provocat ea lui Rafa. 

Admițând și plecând de la premisa că zgura albastră e defectă, problematică și greșită, tot rămâne un final bizar. Indiferent de suprafață, Nadal e Nadal. Iar forma impresionantă arătată în primul meci, cel cu Davydenko, sugera altceva. Ar trebui să căutăm ore întregi pentru a mai găsi un meci în care Nadal să conducă cu 5-2 în decisiv, în fața unui adversar pe care l-a învins de 13 ori din 13 meciuri, și pe care să-l piardă de o astfel de manieră.

Verdasco și-a anunțat intențiile ofensive încă din primul game. Break la zero, consolidat apoi cu serviciul, dar în câte alte meciuri n-a început Nando furtunos, pentru ca apoi să se stingă? Verdasco a menținut însă ritmul, creându-și loc pentru forehandul său răvășitor, surprinzându-l adesea pe Rafa la retur. Când și-a terminat treaba, era deja 6-3, primul set câștigat vreodată pe zgură de Nando împotriva compatriotului său.

Nadal s-a regrupat rapid în setul doi, câștigat relativ confortabil, cu același scor, iar Verdasco începuse să dea deja semnele cu care ne-a  obișnuit atunci când începe să piardă teren. Cele trei duble greșeli consecutive din game-ul șase al setului stau mărturie. La momentul în care Rafa egala la 1-1 în decisiv, adversarul său părea să fi pierdut orice urmă de încredere. Ca să demonstreze cât de greu îi e să se miște pe zgura albastră, Verdasco a frecat, sugestiv și repetat, cu talpa pantofului, suprafața atât de blamată. Mintea lui era deja în căutare de scuze.

Căderea totală din final

La 4-1 în decisiv pentru Nadal, au început problemele, Rafa pierzându-și serviciul. ”Știu că eram în control. Nu am știut cum să câștig un punct pe toată durata meciului. Am pierdut pentru că am meritat să pierd, chiar dacă am condus cu 5-2. Când a venit momentul să închid jocul, nu am știut să o fac. Asta s-a întâmplat, a jucat mai bine decât mine și m-a bătut, îl felicit”, a fost bucata referitoare la meci din conferința de presă a  lui Nadal.

Și-a refăcut rapid avantajul de două break-uri, servind prima oară pentru meci la 5-2. La 15-0, deci, la trei puncte de meci – mai credea cineva în Nando? – Nadal a ratat un smash ușor, trântind cu furie mingea în fileu, o greșeală neforțată care s-a aliniat, cuminte, alături de celelalte 37 din meci. Break Nando, dar orice minune era exclusă din start. Doar că Verdasco a făcut 5-4 cu un game din cale afară de solid, apoi un break la zero, pe fundalul unei scăderi de ritm colosale a lui Rafa.

În loc să fie la masaj și la recuperare, Rafa a servit iar, dar de data asta ca să forțeze tie-breakul și să rămână în meci. Logica experienței de tenis îți spune, chiar și într-un astfel de moment delicat, că Rafa va împinge meciul în tie-break, unde va repune lucrurile în matca lor firească. Un alt forehand, specialitatea casei la Verdasco, l-a adus pe Nadal în situație de 0-30. Trei servicii colosale, ultimul salvând și prima minge de meci, l-au ținut pe finalistul de anul trecut în viață. Nu pentru mult.

Finalul, 6-3, 3-6, 7-5, i-a șocat pe toți, dar mai ales pe Fernando, care a reacționat de parcă ar fi câștigat un turneu. De înțeles, la câtă frustrare a acumulat în cele 13 înfrângeri, câteva dintre ele usturătoare, altele, extrem de strânse, precum faimoasa semifinală de la Australian Open 2009. S-a aruncat pe jos și a sărutat (ce ironie) zgura albastră. S-a ridicat, într-un final, după câteva secunde care au părut cât ani pentru Nadal, împietrit la fileu, și, în aplauzele împărțite ale tribunei, nedumerite parcă dacă să-l regrete pe marele ei favorit sau să se bucure pentru localnicul Nando, și-a trăit minutul de glorie.

I think it’s fair enough to congratulate verdasco on a great win. conditions were the same for both players. no more blue clay talk please

— Svenja Mastroberardi (@svenja_sportch) May 10, 2012

 

Rezumatul meciului:

Facts:

– Înfrângerea a oprit seria de 22 de victorii consecutive pe zgură a lui Nadal (ultima înfrângere: Roma 2011)

– Este abia a 9-a înfrângere pe zgură în ultimii șapte ani pentru Rafa. 

– Lista jucătorilor care l-au învins, pe zgură, pe Nadal, în întreaga lui carieră: Gaudio, Andreev, Federer (2), Ferrero, Soderling, Djokovic (2), Verdasco.

– În ultimii 2 ani, Nadal nu a reușit să câștige niciun alt Master în afară de cel de la Monte Carlo.

Și ce film frumos i se pregătise lui Rafa

 

Interesant: multe proteste în ce privește zgura, dar extrem de puține surprize

Dacă scoatem din calcul eșecul-bombă al lui Nadal, rămân foarte multe rezultate scontate pe tabloul masculin. Ziua a 6-a a început cu o demonstrație de forță venită din partea lui Tomas Berdych, 6-1, 6-1 cu Monfils. Cehul are un sezon foarte solid și e la doar un singur meci de o a doua semifinală succesivă la un Masters pe zgură. Pe de altă parte, Berdych are și norocul de a-l fi prins pe un Monfils epuizat. La revenirea în circuit după o accidentare, francezul și-a epuizat toată energia în tururile anterioare.  

Au urmat Dolgopolov și Tsonga. Amici buni, parteneri ocazionali la dublu, cei doi și-au decis meciul în tiebreak-ul decisivului, unde Dolgopolov a fost mult mai decis și mai prezent. The Dolgo (7-5, 3-6, 7-6) reușește, în sfârșit, un rezultat mai pe măsura talentului său, și va lupta, pentru un loc în semifinale, cu Juan Martin Del Potro. Unul dintre cei mai rezervați în declarații în această săptămână, Delpo tace și face. Un 6-2, 6-4 demoralizant pentru adversarul său, croatul Marin Cilic, aflat la a treia înfrângere în fața lui Juan Martin în 2012. 

Roger Federer a oferit poate cea mai convingătoare prestație a zilei. Mult mai ușor i-a fost elvețianului cu Richard Gasquet față de meciul cu Milos Raonic, cu o noapte în urmă. De doar 58 de minute a avut nevoie Federer să-l învingă, 6-3, 6-2, pe francez. 

Și o declarație interesantă din partea lui Roger, chestionat în privința pregătirilor pentru Paris: “Nu sunt aici doar ca să mă pregătesc pentru Roland Garros, ci ca să joc tenis. Întotdeauna mi-au displăcut observațiile de genul e un turneu pregătitor pentru un Mare Șlem, ca și când restul turneelor n-ar fi relevante. Eu nu privesc așa lucrurile. Evident că îi dau importanță acestui turneu, altfel nu l-aș juca. “

Dacă Fernando Verdasco a reușit să pună capăt seriei de înfrângeri cu Rafa, Nicolas Almagro n-a reușit același lucru cu David Ferrer, deși a avut trei mingi de meci, într-un final superb, cu tiebreak în decisiv. Ferru a rezistat însă, smulgând a 10-a victorie din tot atâtea meciuri cu Nicolas.

Seara s-a încheiat, la fel de intens, cu victoriile lui Novak Djokovic, cu Wawrinka (7-5, 6-4), respectiv Tipsarevic, cu Simon (7-6, 5-7, 6-1).

În turneul fetelor, de notat al 9-lea sfert de finală din tot atâtea turnee pentru Radwanska în 2012 (7-6, 6-4 cu Vinci) și victoria Serenei, după un prim set foarte slab, contra lui Wozniacki (1-6, 6-3, 6-2).

Rezumatul zilei în turneul fetelor:

Rezumatul zilei în turneul  băieților

 

Sferturi de finală, program

Djokovic – Tipsarevic, Federer – Ferrer, Del Potro – Dolgopolov, Berdych – Verdasco;

Azarenka – Li, Radwanska – Lepchenko, Stosur – Hradecka, Serena – Sharapova.