Clipa de nebunie a lui Nalbandian, sau cum un gest ridicol riscă să strice o carieră întreagă

 

 

Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de sărbătoare, o finală de turneu, s-a transformat într-un coșmar greu de uitat, care va rămâne în istoria neagră a tenisului și care va fi pomenit în te miri câte exemple negative, glume sau ironii. David Nalbandian și-a aruncat cariera sub o imagine complet nefastă, după ce, în finala de la Queen’s, a rănit un arbitru de linie, sfârșind prin a fi descalificat. 

Faptele: 

După o săptămână extrem de agitată, cu aproape toți favoriții eliminați (Murray, Tsonga, Simon, Roddick, etc) încă din primele zile, cu inevitabila ploaie care a dat peste cap totul, cu meciuri strecurate printre picături, finala dintre Nalbandian și Cilic promitea să salveze turneul pe ultima sută de metri. O vreme superbă, o arenă plină și doi jucători cu multe lucruri de demonstrat: pe de o parte, Nalbandian, ajuns în prima sa finală a sezonului, cu atât mai remarcabil cu cât a făcut-o pe iarbă, suprafață unde nu mai ajunsese într-o finală de la Wimbledon 2002. Dincolo, Cilic, continuându-și urcușul în clasament după problemele medicale pe care le-a avut la un moment dat. Amândoi aveau nevoie de titlu. 

Nalby a câștigat primul set în tiebreak, un set în care lupta s-a dat între serviciul lui Cilic și retururile incomode ale sud-americanului. Nivelul calitativ a crescut și mai mult în setul secund. Cilic s-a desprins primul cu break, dar David și l-a recuperat cu un lob bine plasat, egalând la 3. După care a urmat nebunia lui Nalbandian. Condus pe propriul serviciu cu 15-40, David n-a reușit să ajungă la o lovitură în cross trimisă de Cilic. Sub furia momentului, argentinianul a încetat să mai gândească pentru o secundă: a izbit, instinctiv, cu piciorul în placajul publicitar care înconjoară scaunele arbitrilor de linie. Placajul s-a făcut bucățele, ricoșând și rănindu-l pe arbitru, al cărui picior era, evident, la câteva zeci de centimetri. Tăietura de rigoare i-a provocat o sângerare arbitrului, pe numele său Andre McDougall.

Preț de câteva secunde, nimeni n-a înțeles nimic din ce se întâmplă. Unghiurile din care era efectuată transmisia live la acel moment surprind reacțiile întârziate ale tuturor celor implicați. În vreme ce Nalbandian înghețase lângă victima sa, Cilic se îndrepta liniștit către scaun, realizând abia la câteva secunde că s-a întâmplat ceva.

Supervizorul turneului, Tom Barnes, a intrat imediat pe teren. După ce a primit câteva îngrijiri sumare pe teren, arbitrul a ieșit de pe teren, în aplauzele publicului, pe propriile picioare, în vreme ce consultările scurte dintre Barnes și arbitrul de scaun Fergus Murphy au dus la inevitabil: Murphy a anunțat “code violation” și “default”, adică descalificare pentru Nalbandian, declarându-l câștigător, într-unul dintre cele mai bizare finaluri pe care un meci cu trofeul pe masă le-ar fi putut avea, pe Marin Cilic. 

Codul ATP este cât se poate de clar în astfel de situații, nefiind loc de nicio interpretare: “Jucătorii nu vor abuza fizic, la niciun moment, niciun oficial, adversar, spectator sau orice altă persoană aflată în perimetrul de desfășurare al turneului. Abuz fizic înseamnă orice atingere neautorizată a categoriilor de persoane menționate”. Curios că o astfel de regulă chiar există, mai ales cu o descriere atât de amănunțită, într-un sport precum tenisul, în care violențele fizice sunt ceva aproape de neimaginat. Așa cum spunea după meci Cilic, “e ceva ce nu se va mai întâmpla în următorii o sută de ani”. 

Cum totul s-a petrecut nefiresc de repede, într-un interval de maxim două minute, e de înțeles stupoarea publicului la anunțul deciziei, mai cu seamă că mare parte dintre cei din tribune, neavând unde să vadă o reluare, nici n-au înțeles ce se întâmplase de fapt. Spectatorii au început să huiduie și să fluiere, cerând reluarea meciului. Nalbandian arăta ca un om care a văzut o fantomă, Cilic, la rându-i, nu știa cum să reacționeze, în vreme ce oficialii au pregătit festivitatea de premiere, la care argentinianul, în “calitatea” sa de descalificat, nu a participat.    

Problema a fost că n-a existat o explicație “oficială”, fie din partea organizatorilor, fie din cea a supervizorului, către public, care a fost lăsat să înțeleagă ce s-a întâmplat din fragmente. Cilic a și menționat, undeva după meci, că și-ar fi dorit să nu trebuiască să explice el. În declarația sa, croatul a spus că și-ar fi dorit să nu câștige așa, că victoria are un gust amar și că îi pare rău pentru fani.

Cum n-a făcut parte din festivitatea de premiere, Nalbandian a fost intervievat, undeva la marginea terenului, de Sue Baker, de la BBC. Încă sub impulsul și sub efectul prostiei incomensurabile pe care o făcuse ceva mai devreme, David a făcut o altă greșeală, de această dată de PR. A început prin a-și cere scuze, cum era și normal, însă a sfârșit prin a arunca vina pe ATP, invocând presiunea fantastică la care sunt supuși jucătorii, și faptul că, deși înțelege gravitatea faptei sale, “sunt și alte reguli care nu sunt respectate”.

“În primul rând, îmi pare foarte, foarte rău că am făcut asta. Uneori devii extrem de frustrat pe teren, e dificil să controlezi asta, și, uneori, fac greșeli. Sunt de acord că a fost o prostie. E un moment greu pentru mine, să termini o finală în acest mod”, a spus David, după care, cu aerul unui om încolțit, care vrea să scape din încercuire aruncând vina și pe alții, a continuat.

“Dar, uneori, simțim foarte multă presiune din partea ATP, încercând să jucăm în atât de multe turnee. Când trebuie să jucăm în condiții dificile, cu terenuri afectate de ploaie, ATP-ul nu face nimic pentru noi. Sunt de acord că am făcut o greșeală, dar toată lumea face greșeli, și simt că nu trebuia să se termine așa (n.a. să nu se oprească meciul), mai ales că era vorba de o finală”.

Întrebat de Sue Baker dacă înțelege că regulile impuneau ca el să fie descalificat, Nalbandian a replicat: “Dar sunt multe alte reguli și, uneori, ei (n.a. ATP-ul) nu fac nimic să le respecte. Regulamentul e foarte mare, și vă pot spune că ATP-ul face o mulțime de greșeli, inclusiv vizavi de jucători, și nu se întâmplă nimic. De asta jucătorii sunt în dezacord cu ATP-ul”. Cu alte cuvinte, și alții fac greșeli și scapă nepedepsiți, lăsați-mă și pe mine. 

După ieșirea de pe teren, Nalbandian a fost rugat să detalieze pe tema plângerilor sale. Argentinianul a clamat că jucătorii ar fi obligați să semneze, la începutul unui sezon, un act prin care li se cere să își reprime orice critică publică vizavi de ATP. “Dacă nu semnezi, nu ai voie să joci în turnee”, a acuzat Nalbandian, reluând ce spusese și pe teren. “Uneori, ATP-ul ne forțează să jucăm pe suprafețe periculoase, riscăm să ne accidentăm, se pune astfel o presiune foarte mare pe noi și nimeni nu face nimic. Nimeni nu plătește pentru asta”. 

Discuția pe care Nalbandian a provocat-o astfel e mai amplă și, cu siguranță merită purtată. David nu e primul care o aduce în discuție, știute fiind, de exemplu, amenințările cu greva făcute de jucători pe timpul ultimului US Open, când mai multe voci, printre care cele ale lui Nadal sau Murray acuzau că jucătorii sunt forțați să joace pe o suprafață improprie, terenurile fiind afectate atunci de ploaie. 

De aici și până la a te folosi de asta pentru a-ți masca propria eroare, e, însă, cale lungă. Nalbandian ar fi avut șanse să capete mult mai multă îngăduință dacă se limita doar la scuze oneste vizavi de victima sa, de arbitrul însângerat, față de Cilic, de turneu, de sponsori și de fanii săi și ai tenisului. Întrebat, ulterior, ce părere are de timing-ul la care a făcut acele declarații, Nalbandian n-a părut prea preocupat: “Spun ce am de spus, pentru că asta am gândit. Cine spune că timingul e perfect? Niciodată nu e momentul potrivit”.

“Când a realizat ce-a făcut, s-a simțit foarte prost”

Supervizorul ATP, Tom Barnes, a spus, într-o conferință de presă de după meci, că decizia era inevitabilă și că însuși Nalbandian nu a avut nimic de comentat când i s-a adus la cunoștință, pe teren, ce urmează să se întâmple: “A explicat că a intenționat să lovească acel placaj, dar n-a intenționat să-l lovească pe arbitru. Când a realizat ce a făcut, s-a simțit foarte prost. Când a realizat, mai apoi, toate consecințele gestului său, s-a simțit și mai rău. I-a fost dificil să accepte situația”, a spus Barnes.

Ce se va întâmpla de acum?

Consecințele imediate? Nalbandian a pierdut toate punctele și toți banii pe care era îndreptățit să îi primească în urma prezenței sale în finală, aproximativ 56.000 de dolari. De asemenea, fiind la o a doua abatere în 2012, după cea de la Australian Open, când a aruncat cu o sticlă de apă către un oficial, el va fi, probabil, amendat cu 10.000 de dolari, riscând și o potențială suspendare din circuit de opt săptămâni. 

Mai grav e că la poliție s-a depus o plângere împotriva lui Nalbandian, iar acum s-a declanșat o anchetă împotriva acestuia, fiind investigat pentru atac. “Suntem la curent cu incidentul petrecut la Aegon Championships. S-a depus o plângere și acum se investighează. Acuzația făcută este de atac”, a confirmat poliția engleză, printr-un comunicat.

Din păcate pentru numeroșii săi fani și pentru tenisul foarte spectaculos pe care îl practică, Nalby nu e la prima ieșire grosolană. Cum spuneam și mai sus, în ianuarie, la Australian Open, e drept, pe fondul unei greșeli de arbitraj, când i s-a respins dreptul de a face challenge într-un moment cheie al decisivului cu John Isner, la scorul de 8-8, Nalbandian l-a făcut “prost” pe arbitru pe teren, apoi a aruncat o sticlă de apă în direcția unui oficial, la vestiare. 

Evident, pe Internet s-a dat drumul și la glume. PseudoFed, unul dintre cele mai faimoase conturi de parodie de pe Twitter, a publicat o fotografie cu un echipament special care va trebui purtat de toate părțile implicate la un viitor meci cu David Nalbandian.