De ce încă este subestimată Simona Halep și cum este jocul ei un reper al tenisului zilelor noastre
„Mai mult decât oricine înaintea lor, Djokovic, Nadal și Murray au șters linia dintre ofensivă și apărare, atac și defensivă pură. Combinația dintre abilitățile lor, capacitățile lor fizice, echipamentul și tehnica le-au permis să le facă pe amândouă deodată. Simona face și a făcut aceleași lucruri precum Djokovic, Nadal sau Murray, fără însă a primi aprecieri similare”
De-a lungul carierei ei, tenisul Simonei a trecut prin mai multe faze. A început tenisul ca o jucătoare relativ agresivă, a trecut la un stil ușor defensiv în primii ani de seniorat (2009-2012). Ca mai apoi, din 2013, să se reîntoarcă la jocul agresiv, dar căruia i-a adăugat un tenis smart-aggressive așezat, care a săltat-o în cele din urmă la un cu totul alt nivel. De aici a și început construcția jocului ei, cel pe care îl știm astăzi.
Treptat, acestei fundații i-a adăugat din mers noi și noi elemente, iar pe cele avute deja le-a perfecționat. A schimbat antrenori, și-a adunat în jurul ei oameni potriviți și de încredere, și-a nuanțat și și-a dezvoltat loviturile, și-a înțeles slăbiciunile și a tras din greu să le îmbunătățească, până într-acolo încât a declarat progresul realizat pe plan mental drept cea mai mare victorie e ai.
Toate aceste schimbări s-au petrecut într-un timp relativ scurt, dar fără a fi neapărat observate de mulți, iar discursul public despre tenisul ei n-a ținut pasul cu aceste progrese: mult timp s-a spus că e prea defensivă, că îi lipsește curajul, că nu va câștiga niciodată un Grand Slam pentru că nu-i îndeajuns de puternică și agresivă, sau chiar