Shanghai: Murray şi Djokovic repetă finala de la US Open

 

 

Novak Djokovic – Tomas Berdych 6-3, 6-4

Totul a mers prost pentru Tomas Berdych. Primul set a stat sub semnul dominaţiei clare a lui Djokovic. Spre deosebire de sfârşitul anului trecut, toamna aceasta îl găseşte pe Novak proaspăt şi jucând genul acela de tenis echilbrat şi monolitic, imposibil de spart de către adversari.  S-a vorbit de multe ori despre faptul că Djokovic nu are slăbiciuni. Aşa e. Însă ce a reuşit în ultimii doi ani, şi a fost evident contra lui Tomas, este că peste această fundaţie solidă, fără fisuri, Novak a adăugat câteva înflorituri, arme ascunse care ţâşnesc când te aştepţi mai puţin şi-i câştigă puncte.

De exemplu dreapta în cross foarte închis. Djokovic a făcut câteva puncte senzaţionale cu această lovitură, unul dintre ele din alergare, întins la maxim în afara terenului. Felul în care poate să curbeze lovitura în teren, controlând cantitatea de spin, este o frumuseţe. De asemenea, echilibrul şi timingul impecabil care sunt necesare pentru a lovi din alergare fac această lovitură şi mai admirabilă atunci când e reuşită.

Deci, ca și Haas cu o zi înainte, Berdych nu juca deloc prost şi cu toatea astea era 5-1, iar Djokovic servea pentru set. Aici Novak a zis hop înainte să sară, a luat câteva decizii chestionabile şi şi-a pierdut serviciul. S-a redresat însă repede şi a câştigat primul set cu 6-3.

În setul doi, pe lângă Djokovic, s-au aliat şi zeii împotriva lui Tomas. La 1-1, Berdych e la serviciu şi aruncă totul în luptă. 30-30, serviciu bombă, as, 40-30. Novak face imperturbabil challenge, are, ca de atâtea ori, dreptate, out lejer. Se rejoacă, Berdych atacă tare pe rever, lung, Nole se întinde cumva și returnează aiuritor pe lângă Berdych, mingea pare out, dar arbitrul nu strigă nimic. Tomas, exasperat, face challenge. Mingea ciupise milimetric linia. Apoi, inevitabil, break si 2-1 Novak. Game over. Sârbul i-a luat tot aerul lui Berdych, zăpăcindu-l și pe serviciile următoare cu retururi lungi, din cale afară de înăuntru. Restul setului a fost o formalitate.

Novak avansează deci pentru prima oară în finală la Shanghai şi face si un record personal: în cariera lui, a ajuns în toate finalele de Slam şi Masters 1000. Ce e mai uimitor e că a făcut asta în ultimii doi ani (cu excepția Parisului). Iar la sfârşitul meciului, a scris cu caractere chinezeşti pe camera video “China” în interiorul unei inimi. Fanii chinezi îl adoră. Măcar la capitotul PR, a câştigat deja detaşat războiul cu Andy Murray. Bine, Andy nici măcar nu se străduieşte. La conferinţa de presă, un jurnalist chinez l-a anunţat că numele lui are doar un caracter şi l-a întrebat dacă n-ar vrea şi el să se semneze în chineză, ca Djokovic. La care Andy a răspuns: “A, da, doar un caracter? Mulţumesc”.

 

Andy Murray – Roger Federer 6-4, 6-4

A doua semifinală a fost sub nivelul primeia ca joc, dar a depăşit-o la capitolul bizarerie. Roger Federer nu şi-a adus nici măcar jocul de rezervă la acest meci. Totuşi, trebuie să-i dăm credit lui Federer pentru consecvenţă: când începe să joace prost, joacă prost până la final. Cel puţin contra lui Andy Murray, până acum Federer a câştigat numai o dată după ce-a pierdut primul set.

Roger n-a stat pe gânduri prea mult şi şi-a pierdut serviciul chiar din primul game. Bine, expresia „şi-a pierdut serviciul” este puţin exagerată. Ca să pierzi ceva, trebuie mai întâi să-l ai. Ori Federer şi-a lăsat azi serviciul în vestiar, în grija lui Paul Annacone. Probabil surprins de acest break reuşit aşa de repede,  Andy şi-a pierdut şi el imediat serviciul. Nici Murray nu a părut în apele lui, dar ne-am obişnuit deja cu asta, e starea lui naturală.

Momentul culminant în ceea ce priveşte servitul avea să-i aparţină lui Roger, care la 2-2 a reuşit 3 (trei) duble greşeli consecutive pentru a-i da break-ul (şi primul set, până la urmă) lui Murray cu 6-4. Toţi ne-am întrebat dacă Federer a mai comis o asemenea ispravă şi internetul ne-a dat imediat răspunsul: se pare că da, contra lui Nieminen la Basel în 2011. Îmbărbătat de primul serviciu al lui Roger, care a fost sublim, dar a lipsit cu desăvârşire, Murray a început să i-l atace pe al doilea cu retururi feroce, reuşind un total de 7 retururi direct câştigătoare.

Setul doi a debutat cu un game maraton pe „serviciul” lui Federer, care a durat cam 10 minute, timp în care au venit şi au plecat 7 egalităţi. Tocmai când mă întrebam dacă niciunul nu voia să câştige totuşi game-ul, Federer a observat câteva picături de ploaie şi i-a semnalat arbitrului. Au urmat câteva minute în care arbitrul şi Federer au inspectat terenul şi au decis să aştepte un minut două ca să vadă dacă mai plouă sau nu. Federer a spus că nu vrea să rişte să alunece, mai ales la colţuri. Toată treaba cu picăturile a oferit o binevenită pauză (în primul rând pentru Roger, sunt sigură), dar şi pentru mine, sincer. Game-ul ăla mă exasperase.

Ironic, prima minge după reluarea jocului a fost probabil cea mai frumoasă din tot meciul (video mai sus). Un punct lung, în care s-a acoperit fiecare centimetru de teren, cu zigzaguri, loburi şi scurte, câştigat de Federer cu un demivoleu de rever tăiat în cros care ar fi trebuit să iasă în out dar care a aterizat în teren în ultima secundă datorită spinului. Federer a zâmbit, dându-şi seama că avusese noroc. Murray n-a găsit, bineînţeles, nimic amuzant în toată afacerea, şi a continuat să piseze reverul lui Federer, obţinând break-ul necesar la 2-2, după ce Federer condusese cu 40-0 în game. În acel moment Federer şi-a dat probabil seama că îi e foarte dor de Mirka şi gemene şi n-are rost să se canonească să câştige (iar!) contra lui Murray când ar putea să fie acasă, cu fetele şi cu o ciocolată caldă în faţa şemineului.

La 5-4, cu Murray la serviciu, ploaia a venit mai hotărâtă şi jucătorii au ieşit de pe teren pentru închiderea acoperişului.  N-a fost loc de minuni. La reluare, Murray a servit şi a câştigat game-ul la 15.

Andy este neînvins deci la Shanghai şi avansează în a treia finală consecutivă la Rolex Masters. Mâine, contra lui Djokovic, va încerca să câştige cel de-al treilea lui titlu aici. Asta dacă Djokovic nu va avea nimic împotrivă. Dar eu cred că va avea.

Al 16-lea meci direct dintre cei doi buni prieteni

Se spune despre ei că vor alcătui viitoarea mare rivalitate a tenisului, după ce Federer sau Nadal vor ceda prim-planul. Dacă va fi așa sau nu, o să mai avem timp să mai discutăm, cert e că Andy și Nole au avut un an plin de meciuri directe high-profile. Au început cu semifinala de la Australian Open, care, după un început tern, s-a încheiat spectaculos, în cinci seturi, în favoarea lui Djokovic. Murray s-a revanșat la Dubai, o lună mai târziu, numai pentru ca Nole să câștige prima finală jucată de cei doi în 2012, la Miami, un meci mai degrabă tern. Vara a adus două meciuri foarte importante, ambele tranșate de Murray. Mai întâi, la Jocurile Olimpice, în semifinale, unde scoțianul a obținut și cea mai impresionantă victorie a sa, apoi în finala US Open, care i-a adus, în sfârșit, primul său Slam.

Așadar, la Shanghai vom avea a 6-a întâlnire directă între ei din acest an. Per total, Djokovic conduce cu 8-7 raportul meciurilor directe. Dintre aceste 15 meciuri, șase au fost finale, scorul fiind 4-2 pentru Murray.