Enigma numărului 1 s-a rezolvat: Djokovic va termina sezonul lider

Duminică seara, în doar câteva ore, toate speranțele fanilor lui Roger Federer de a-și mai vedea favoritul cu șanse reale în lupta pentru primul loc s-au năruit complet. Întâi, elvețianul a pierdut finala de la Basel, turneul din orașul său, contra lui Del Potro. Apoi, imediat după meci, Federer a anunțat că renunță la prezența la Paris, ultimul Masters al anului, la care era de asemenea campion en-titre. Chit că previzibilă, decizia sa înseamnă practic finalul oricărui suspans în ce privește primul loc. Novak Djokovic este ocupantul fotoliului de lider la finalul sezonului, pentru al doilea an la rând, un rezultat firesc al constanței și jocului campionului de la Australian Open. Sârbul devine astfel primul jucător după Federer (2004-2007) care încheie două sezoane consecutive pe locul 1. Nole își pierduse poziția de lider pe 9 iulie, după 53 de săptămâni, și o va recupera pe 5 noiembrie, data la care punctele lui Federer de la Basel + Paris + Londra 2011 vor ieși din sistem.

Dincolo de cifre, decizia lui Federer este una cât se poate de logică, din punctul lui de vedere. Chiar dacă ar fi câștigat Basel, șansele lui de a păstra prima poziție erau, oricum, foarte subțiri. În fapt, ele fuseseră compromise la Shanghai, unde Djokovic a câștigat titlul, iar elvețianul a fost eliminat în semifinale. Ca atare, Federer a făcut singurul lucru pe care îl putea face: a sacrificat Parisul, pentru a se odihni și a-și maximiza șansele la Turneul Campionilor, competiție pe care va încerca să o câștige pentru a 7-a oară (Beneficiarul direct al retragerii lui Federer a fost tocmai Victor Hănescu, promovat direct în turul 2, din postura de lucky-loser – pentru al doilea turneu la rând, după Basel).

De altfel, Federer a confirmat, la conferința de presă care a urmat finalei de la Basel, că ar fi luat aceeași decizie și dacă ar fi câștigat meciul cu Del Potro. “Este pur și simplu prea mult să încerc să joc și Parisul. Era singura hotărâre posibilă pentru mine”, a spus elvețianul, cel care luni și-a început săptămâna cu numărul 302 în fruntea ierarhiei mondiale și, cel puțin pentru moment, ultima. Rămâne de văzut dacă Roger va mai reuși vreodată să revină în fotoliul de lider. Un eventual nou titlu la Turneul Campionilor, competiție pe care a dominat-o în ultimii doi ani, și la care își ridică în mod traditional nivelul, l-ar plasa într-o poziție din care, în prima parte din 2013, ar putea să pună din nou în pericol locul lui Nole. Deocamdată, Federer nu se poate întoarce în frunte mai devreme de 28 ianuarie.

Vom mai avea ocazia să analizăm pe larg ce s-a întâmplat în ATP în acest an, cert e un singur lucru: nici Federer, nici Djokovic nu au mare lucru să-și reproșeze în ceea ce privește sezonul lor, și, în același timp, nici unul, nici altul nu pot să-și aroge titlul neoficial de cel mai bun jucător al sezonului. Ultima bătălie a anului, cea de la Londra, ar putea să ne dea un răspuns la această întrebare, adăugându-l în ecuație și pe Andy Murray.

Revenind un pic asupra eșecului lui Federer de la Basel, e un rezultat care îi face o oarecare justiție lui Juan Martin Del Potro, devenit, brusc, un (alt) rege al indoor-ului – suprafață pe care n-a pierdut decât un meci în 2012, finala cu același Federer de la Rotterdam, și pe care, iată, câștigă al doilea titlu la rând în două săptămâni, după Viena. Justiție, în sensul că Delpo, învins de 6 ori în 2012 de elvețian, a fost foarte aproape de a-l învinge în anterioarele două meciuri, de fiecare dată scăpând victoria printre degete. Și acum a fost un moment în care părea că lucrurile se vor repeta după scenariul Roland Garros / Turneul Olimpic: Federer a găsit o cale să se strecoare în setul secund și a avut suficiente șanse în decisiv. Ca și în (aproape toate) meciurile post-US Open, Federer a părut însă prea “încruntat” în joc, sfârșind prin a face un tiebreak decisiv mult sub nivelul său. Credit însă lui Del Potro, care, preț de trei sferturi din meci, a fost practic impenetrabil pe propriul serviciu și excelent la retur. E o victorie care ar putea să îi confirme, în sfârșit, lui Delpo că a revenit la nivelul din 2009 și că se poate lua la trântă oricând cu primii 4. Federer, cel puțin, cel care a jucat de atâtea ori cu argentinianul în acest an, așa zice: că Juan Martin a crescut de la un meci la altul și că acum este înapoi la cel mai înalt nivel al său. E de urmărit ce va face Del Potro la Turneul Campionilor. În lipsa lui Nadal, ar prinde bine ca un alt jucător să ofere o opoziție serioasă tripletei Djokovic-Federer-Murray.

Cât despre Djokovic, ca să închid cercul de unde l-am deschis, el va fi încoronat la Londra, în cadrul unei festivități în care i se va acorda, oficial, titlul de jucătorul numărul 1 al anului. Până la Londra, Nole are ocazia să-și mai adauge în cont un titlu important săptămâna aceasta, la Paris, acolo unde este favoritul indiscutabil. Altfel, Mastersul de la Paris se confruntă exact cu motivul pentru care încearcă să evadeze din calendar și să se mute în februarie, începând cu 2014: deja lipsit de Nadal și fără Federer (pe lângă Monfils, Fish și alte absențe), turneul parizian s-a mai confruntat și cu un val de retrageri și de eliminări surpriză, care au umplut tabloul de jucători care, în mod normal, ar prinde mai greu un loc la un Masters. În mod sigur, Guy Forget, noul director al turneului, ar da orice pentru o finală Djokovic – Murray care să-i salveze evenimentul.